Din timpul ce-a rămas
Îți sunt brodate lacrimi și ție de-al meu dor,
Mai sângerează crinii în albul din petale,
Ți-alintă îngeri clipa, când plânge trist un nor,
Îți ninge-n câte-o noapte cu perle mici de jale?
Păstrezi la tine-n suflet sărutul meu din vis,
Îți înfloresc neliniști sub gene când vorbesc,
Ți-e-mpovărată toamna de ceasul interzis,
Alaiul meu de fluturi ți-a spus cât te iubesc?
Mă poți striga pe nume, să nu simți mângâieri,
Deșertul suferinței l-a spulberat speranța,
Mi-ai adunat iubirea din șoapte și tăceri,
Măsori și tu secunda, să micșorezi distanța?
Copilărești o noapte în raiul meu de stele,
Să-mi țeși cu ele vise, nimic să nu mai doară,
Respiri oare parfumul albastrelor zorele,
Sau nuferii uitării m-au șters cu ploi de vară?
Când ai să-nfrângi tristețea, din timpul ce-a rămas,
Să mă adormi pe brațe de dragoste și dor,
Redesenează-mi visul, în taină, pătimaș,
Să nu vii prea târziu! Voi învăța să zbor!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ines Vanda Popa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.