Viorel Muha

Vara. Fructul ce se coace al tuturor anotimpurilor, al toamnei ce-n sămânță și-n culcuș de frunză ruginie ea adoarme, iarna ce-n tăceri de alb crează, primăvara ce prin lumina florilor ea fericită ne spune că renaște.

(decembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorel Muha

O frunză de toamnă ruginie se naște în primăvară, trece prin vara vieții, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieții și parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima și ultima oară!".

(octombrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Viorel Muha

Zbor. O frunză de toamnă ruginie se naște în primăvară, trece prin vara vieții, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieții și parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima și ultima oară!".

(septembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Frunză ruginie

Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe,
Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci!

Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă!

Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
Costel Avrămescu

Ecourile împrumută culoarea anotimpurilor: primăvara, sunt verzi; vara, aurii; toamna, arămii; iarna, argintii.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Viorel Muha

Decembrie

frig și umezeală
plouă afară
o frunza rătăcită
de toamnă ruginită
ușor plutește-n aer, încă

și-n geamul plin cu apă-rouă
fruntea-mi stă în două
gânduri ce mult frământă
toamnă târzie ce-n viață
prin sărbători ea-n-câtă
ea ne mai dă speranță
și încă o neuitată vrajă
ce ninge prin ultima lună
de Decembrie, încă!

poezie de (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cele patru anotimpuri

Ce bine, Doamne-ai împărțit egal întregul an!
Eu sunt printre acei ce Te elogiază,
Nu pentru că-aș avea o minte mai vitează,
Dar patru anotimpuri îți vădesc divinul plan.

Începi cu primăvara, care propulsează
Potop de clorofilă-n tot ce este vegetal,
Ca vara să contribuie l-al toamnei rod bălan,
Să aibă omul trai plăcut și mai de vază,

Când iarna cu zăpezi ne calcă și ea țara;
Din toatele sezoane, unul nu-i în dungă!

Dar... de ar fi un pic mai lungi, și primăvara
Și vara, toamna, iarna chiar, de-ar fi mai lungă,

Mai câștigați am fi, mai plină-ar fi cămara,
Of Doamne, anul Tău, mai-mai să nu ne-ajungă!...

poezie de din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Cursa infernală a anotimpurilor

Mă urc
în
primul
zarzăr înflorit

Și
demarez
în
trombă

Vara
m-ajunge
din
urmă
frunză după frunză

Totuși
pentru
anotimpul următor

Doamne

Iar trebuie
să
cobor

poezie de din Poeme infracționale (2 martie 2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Introducere

Oricine-ai fi: în seară, vino-afară
din camera, în care totul știi;
în zare, ultima-i casa ta-n seară:
oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiți, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
ușor un arbore întunecat
și-n frunți de cer îl pui: zvelt, solitar.
Și lumea ai făcut. Și ea e mare
și ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.
Și vrerea ta cum i-a înțeles, în pace,
suavi, o, lasă ochii tăi să zboare.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

De fapt, ce sunt eu? Primăvara, mugur plăpând de salcie care se frânge în floare, vara, mac ce însângerează lanurile de aur, toamna, frunză galbenă și ușoară purtată de vânt, iarna, fulg delicat de nea ce se va topi prin mizerii. Fiecare anotimp îmi amintește că sunt o umbră pe pământ.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Sunt bărbați ca otrava pentru sufletul unei femei și otrava-i gustoasa până să te nimicească. Ca soarele.. primăvara te mângâie, vara te arde, toamna te zgârie și iarna te mușcă... aduni răni. Și apoi iar vine primăvara de te mângâie, și rănile te ustură... vara te arde și îți curge sânge, toamna și iarna se repetă povestea. Asta-i dragostea cu omul nepotrivit.

citat din (13 februarie 2016)
Adăugat de PuffasssSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Primăvară. Zâmbetul luminii celui care prin mii de culori-flori, renaște pentru a se ridica la cer.

(decembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Desprindere de toamnă

A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine

Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.

Mă simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Viorel Muha

Iarnă. Anotimpul când primăvara este așteptată cu speranța renașterii, când vara este plecată să se răcorescă de prea multă arșiță care prin fulgii de zăpadă râde de fericire, toamna doarme prin samânța noastră, iar regina iarnă, cea care depune coroană dalbă celui ce se naște!

(decembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Analogie

Tu ești toamna cea frumoasă,
Eu sunt vara călduroasă,
Tu frunza cea ruginie,
Eu albastrul din făclie,
Tu ești strugure și must,
Eu sunt verdele arbust,
Tu ești vișiniul copt,
Eu sunt soarele răscopt,
Tu ești galbana gutuie,
Eu sunt calda veselie,
Dulce doamnă, îmi ești grai
Și alintul meu de rai,
Lacrimile zorilor
Și iubita florilor,
Tu ești frunza ruginie,
Draga mea melancolie!

poezie de (27 iunie 2020)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cântecul frunzei

În lumea sufletului meu, frunza-i vioară,
măceșul naște floarea mai moale ca satinul,
spre mine raza lunii alunecă în seară,
cu un miros ce-adoarme din floare, dulce, crinul.

Își cântă anotimpul, pe-arcuș se înfășoară,
nervura-i de-aramă miroase ca mălinul,
că ruginiul toamnei e foșnetul din seară,
ce-n sunetul tăcerii își regăsește chinul.

De sus văzută frunza, în universul meu,
e un desen perfect, fără cusur în forme,
arcușul de vioară e însuși Dumnezeu,

ce cântă simfonii în toamnă să transforme,
sufletul viu al frunzei ce-n veșnic apogeu,
răsare primăvara cu alte și-alte forme.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Prin destin

am rupt tridimensional
viitorul
el apocaliptic scoate
în relief lumina
prin suprafețe de lumi derulate
și...
programarea nașterii spre lume
încearcă prin forme perfecte
cu ea opusul meu ce spune
clipei care trece fulgerător
agonic-repede
prin trăire-moarte
nu mă lăsa sunt a ta
uite-mă!
mă vezi...
la margine de dimensiune?

poezie de (august 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
Viorel Muha

Dacă nu ai fii tu!

Mă dor lacrimile stelelor, ce-n ele tu exiști
Mă îneacă plânsul vieții, ce trece fără sens
Te rog să fii tu noapte și zi lumină-n mine
Te aștept în stânci și-n munte, în clipa care vine
Tu ești minune-n lume, început de univers
Tu legeni aceste zile, în brațe și în vers
Tu-n râul vieții nudă, viață, tu ne dăruiești
Ești pasărea phoenix și sfăntă tu ne ești

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Rugă

Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine și se vede
Că-s ofilită spre apus.

Mi-e dor de tine frunză verde
Și de mai crede doar puțin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit și-am părul lin!

Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Și te-oi uda cu apă rece
Și ți-oi cânta un vesel tril!

E toamna mea în multe ape
Și-s în noroiul ăstei vieți,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poți!

Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aș vrea să vii și nu mă pierde
În tainicele tale zări!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegie minora in cheia sol

Iarna, vara, triste coboara
Cinta in simtiri flaute,
Viori dulci si plins de chitara
Cara iar printre noi umbrele,

Frunzele cresc in pomi si padurea
Renaste in trunchi de creion
Se invirt in memoriu de sunete prelungi
Cortegii de zapezi topinde, ce mor.

Refren:
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-
Puls ce-n inima doare,
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoruri, in cheia sol.

Tu nu mai vii, te povestesc piane
In scrisori cenzurate de timp
Creioane deseneaza conturul
Tau printr-un cald anotimp

Moartea veche si noua-n poveste
Urca prin paduri si lega
Cu un lant de aur amintirea
Amintirea frugala si trista
A umbrei mele,
De cea alba si moarta-
Pustie, de umbra ta.

Refren
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-puls ce-n inima doare
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoriri, in cheia sol.

Te-as mai spune prin sute de glasuri
Ce cinta azi liber sub zari
Peste gloante strapunse prin steaguri
Gaurind oase crude si flori,

Ti-as cinta cu ploi repezi sub cerul
Imbracat in catifea mov,
Sau sub clarul miocrdic de luna
Elegii de Rachmaninov.

Cortinele cad sub copite
De cai liberi saltind peste cimp
Lanturi rupte in fuga, cad ziduri
Sub creioanele cu virful ciunt

Padurea recinta sub frunze
Albastre-aurii un poem,
Pentru tine curg lacrima de cristal la final,
Cu-acest strop de sare ultim, de vers.

Refren:
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-puls ce-n inima doare,
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoruri, in cheia sol.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook