Eterna fugă

Fugare intersecţii de lumini,
Ce cântec duceţi oare
Pornite de la cer din rădăcini?

Spre care neastâpăr pur,
Mărşăluiţi pierzare,
Fugare intersecţii de lumini?

Desprinse de la cer din rădăcini,
Spre unde duceţi oare?
Fugare intersecţii de lumini!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lumini

Între două lumini întunericul are întotdeauna
dreptate...
Oare unde mi-am pus secunda
cu buzele ţăcănite?
Oare unde mi-am pus minutul cu ochii
scorojiţi?
Oare unde mi-am pus ora cu urechile
încâlcite?
Oare unde m-am pus?
Oare ştiţi?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramul se-nclină spre rădăcini,
Aproape e apa de tot,
Mă împresoară lumini -
Dar, să le ating nu pot.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popasul pescăruşului

Un pescăruş
în albul zbor
a poposit în visul meu
o noapte
şi-a zămislit iubirea
prin sfânta lui zidire.
S-a întors
spre mare
şi plânge-n mine
noaptea aceea albastră
din facerea lumii
măsură vie
a timpului trecut.
Se aprind lumini fugare
peste doruri regăsite
luna îşi revarsă
razele palide
peste pământ
ochii privesc
depărtarea nesfârşită
a zării.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini de amurg

Lumini de-amurg, maiestre beteli
Ce se ivesc, furis, prin stor,
Si cresc si curg, unite-n pilc luminator,
Sau se-ntretaie,
Si luneca, razlete, prin umbra din odaie,
Pin' se izbesc in cale de-un lucru lucitor,
Si iar se string si se resf ring,
De pare ca atunci rasar
in pletele-minuni, ce par o scama de curcubeu.
Cum se resfirasi jurul meu
Pe carti, pe zid,
Pe-un vas de flori, pe-o rama
De vechiul argint din care,
Ca retrezit la viata de razele fugare,
Ce l-au impodobit,
Zimbeste-un mort iubit
Si-n ginduri imi recheama
Un drag amurg din vremi.
(...)

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Toţi te recită, până şi cei străini
Copilele-ţi pictează heruvimi
Tu străluceşti ca roza-ntre ciulini

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Şi nu te pierzi nicicând printre păgâni
Poemele-ţi sunt scrise cu lacrimi şi suspin
Iar răul vrei să-l rupi din rădăcini

Tu eşti poetul cu carte, cu lumini
Şi luminezi în lumea noastră de nebuni

poezie de Monica Trif (16 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Lumini curgand in dansul lor de sticla,
Prin inima cu pasii lor fragili,
Iubirea din culori o infiripa,
Din florile pe care le admiri,

Si se revarsa-n geam cu dimineata
Cu tot parfumul lor ametitor,
Cu cerul care coloreaza viata
Si ratacirea stelelor ce mor.

Fugare adieri ne-mbratiseaza,
Prin noi purtandu-si pasul lor descult,
Cu focul zilelor spre amiaza,
Si vorbele rostite sa le-asculti.

Purtam pe talpi cenusile de stele,
In ochi lumina, freamat de argint,
Si toate dorurile noptii grele,
Ce-au ratacit in florile de mirt.

poezie de Ion Vanghele (15 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

"Lumini şi umbre" ar putea să pară
descrierea lui Rumi a iubirii
cuprinsă-n astrolab, dar legea firii
e însăşi existenţa ei. Stelară?

Au, oare, toate stelele lumină?
Le paşte, oare,-o soartă-atât de sumbră
pe cele care s-au născut în umbră
să-şi plângă neiubirea în surdină?

E greu de descifrat cum de apare,
se naşte, creşte peste timp sau moare,
apare-n altă parte şi mai mare,

valsează între umbră şi lumină,
vioaie, fragedă şi libertină.
O fi trecut şi pe la mine, oare?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea cu vise monocrome

viaţa e un bulevard larg plin de intersecţii marcate sau anonime
şi la fiecare intersecţie se strâng în buchet mai multe alei
cu diverse amintiri şi momente scrijelite
sunt zile când mă rătăcesc în aceste excursii temporale
luând intersecţiile la rând,
descoperind
sau redescoperind portrete prăfuite şi stări
de care nu îmi mai amintesc mare lucru
uneori mă rătăcesc în acest labirint de lumini şi umbre
şi simt o gheară ce mă strânge de gât
ţipătul se prelinge de-a lungul esofagului
înăbuşindu-mă
mai ales când nimeresc
pe câte o alee cu vise monocrome
în care albul şi negrul
metisează în cenuşiul unor zile pierdute
după ce voi trece pragul
oare ce se va întâmpla cu acest bulevard?
pierdut...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inrourare

Pas temător,
mugur răvăşit de furtună.
Fi-va oare putere în el
să străbată până s-adună!?
Şi lacrima cald strălucind
ca o stea curgătoare-n lumină,
în care murgur lângă mugur
iubind se alină.
Şi Mâna Domnească picurând ajutor
setei din lacrima muritoare de dor.
Pas de mugur lăcrimând temător
prin lumini, de lumini doritor,
şi lacrima tremurând şi mai tare,
spre steaua stelei din zare.

poezie de Maria-Eugenia Olaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fregate de lumini

Fregate de lumini,
Desprinse de milenii
Se par, că vin,
Inundă,
Cetăţilor de Sus
Duc litere în holding, metafore selenii
Silicii,
Clorofile
Poetic
M-au adus.

poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare, de ce?

în fiecare zi există o altă zi
şi-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni şi nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuşi Dumnezeu

e un spaţiu rezervat şi nu insist

traversez singurătăţi şi învăţ
cum se moare
în înţelesul meu
un răsărit fără margini
şi fără intersecţii

oare de ce se moare fără ca timpul
să-ţi îngăduie
să te cunoşti pe tine însuţi?

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - IV

Mi-aţi sporit tristeţea zi de zi
Gândul meu se surpă în fals real;
Nu mai au conţinut verbele A Fi...
Cad în îndoială, în abis existenţial!

Mi-aţi rup tăcerile... e strigăt în ecou;
Dramatice întrebări aşteaptă-un ultim răspuns!
Pe golgotha vieţii mă duceţi voi din nou!
Eu, înlănţuit de adevăr, mă tem de tot ce-am spus!

Mi-aţi rupt sufletul în două până
La ceruri nu mai am niciun zbor!
Se topeşte lacrima-n miez de ţărână
Şi eu mă sfâşii mie, mult mai temător!

Mi-aţi turnat suferinţele-n sânge surd
Sentimentele fugare le-aţi pus în robie...
Unde să mă duc, unde să mă-ascund?
Lacrima din mine tainic mă sfâşie!

Mi-aţi luat iubirea, dorul şi respectul;
Mi-aţi sfărâmat cuvintele în gură...
Unde să merg să-mi găsesc prezentul
Dacă voi mă-mbrăcaţi mereu în ură?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată se auzi un zgomot uşor. Dintr-un ungher ascuns al sălii înaintează spre noi nişte fiinţe ciudate, purtând în mâini diferite lumini – albastre, roşii, verzi etc – lumini care nu proveneau din vreo ardere, ci erau simple fosforescenţe intense.

Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea (pastel bucureştean)

Noaptea se lasă încet printre blocuri,
Întunericul se scurge lin pe balcoane,
Lumini la ferestre se aprind pe alocuri,
În intersecţii ard stâlpi cu neoane.

Umbre obosite se mişcă pe trotuare,
Mergând împleticit încolo şi-ncoace,
Prin parcuri tineri rebeli sub felinare,
Glumesc, trăgâd cu nesaţ din chiştoace.

Pietoni, câini, bişniţari, biciclete,
Înghesuiţi, merg pe trotuare înguste,
Ocolind în grabă câte-un sticlete,
Operativ, ocupat cu filajul la fuste.

Un rapsod cântă înfocat la o chitară,
Încercând să pară talentat şi rebel,
Profitând de întunericul de afară,
Un maidanez ridică piciorul spre el.

Luna se ascunde încet după blocuri,
Noaptea este întotdeauna sfetnicul bun,
Pentru dame cu tocuri şi cei ce fac jocuri,
Pentru edilii ce vor să dea mâine un tun.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcute nostalgii

Poveşti uitate
răscolesc privirea.
Ascunse-n clipe de amintiri
înfloresc pentru-ntâia oară
gingaşe flori de trandafiri
la margine de drum.
Din nopţi ce vin şi pleacă
mă regăsesc
ca-ntr-o oglindă
priveşti...
apoi dispari
arzând imaginea
peste eterne valuri
croind din raze albastre
umbre şi lumini.
Mai aud şi azi
un sunet de chitară
vocea ei de şoapte
vesteşte-o primăvară
mă alină ploi fugare
împrăştiind
durerea din colţuri vii
nu pot să-ntorc trecutul
ca fila unei pagini,
anii trec şi cu ei duc
tăcute nostalgii.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

la intersecţii
mereu un du-te-vino
freamătul vieţii

haiku de Mariana Popeangă Cornoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa târziilor toamne

Nori pe cerul de mătasă,
Prea întristat. Şi-n vânt fugar,
Negre păsări trec spre casă...
Mormintele sunt în zadar...
În clopote de voci şi plâns,
Rănind şi îngeri şi lumini,
Bătrânii noştri s-au tot dus,
În noi lăsându-şi rădăcini.

Nori pe cerul de mătasă...
E toamnă-n suflet de bătrâni.
Ce trist e drumul spre acasă
Şi-s nori în suflet de români.
Zarea s-a întristat deodat'
E-atâta gri în noi şi-n jur.
Câtă durere a-ntristat
Uitatul suflet de român!

Prea întristat şi-n vânt fugar,
Un pescăruş pătează zarea
Şi plânge disonant în deal
Un clopot, precum plânge marea.
Se sting la maluri de dureri
Furtuni şi suflete deodată.
Mormântul fiecărei seri,
Bătrâna cruce îşi aşteaptă.

Negre păsări trec spre casă...
Toamna-n suflet s-a lăsat,
Ruginie, dar frumoasă –
Vis de rugi şi rod bogat.
Între ceţuri stă ascunsă,
Ca un toc în călimară.
Veşnic stă pe gânduri dusă,
O gutuie dulce-amară.

Mormintele sunt în zadar.
Zadarnic timpul din osoare.
Se moare iar şi iar şi iar
Şi viaţa şi tăcerea doare.
Se strâng pe crucile de lemn
Păsări hulpave de bazalt,
Coboară treptele-n infern
Spre picătura lor de iad.

În clopote de voci şi plâns,
Vuiesc clepsidrele şi dor.
Se-ndreaptă viaţa spre apus –
Un anotimp şuierător.
Se văd în zare ca un râu,
Morminte în mărgean de cruci.
Străine, eu te văd şi ştiu
Că în curând ai să te duci.

Rănind şi îngeri şi lumini,
Ni-i viaţa trecere spre zei
Şi moartea prinde rădăcini
Şi în cuminţi şi în mişei.
Azi pentru fiecare mort
E cerul gri şi-s plângeri iar
Şi n-am să vreau să mai socot
Fapta ce-i pusă în cântar.

Bătrânii noştri s-au tot dus –
Semănători de timp şi vis.
Au cugetat, au plâns, au râs,
Apoi cuminţi, tăcut, s-au stins.
Lumânărele de cristal
Atât de caste, s-au aprins.
Cenuşa-i strânsă în osoar
Şi toate verbele s-au scris.

În noi lăsându-şi rădăcini,
Precum o rugă-au adormit –
Un gând în arderi de lumini,
Ultimul verb din asfinţit,
O flamură-n căderi, izvor,
Cărare către infinit,
Un vis, o lacrimă de dor,
Un început şi un sfârşit.

În noi lăsându-şi rădăcini,
Bătrânii noştri s-au tot dus,
Rănind şi îngeri şi lumini
În clopote de voci şi plâns.
Mormintele sunt în zadar,
Negre păsări trec spre casă,
Prea întristaţi şi-n gând fugar,
Nori pe cerul de mătasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i o călătorie pe drumuri desfundate cu multe intersecţii, dar fără indicatoare.

aforism de David Boia (7 aprilie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În intersecţii
Caut nemărginirea
În labirinturi
Chiar şi pe drumul crucii
Sub licărul speranţei

tanka de David Boia (30 octombrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te lua după mine!
În poezie există atâtea intersecţii
că umbra îţi trece
prin loc nepermis.

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!