Coborâş încheiat în speranţă

... am coborât pe scară, până în adâncul inimii
şi-am dat de uşi închise,
vreo şase,
niciuna spartă, deşi se încercase
şi cu bocanci în ele se lovise,
de către mulţi, din juru-mi întregimii
şi am reurcat, tot răsuflând din greu...
Surpriza; te-am găsit pe tine... pe-un antreu!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

... te-am strigat, în gând şi-am auzit ecoul, ca un flux de maree
ce mi-a inundat fruntea, înecat de-atâta aşteptare zile la rând,
inutile, când numai noaptea, întunericul, el singur, îmi dă-n vise curcubee,
să te amestec infinit culori, să te ţes până ploaia cerne, se plângând
că nu mai are arc să-şi facă punte către soare,
să piară într-un reflux şi să rămân o arătare...
uscat, până ce mă vei inunda din nou, cu strigătul asfixiat în propriul gând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
şi-am făcut multe şcoli,
dar n-am de la tată şi mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
şi-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
şi zile şi nopţi n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forţat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-şi-am recurs la suprema instanţă-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

M-ai auzit, te strig mereu
De când mă scol şi-n vis de noapte,
Că fără tine nu sunt eu...
Cuvântu-ţi vânt m-aş face, şoapte.

Din poză te-am făcut icoană
Şi-am pus-o-n faţă la altare
Să-nchine-o lume ce se-nşeală
Căci nu mă crede cât mă doare.

M-am răstignit în vârf de munte
Pe crucea-naltă din Bucegi
S-adun mulţimile să asculte
Că doar te vreau şi să nu negi.

Am pus afişe-n gări, în trenuri
Şi-n staţii de autobuze,
Ca inima să ţi-o cutremuri,
Ruinele-mi să mi te-amuze.

Eşti fiinţa cea mai căutată
Şi premiu-am pus tot ce-aş avea
Din orice timp; fără vreo dată,
Până când Soare ar cădea.

Şi de nu, ţi-aş culege Lună
S-o am pe frunte de lanternă
Şi noapte de va fi... să-mi spună
Pe unde dormi şi de ai pernă.

Mereu te chem; m-ai auzit
Că te aştept, că ţin la tine?...
De nu, întind mâna la cerşit
Să mă ia alta... Dacă vine!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inexistent self control

Dacă-o ai,
Coborârea, în pantă,
nu are niciun fel de oprire;
e-o destinaţie... predestinată,
printr-un fel de crăpătură sau o fantă
pornită tot din greşeli, sau cu siguranţă din menire...
Se spune cu alte cuvinte... că ţi-e dată.

Dacă-o ai,
Reuşita, adică... urcarea,
este fie o presupusă pregătire-
folosind o scară metalică sau valorică-
fie o conjunctură sau uzanţa de profituri facile sau... eludarea,
deşi cei mai mulţi pretind, din mult egoism al nereuşitei lor, o măsluire...
Dar oricum îţi conferă o existenţă euforică.

Neavând niciuna,
Adică niciun control-
deşi pretinzi- viitor n-o să-l poţi stăpâni...
nici trecut- pe care l-ai fi putut folosi în avantaj-
şi vei deveni doar produs al predestinaţilor reuşitei... cu acest rol,
supunându-te inexorabil menirii, cu risc necalculat de a îmbătrâni...
Într-un blestem de rebut; infinit şi nedrept, derapaj.

Cu speranţa...
Existenţei în vreun "poll",
ce se adresează celui suficient de matur,
într-o viitoare, presupusă, greu probabilă existenţă
provenind din urna cenuşii tuturor timpurilor pământului rămas gol
şi prin ştiinţă, îmbinată cu credinţa profundă de-a putea fi ales la al doilea tur...
Trecând peste actuala-ţi prezenţă, lipsită total de... potenţă!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am căutat dar te-m găsit...

nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost

refren:

ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de gheţar
zâmbetul - şi trist şi marţial
mai sfidează fostul boschetar

nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-ştiu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...

refren

nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ţi spun nimic nici n-am să-ţi scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu

refren

nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit şi lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...

refren

cântec, versuri de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu te-am căutat dar te-am găsit
toate în lumea asta au un rost
în adolescentă te-am iubit
azi te văd la fel precum ai fost

ochii tăi cu luciu de cristal
buzele- cu rece de gheţar
zâmbetul - şi trist şi marţial
mai sfidează fostul boschetar

nu te-am căutat dar te-am găsit
doar voiam să văd cum te-ai păstrat
-ştiu că pentru tine am murit
inc-atunci la margine de sat...

nu te-am căutat dar te-am găsit
n-am să-ţi spun nimic nici n-am să-ţi scriu
doar mă simt un pic mai fericit
parc-am dat de apă în pustiu

nu te-am căutat dar te-am găsit
sunt la fel de bâlbâit şi lent
-pentru tine am îmbătrânit
pentru mine-s tot adolescent...

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am găsit, Minunea mea

Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze şi flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toţi ochii înlăcrimaţi şi hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică şi coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunţa regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.

Te-am găsit la marginea lumii,
Aşezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinţi, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri şi inimi,
S-alunge tristeţea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiţi!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!
Vinovatul ce-ascunde... dureri!
Vinovatul ce nu are gură, să strige;
Sunt sătul de lacrimile şi dorurile tuturora,
Ce mă umple tot timpul, de răni!
Căutaţi-vă, şi iubiţi-vă, să pot respira bucuros!!!

poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrick, ne lipseşti

Alături de Cătălin ai plecat
Într-o seară rece de mai,
Dar noi pe tine nu te-am uitat
Ştim că ne veghezi din Rai.

Timpul trece prea grăbit
Însă-amintirea ta vie rămâne.
Din adâncul inimii te-am iubit
Numele tău răsună-n tribune.

Şi vor mai trece ani şi ani,
Iar şase acum e zi tristă.
Tu nu vei fi uitat de fani,
De-ntreaga suflare dinamovistă

Te-ai dus într-o noapte târzie
Şi ne-a marcat aşa profund...
Plecarea ta prea timpurie
Rămâi în suflet şi în gând!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou, La Mulţi Ani!

Mă rog eu, pentru voi, s-aveţi un an cu bani,
şi sănătate multă, pentru un LA MULŢI ANI!

Vă rog să fiţi aproape prietenilor fani,
să-i aveţi ca pe fraţi şi, acum... şi LA MULŢI ANI!

Îi rog pe cei ce uită de voi bogaţi, sărmani,
să-şi readucă aminte şi azi... şi LA MULŢI ANI!

Rugaţi-vă o secundă să fim din nou umani,
că aşa perpetuu OM fi, MAI MULŢI şi LA MULŢI ANI!

Să ne rugăm la morţi, noi, cei contemporani,
că aşa o zi şi alţii ne vor ura... LA MULŢI ANI!

Eu vă iubesc din pagini, de pe-alei cu castani,
din gând, ce vă însoţesc... de-mi uraţi LA MULŢI ANI!!!

Să fiţi etern iubiţi, iubind azi, "LA MULŢI ANI!"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Identicitate

... şi, Dumnezeu ne-a pus alături sex lângă deject,
de înţeles să dea că nu-i extaz, fără puţin infect,
că mizerabil poate fi atât de aproape de sublim
şi că orice e un amestec, oricât pretindem că iubim...

... şi-n plus paternu-i uniform, din jos în plus, pe-un fel de scară
de la omidă, la varan, maimuţă... tot un şir pe-o sfoară,
că-i înţeles comun că tot egal pe lume-i, echitate
şi doar respect de tot, mă face OM, o entitate...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loterie...

... de când mă ştiu, sau poate dinainte,
viaţa mi-o joc, se pare din părinte,
ca pe un zar ce îl arunc, cred eu,
dar mai e unul, ce nu-l am şi-i cel mai greu,
că nu-l deţin, să pot să dau vreo dublă,
să pot s-am sănătate cu o liră, o rublă
şi fericire, deci amestec să fiu tot,
un aruncat, aşa de altcineva şi să nu pot
să-mi aleg număr preferat, rolul ce-l joc,
cu cine exact şi în ce fel, sau în ce loc...
şi aşa, la câtă minte am şi am avut,
mi-am jucat viaţa, până acum şi am pierdut!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât citeşti mai puţin, eşti mai căutat; te doresc mai mulţi autori.

aforism de Daniel Aurelian Rădulescu din Axiomele lumii... mele (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântată necunoaştere

Te-am luat de mână alături, din tot, tocmai pe tine,
Să ştim cât mai puţine ascunse unul de-altul,
Că-i vorbă din bătrâni –"nu ştii ce-o şti tot satul"-
Şi locul schimbă timp şi doar gând timp deţine.

Aşa-mi trec existenţe din nevrute ştiute
Şi-mi ţin culoar de fugă ca pe-un intim traseu;
Să nu mă lovesc suflet, rănindu-mi pedigreu,
La nesfârşit aleg alei de-abis abrupte.

Stau doar între coperţi închis într-un roman
Şi mă trec roase file, felii de scene, act,
Actor, ce mă întretai cu-ai mei ca într-un impact,
Lăsând poate o culoare, pe-un raft, scris... "Pământean".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestec de... dragoste

I washed, a inimii, o tablă de noir,
Să-mi scrii you want, j'accepts le tout.
Oglindă-ţi sunt, from now, d'espoir
Trăiesc, just you eşti, de nu, îs... nu!

I stoped my mind în timp trecut,
Que je le sens beside of you.
Je ne peux plus; ce mult te-am vrut,
And you forgot me... amor, tu.

J'envie de toi, cum noaptea dreams
Şi apa-n bob devient le pain.
So come one-s more; cu ochi prelins
De larmes, te-aştept... revient, again!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând de pază

Când mi-am făcut calcul cât sunt,
am găsit spaţiu mult, din tine ocupat
pe un piedestal,
un minaret în care locuieşti, loc sfânt
şi cui mă închin neîncetat,
eu, un bonzai oriental,
ce te apăr, stând de pază,
să-ţi rămân, în deşertul rătăcind, o oază...
mai plec şi sol de gând,
din când în când,
în beduin,
să văd, să simt până şi-un gând hain,
de s-ar putea reprezenta, în al tău destin...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesigur

Pleacă, stai, vino!
Nu ştiu, cine eşti?
Te mint! Rană alin-o...
Mai spune-mi poveşti!

Te ştiu...?! Te-am uitat!
Ba nu, nu mai pot...
Vino iar, din plecat!
Dă-mi ceva, sau dă-mi tot!

N-am nevoie de tine!
Oh, ce zic, sunt pierdut...
Orice rău, e spre bine.
Ba e rău... dar l-am vrut.

Te urăsc când zâmbeşti!
Toate sunt un totuna...!
... Să las naibii minciuna?!
Ele-s firi... zână, eşti.

Pot trăi, bine, singur!
Până ieri, te-am văzut!
Ah, fă sfârşit... început.
Ba nu, pleacă-i mai sigur!

Dar ce am, ce-i cu mine?
Nu te merit de fel...
Poţi pleca, că-i mai bine!!!
Am ieşiri de... tembel.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezir

Ce fericit e menestrelul
Pe care-l strigi pe-un vârf de pană
Să-ţi fie alături cu penelul,
Zâmbet să-ţi dea, s-aline rană,
Să-i spui cuvinte de amor
Şi să-ţi răspundă cum ecoul;
"-Te-aş vrea a mea, de-ar fi să mor...
Să-mi fii povestea, eu eroul!"...
... Dezirul el,
eu Daniel!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă dor zilele, ce trec peste mine
Apăsătoare,
Mă calcă cu nopţile prevăzute destine...
Nefiinţa-mi mă doare!

Mă doare
Timpul, ce l-am dedicat, că-i al meu,
Îl lăsând la plecare
Să-l poarte un altul, să se îmbete de mine, antreu.

Durerea o fi pururi la toţi hărăzită?
Şi cum ea dispare?
La atâtea frumoase, frumoşi, o fi fost o ispită?!...
Şi lumea o acceptă, se pare!...

Se uitând, se călcând înveliţi dezgoliţi, în picioare...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet de mine

Mă rupe în "da" sau "nu", petale,
Până nu voi mai fi nici miez;
Doar elixir, miros de floare
Pe-un portativ în sol diez!

Pot să-ţi dau zile ce-ţi lipsesc,
Pân-ar rămâne nopţi de vise...
Cearceaf mă fă să te-nvelesc
Şi dimineţi, ce vrei promise!

Şi flacără, veşnic de-ai fi,
Poţi să mă arzi până la scrum
Şi din cenuşa-mi să reînvii...
Cu sângele-mi trasează-ţi drum!

Iar dacă nu-ţi ajung la toate,
Mă-mprumut vieţi nelimitat...
Din tot ce am posteritate
Te-aştept... Pe-o bancă înfiripat!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şase

Căutam într-o seară
Dintr-un mijloc de vară
Prin grădini şi terase
Un amic ce jurase
Că vine la şase.

Obosit de-alergare
Şi poftind la mâncare
M-am gândit că uitase
Şi-am luat mici – vreo şase-
Sătul, cu burta plină
-Căci mai era lumină-
Mi-am amintit de vase
Ce nimeni nu spălase,
Da, aţi ghicit, tot şase!

Gândurile-mi tot zburau
La colegii ce fumau
În liceu pe la veceu,
Iar la uşă tocmai eu,
Cum credeţi? – de şase.

La ora de română,
Cu mărţişoru'-n mână,
M-am dus la profesoară
Şi – pentru-a câta oară-
Mi-a dat acelaşi... şase.

Acum scriu ca un poet,
Schimb piciorul, schimb discret
Ritm, măsură, număr vers;
Pentru astea scot brevet,
Ca să ştiu că-n Univers
Sunt cel care are şanse...
-Uite-o asonanţă: şase-.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!