Degradări

Mărunt şi păcătos sub cer
Totuşi cu râvnă mai visez un pisc.
Trufia bleg am pus-o în cuier
Şi umil câte-o şuetă mai isc.

Crezui odată în minuni, destul.
Cetăţi cădeau, mureau dureri mârşave,
Avea tot orbul soare în pătul
Şi 'nalt sunau aplauzele grave.

Ci anii curseră sătui de glod.
Arcaş, văzduh s-au poticnit în trestii.
N-a izbăvit tăria un crâmpei de rod
Gemea în jurul doldora de bestii.

Cu arcul frânt, tocit, bolnav
Astăzi mai urc între zăbrele
Şi de azur, de vis gângav
Strâng putregai şi scrum de stele.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Soare veşted, soare vechi
Cât o palmă de înalt,
Îl iau plopii de urechi
Fără scară, fără salt.

E bolnav de veşnicii
Câte-a tors şi-a îngropat,
Câte umbre şi stihii
Între timp a destrămat.

Soare umil, saore mic
Cât o ancoră abea
Înfloritu-i-a în spic
Dulcea somnului zăbrea.

O să doarmă iar blajin
Undeva adânc şi cald
Rotunjindu-ne cu chin
Pentru mâine alt smarald.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 37 (13 septembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă un arcaş iubeşte săgeata lansată în văzduh, el iubeşte şi arcul care rămâne mereu în mâinile sale.

proverbe nigeriene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tinereţe

de-aş avea printr-o minune anii tinereţii
dar totuşi cu mintea ce o am acum
aş cunoaşte mai bine rosturile vieţii
nu aş lăsa secundele să se facă scrum.

îmi este tot mai dor de tinereţea mea
când nu ştiam de boală de dureri de sechele
când savuram iubirea ca pe o caramea
când în anturajul meu nu erau lichele.

am îmbătrânit, mult a scăzut frenezia
dar am în suflet amintiri, o splendoare
cu pasiuni vitale dansul şi poezia
ecoul versului meu plin de candoare.

din ploaia de stele am strâns fantezia
să mă menţină spirit tânăr cu ardoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei

Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.

Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucifer

Eu navighez pe marile genuni,
Pe anii răi, pe temple de dureri.
În cârca mea duc haite de nebuni,
Bătrâne răni şi secolii de ieri.

Cu linişti aspre nopţile întind
Strigoii-mi sar atuncea din hambar,
Arhangheli albi în stele se aprind
Şi dorul mă încearcă fără har.

De veşnicii mă sbat şi mă întorc
Să prind de cer şi aprig să-l sugrum.
Aceleaşi ape vrăjile îmi torc
Şi stau golaş în veacuri şi în drum.

Bolnav mi-e iadul plin de mucegai
Săracă fierăria de cătuşi,
Mă sfâşie mânia ca un scai
Şi blestem pe Isus de după uşi.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 4 (noiembrie 1943)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spelunca din văzduh

în goana furioasă a gândurilor tale
ţi-e cugetul în stele dar vătămat de criptă
în amintirea cărei, de mâine-n azi înfiptă,
adoarme raţiunea în visului petale.
mormântul locui-vei cu plumbic al tău sânge
din ochi ţi se vor şterge a sinelui lecturi,
o salcie ce ramul la vârf spre-afund răsfrânge
spre apă de secunde cu dumnezei mature.
eu sunt bolnav de tine-n distanţelor altar,
mi-ai scris...
făr' a-ţi răspunde mă sting în sacrificiu
iar duhul mi-e de îngeri cu rost sedimentar
căderea unei pietre sisifică mi-e-n viciu.
ci-n zodie de oameni doar ne-aruncă
în pisc de arbori, în văzduh speluncă

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!

MELANCOLIE

Când stau la suprafaţă
Mă cuprinde dorul,
Căci din adâncuri
Iar mă cheamă
Discret perforatorul.

Dar toate dimprejur
Natură, Soare, Apă,
Sub cerul de azur
Din priviri îmi scapă.

Aici sub razele de soare
Mă simt destul de bine
Dar totuşi dorul minei,
Nu-l completează nimeni.

1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile singurătăţii

nu mai e nimic de făcut,
anotimpurile trăiesc în concubinaj,
s-au estompat undeva, cândva,
într-o zi fără soare
laolaltă cu toate visurile
unei generaţii,

aspiraţiile au devenit utopii,

chiar vocea îmi sună ca doaga
unui butoi beat de singurătatea
antichităţii,
ca o veche placă de vinil rotindu-se ciudat,
repetându-se,
pe un pick-up bolnav
de Alzheimer,

nervii mi s-au tocit ca şinele
tramvaielor de periferie,
care deraiază mereu de la subiectul
istoriei,

iubirea zace prăfuită între paginile
cărţilor din anticariate,
ultima poveste de dragoste
am scris-o
într-o sticlă de şampanie pe care
am aruncat-o cu mâinile tale
în valuri.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în univers romantic

am făcut în viaţă multe sacrificii
anii au trecut cu bune cu rele
dar am lansat un vis pe-un cer cu artificii
să ia strălucirea din freamăt de stele.

încă strâng bucurii într-un imens tezaur
amintiri de suflet cu fiinţe dragi
inima mea crează ca un destoinic faur
un univers romantic să-l străbată magi.

admir lumea vastă strâng din ea splendori
cu Sfânta Treime mi-am legat destinul
s-au transformat în slove emoţii şi ardori
e astăzi parodie regretul ca suspinul.

învăţ de la îngeri să împrăştii candori
să-mi fie călăuză soarele, divinul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Raiul cel luminos

Din Raiul cel luminos
A plecat astăzi Hristos
Înconjurat pe îngeraşi
Ca să-şi cate lăcaş

Soare, lună, mii de stele,
Strălucesc mai cu putere
Toate-n lume au săltat
De Domnul când au aflat.

Numai omul păcătos
Le-a făcut toate pe dos
El uşa a încuiat,
Sălaş Domnului n-a dat.

Iara noi astăzi venim,
Oameni buni, să vă vestim
Că astăzi ni s-a născut
Domnul nost' pe-acest pământ.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare păcat este să te numeşti păcătos. E un mod de a te hipnotiza cu propria-ţi slăbiciune. Susţine-ţi întotdeauna tăria întru Dumnezeu - tăria Lui, în tine.

citat clasic din Paramahansa Yogananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşiorii de Vede

E-o viaţă, mai vânătă, mai stinsă
În burgul vechi de care îmi legai
Adolescenţa mea trudită şi învinsă –
Năvod de stele, vis şi putregai.

Îmi pare toamna mai fără conture
Cu miros de răşini şi de inert
Decât altdată barca ei uşure
Ce reteza nădejdile pe sfert.

Alţi oameni defilează pe 'nserare
Ca să-şi înghită porţia de timp.
Burghezi mărunţi, ei nu duc în spinare
Nici besne mari, nici ţăndări din Olimp.

Încătuşat pe-o rână în restrişte
A amuţit şi parcul ca un gând.
Pe bănci nu 'ncearcă nimeni să mai rişte
Să-i gâtuie tristeţile, râzând.

Şi totuşi câtă pulbere subţire
Nu se cernea din soare pe aici.
O! burgul meu frumos din amintire
Azi parcă din cavouri te ridici!

poezie clasică de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 25 (20 iunie 1942)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Privind la vale cu trăiri extreme,
Constat o evidentă prăbuşire,
Ce nu-i de azi, de ieri, ci de o vreme...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în gând trecutele ispite,
Scăldate în cascade de iubire,
Ce sunt acum buchete veştejite...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în minte leacuri ce se ştie,
Că pot preface visul în trăire,
Deşi ce-i mort, în veci nu mai învie...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în suflet minima speranţă,
Că loc mai e de-o minunată ştire,
Chiar dacă şandramaua-i în vacanţă...
Eu totuşi... mai visez la fericire...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cercul de tir cu arcul

Ca s-ajung un bun arcaş
Să mă antrenez încerc,
Dar m-am lăsat păgubaş:
N-au decât un arc... de cerc.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Catrene exacte pentru ingineri si matematicieni (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în do major

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou
chemări îngemănate de îngeri în cor
vestesc vesel sosirea anului nou.

alerg după vise în albastru decor
să surprind stele în magic tablou
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

cântec pentru inimi în sol minor
îl scriu pentru lume ca un cadou
sunt precum ploaia strânsă în nor
patimă albastră scursă din stilou.

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Mario, sărut dimineaţa ochilor tăi.
Sufletul tău urcă în mine.
Munţilor, deschideţi magice căi
Să treacă iubita cu gesturi feline.

Hei, arcaş fioros al zădărniciei
Nu mă cutremură hohotul tău.
Păzit de fericirea iubitei
Trec mândru şi-ţi zic: nătărău!

Ştiu, mâine va fi un apus
Caraghios, banal, îndoliat
Totuşi mă voi lăuda cu fruntea sus:
- Ceasul fericit a existat.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Să veniţi la mine-n Vlaşca,
în Vlaşca cu magii reale;
dragii mei, e-atâta soare
şi minuni sentimentale!

Aici bătrânii mei ţărani
strâng necazurile acasă;
salcâmii cresc lângă tufani
şi înfloresc în masă.

Eu bărbatul de pe câmpie
vă aştept aici de-o viaţă;
cu doruri şi uluiri astrale
şi iubiri ce mă răsfaţă.

De veţi veni, azi, în Vlaşca
cum visat-am tot mereu;
vom chefui ca-ntotdeauna
şi-om cânta precum Orfeu.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucenicie

"Şi prin aceasta vor cunoaşte toţi ca sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." (Ioan 13:35)

Cu obraji de ceară,
Tot privind în sus,
Ara intrat, spre seară,
Calfă la Isus.

Izbăvit de vină,
N-ai dori să fii
Suflete, lumină,
Steag de bucurii,

Ciutură, să-ncapă
Un crâmpei de cer?
Nu ştiu cum, mă sapă
Marele mister...

Slăvile mă-ndeamnă:
— Hai în Rai, în Rai,
Ca să-nveţi ce-nseamnă
Dragoste să ai!

Îngerii, de-asemeni,
Mă-nfăşoară-n cânt:
— Să iubeşti în semeni...
Propriul tău avânt!

Uite, veşnicia!
Cele vechi, s-au dus!
Fac ucenicia
Vieţii, cu Isus...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emigranţii

Sătui de lipsuri până'n gât,
Având un trai destul de rău,
Mai mulţi români s-au hotărât
Să emigreze... în Ditrău.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele în plus

Pretins aviator sadea,
La bar s-a afumat niţel,
"Tăria" ce-o servise - avea
Mai multe "stele" decât el!

epigramă de Ion Romanescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!