Așteptare

Aștept să-mi spui, ca-n ultima instanță,
Ce-mi ceri ca să mai stai cu mine,
C-am martori mulți să îți câștig creanță
Să crezi ce-ți zic; ce mult țin eu la tine.

M-am dus să mângâi chipuri pe altare
Și m-am pierdut cu mintea sărutându-i,
Visând mistificat pe tine, arătare
Ca o fecioară, suflet implorându-i.

Stau prosternat în lenea inerției,
Privind alei, neștiuți trecători,
Să nu te pierd de apari, cum pierderea avuției
Când crezi c-o ai, la fel, de atâtea ori.

Opresc femei ce-ți seamănă pe stradă
Și explodez la zgomotul de pași,
Când step pe lespezi sună-n serenade...
Cum mersul ce-ai când vii, sau când mă lași.

Îmi pun în tâmple glasul cu al tău ton
Și mi-l mixez în șoapte auzite,
Ce întorc mereu cum disc de-un gramofon...
Sunt pâlnie, mă umplu, îs "tu" ispite.

Îmi curg vederi, pe închis, deschise pleoape...
Stau răsturnat pe ovalul din retină
Crucificat, până ce lacrimi, ape
M-arunci, să pic și nu am nicio vină.

Te strâng în așternut, miros de pernă
Și adorm drogat de-un iz împarfumat,
Pierdut subit... și-am corpul o cavernă,
S-aștept să-mi umpli timp, însingurat.

poezie de (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Îți sunt...

Eu îți sunt nebunul
Cerșetor de-aminte,
Să-ți presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.

Eu îți sunt soldatul
Ce-ți păzește gânduri.
Eu îți sunt păcatul
Ce-n ascuns îți murmuri.

Sunt risipitorul
Ce-ți culege lacrimi
Să-ți înece dorul,
Să renaști din patimi.

Eu îți sunt duhovnic
Să te spovedești.
Veșnicul statornic
Să te-ndrăgostești.

Eu îți sunt păgânul
Ce-ți ia din păcate.
Eu îți sunt îngânul
Când îți cauți frate.

Îți sunt vis de vrei,
De mă ții o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.

Îți sunt tot ce n-ai
Și n-ai cum să cumperi...
Schimb poți să mă dai,
Dorul să-ți astâmperi.

Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".

Îți sunt zi și noapte;
Eu îți sunt uzura,
Scris, cuvinte, șoapte...
Îți sunt aventura!...

poezie de (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Chemare

M-ai auzit, te strig mereu
De când mă scol și-n vis de noapte,
Că fără tine nu sunt eu...
Cuvântu-ți vânt m-aș face, șoapte.

Din poză te-am făcut icoană
Și-am pus-o-n față la altare
Să-nchine-o lume ce se-nșeală
Căci nu mă crede cât mă doare.

M-am răstignit în vârf de munte
Pe crucea-naltă din Bucegi
S-adun mulțimile să asculte
Că doar te vreau și să nu negi.

Am pus afișe-n gări, în trenuri
Și-n stații de autobuze,
Ca inima să ți-o cutremuri,
Ruinele-mi să mi te-amuze.

Ești ființa cea mai căutată
Și premiu-am pus tot ce-aș avea
Din orice timp; fără vreo dată,
Până când Soare ar cădea.

Și de nu, ți-aș culege Lună
S-o am pe frunte de lanternă
Și noapte de va fi... să-mi spună
Pe unde dormi și de ai pernă.

Mereu te chem; m-ai auzit
Că te aștept, că țin la tine?...
De nu, întind mâna la cerșit
Să mă ia alta... Dacă vine!?...

poezie de (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ce mai faci?

Cu fiecare zi ce trece
Am amintiri tot mai frumoase
De tine; de obraji, de coapse,
De cum erai cu alții rece,
Cum buzele-ți erau ca maci...
Ce mai faci?

Te văd ca și cum a fost ieri,
Cu zâmbetul fin, ștrengăresc;
Să știi că încă te iubesc
Așa cum ador primăveri
Pierdut în arome de copaci...
Ce mai faci?

Visez ades să te-ntâlnesc,
Să știi sau dintr-o întâmplare,
Să-ți simt parfumul ca de floare,
'n polenul tău să-mi murdăresc
Miros; în atingeri doar să te dezbraci...
Ce mai faci?

Ce mult sunt gând în gândul tău
Și-am frică că m-ai refuza,
Că nu-ți mai plac de m-ai vedea
Și nu-ți dau sadicul de rău
Când gemi, durerea de prefaci...
Ce mai faci?

Ți-am pierdut card de telefon
Ca și cum m-am pierdut pe mine;
Culpabil și să mor îmi vine
C-o șansă nu mai am să dorm
În visul tău adânc, când taci...
Ce mai faci?

Sunt aberant, un psihopat,
Că merg pe străzi să te găsesc
Și știu că-n alt oraș pășesc,
Cu un alt bloc, alei, alt pat;
Nici pașii nu-s așa cum calci...
Ce mai faci?

De-abia respir cu piept uscat
Și parcă aer nu-i-ndeajuns,
M-afund în timpul ce-am pătruns
Să-mi caut leac de vindecat,
Să știu dacă de mine zaci...
Ce mai faci?

Visez mereu în plină zi,
Încerc să-mi storc suflet și minte,
Să nu te pierd, să te-am aminte
La gând că nu vei mai veni,
Așa cum alții, de-ai mei dragi...
Ce mai faci?

Am doar o șansă-n care cred;
Ca prin hazard, un fir eteric,
Să îmi refac "dusul" feeric
Din neștiut... Infim purced
Să fii tu ce mister desfaci
Și-o zi să suni, să-mi spui...
Ce faci?...

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înălțare

Așa aș vrea, să mori de dor
și-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
și stau îngenunchiat... Mă-nchin.

Doar să plutești la braț cu mine
aș vrea... Să știi că sunt suspine
când plouă ultima speranță
și cad tot destrămat... O zdreanță.

Te vreau în brațe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să mușc... Să-ți fiu iar fiară...

... Sânge s-amesteci printre buze
în șoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...

... Și când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviță-n colț de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalț ars, sleit în fumuri.

De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ți dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.

De dor să mori, așa aș vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălțare!

poezie de (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Dor de o efemeră

Când trec pe strada ce mergeai spre casă
Îmi bate inima în pașii-ți ca de lied
Și tâmplele mă dor de liniștea de vid
Și nici văz nu mai am... Ah cum erai, frumoasă!

Privirea-mi șnurui pe asfalt ce-ai stins
Caldă nălucă-n zâmbetul de zână,
Mă adormind pe zebră, în crez că-i doar o strună...
S-aștept întâmplătorul, îmbătrânind de nins.

Am gât uscat de glas - oricum n-aveam nevoie-
Pluteam s-ascult fluid de note adulate
Ce-ncerc să prind din zbor, din clipe neaflate
Ce-ți sorbi pe undeva, o luni, o marți, o joie...

Tot un suspin alerg, pe unde mai treceai,
Crezând c-apari așa în mintea-mi schizofrenic.
M-ating de vânzătoare ce te serveau cucernic...
Sleit de dor adorm 'n depoul de tramvai.

Tresar buimac când mintea îmi joacă crude farse
Și-mi pare te zăresc ca oaza în deșert
Și mâna-ntind cu gândul, aievea mă deștept...
Nici nu mai am respir, îmi simt sufletu-n tarse.

Zâmbesc năuc, pierdut, la toți ce-aveai prieteni...
Aș da din viața-mi parte, doar un alint să am,
Să-mi spună un cuvânt, să-mi dea din tine un dram
De simț, d-ecou de gând... S-adorm senin pe ceteni.

Sunt singur, cavaler ce plâng în dos de-armură,
Schimonosit de-un zâmbet străin pe fața hâdă,
Crispată... doar parând prezența-n mintea-mi nudă,
Cu lacrimi pe sub pleoape și inima-n arsură.

Mă rog la tot ce-i sfânt să revii, voiajeră,
Chiar de-i periplul lung, am și apoi s-aștept
Și inima de-mi pierd, am sufletul în piept
Și el mi-e eternelul... În dor de-o efemeră...

poezie de (14 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee stupidă, exprimare banală, ton trist

Distribuie

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Afizic

Zile-am de sensibilitate
Când tânguiesc de frumusețe
Pierdut în impoderabilitate,
Ușor, doar fum, delicatețe.

Nici fulg nu sunt, doar șir de lacrimi
Cu gust sărat de val de mări
În unduiri pe-obraji de patimi
Ce spală tot cu timp, uitări.

Sunt doar o gheară de suspine
Ce-mi ține pieptul în "suspens";
N-am niciun sens, de în jur de mine...
Îs plecat fără prezent, un mers!...

... Fără de pași, tot o plutire,
Ce-o țin, m-agăț de ea, n-o las
Și-o pierd, că timp n-am... Amăgire
Sunt tot... Produsul de-un impas!

poezie de (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ofertă

Sunt copilul de flori de mai
Și-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găsești la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...

De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...

Tu, fecioara din colț de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îți număr pașii plecării, venirii,
Îți sunt rezerva iubirii!...

Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriș pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în șiroaie...
Fă-ți-l leacul la seceta dragostei... ploaie!

Îmi ești chipul sublim de-orice fată
Alb cum fulg, în omătul de vată;
De te-ating îmi dai cald, mă topești,
Sfânta mea, înger ești!...

În genunchi -de-aș putea ca să-ți stau
Tălpi s-alergi în etern ca să-ți dau-
Mâini pot pune pe veci în priere,
Pentru-o lună de miere!...

Mi-ești fuiorul de fum de țigară,
Îți sunt aburul, stând, într-o gară...
Fi-mi eterul, în nări, pe vecie,
Mă închină-n sclavie!...

poezie de (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Colt

Când ușa-i închis-o jucam dezinvolt
Să nu mă trădez că-s nebun după tine
Și inima, în stop, se aplecase pe vine,
M-așteptând pe o masă c-o țeavă de colt.

Când mia de nopți și una îs un folt
În mintea de gânduri -ce-n frâu n-o pot ține
Să treacă de prag pașii odată cu tine-
Aștept să mă umpli, tu, glonțul din colt.

Când dusă-i lumina pupilei de-un volt,
Ce etern o așteptam din clipirea-ți deschisă,
Dar nu te mai uiți, revenire promisă...
Un fum sunt rămas, ars, reculul de-un colt.

poezie de (1 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătorie

Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.

Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.

Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.

Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.

Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...

Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.

M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc... afară.

Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...

poezie de (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Înger

... unde alpine în pisc de bing-bang se curg cer,
în puf de plopi, ce-n piele îmi dă fiori-tuleie
mă prăvălind în zbor de minți, să mi le ieie
până ce-mi crapă inima de tine, al meu înger.

... permafrost în cristale e-n fulgi fini de ger
ce mângâie de-albastru hăuri de lacuri-gheață,
ce-mi spală gândul nopți când mă trezesc în ceață,
să mi-apari tu voal, suflet să m-aperi, al meu înger.

... se înalță jet de lavă din abisal mister
din largul de ocean, ce-am ochiul inundat,
stând în genunchi s-aștept în mistic prosternat,
doar să te ating pe plete, de pene, al meu înger.

... se sfârtecă de hulă azurul, pân' la sânger
de cristalin siliciu, ce-mi mișcă dor în dune
peste deșert de aur, ce-ți fac inel să sune,
să m-auzi că te caut, oaza mea, al meu înger.

poezie de (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anonim

Treci pe stradă, iar, pedestră.
Lasă-mi iris să te-atingă
Și din inima-mi ecvestră
Să-ți las pași, pe gând să-ți ningă!

Hai, te-așează, iar, în parc,
Să-ți mângâi, ce-i loc lăsat!
De pe bancă, să-mi simt arc
Suflet... Să-mi pierd respirat!

Spune, iar, din buze, șoapte,
Să le îngân în descifrare,
Ce nici de e-n zi, sau noapte,
Nu mă-nșel... De-i depărtare...

Lasă-ți adieri pe urme
'n iz, din florile ce atingi,
Să mă îmbeți... diurn, să-mi curme
Numai vise... nopți să-mi stingi!

Treci, spune, hai lasă-ți clipe
Ce ai din ani, ce-ți aparțin...
Și din micile-ți risipe,
De ai vreun dor, mă chemi... și vin!...

Neștiut... Un anonim!...

poezie de (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conștient... bazal

Stau tot în transă, în hipnoză,
Să n-am alt gând, decât pe tine
Cu corpul plat, întins de bine...
Te-așteptând iar, apoteoză!

Derulez ce n-am spus vreodată,
Stau c-ochii închiși, deschiși sub pleoape,
Scăldați oceane în lacrimi-ape...
Plângându-mi inima prădată.

Nu mă mai scol la niciun număr
De ani, trecuți toți așteptare...
Că orice speranță și ea moare
Când pleacă chip... ce-mi stai pe umăr...

poezie de (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Clipa din privire

Tot curg, mă scurg, și nu pot să-mi opresc
Atâtea curgeri, înspre tine, toate,
Pe drumuri vii, de suflete gravate
În hărți ce, niciodată, nu greșesc.

Mă urmăresc privirile din mal
În mersul meu, când leneș, când năvalnic,
Atunci când munții mă încearcă, falnic,
Și îmi transformă curgerea în val.

Mă-ndrept spre tine, undele îmi curg
În șoapte încărcate cu iubire,
Iar tu le-aștepți în zorii de amurg,

Prin strălucirea clipei din privire
În care dulcea ta ademenire
Mă cheamă și m-așteaptă și... mă scurg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Speranță

Aștept demult să-mi treacă Dumnezeu la poartă,
Să-i spun c-am fost cuminte rău, o viață
Ce-am înșirat, necazuri, perlele pe-o ață
Și să-l întreb câte ceva despre a mea soartă.

Mi s-a încețoșat privirea în lungul așteptării,
Mă obosind de atâtea treceri, numărate
Până s-au scurs și numere și-au fost uitate,
Se răspândind pe rând în glodul așternut cărării.

Am auzit, că s-a oprit dintr-o întâmplare
La cineva și aș fi vrut să pot să știu
Cum să-l ademenesc, să-l am, cât nu-i târziu
Și cui să mă adresez... să-mi dea vreo aprobare.

Stau neclintit, cu pesimist crez în speranță
Că-mi va trimite un sol măcar, de ascultare
Și-l caut, când și când, prin case cu altare,
Să îl invit... să nu mă uite, ca pe-o zdreanță!

poezie de (6 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Monolog de fidelitate

Ce-ai vrea să-ți spun mereu la nesfârșit să-ți placă
Să stai cu gând pierdut în coate pe birou
Să nu mai vezi nimic, să n-auzi... Eu ecou
Să-ți fiu de chip, de gesturi, prietenul de joacă?

Ce nuanță de culoare să-ți dau la chip, la păr,
S-o atingi pe-obraz cu palma visând gânditoare?
Ce nuanțe să-mi fac sufletul; ți-ar place, care-s oare
Să-ți colorez gând, vise, cum florile de măr?

Care-i parfumul clasic, monden sau futurist
Ce-ai vrea să-ți fac din carnea ce-ai tremur, în amor
Să-mprăștii-n cercul Lunii la poli, ecuator,
Să revii să-mi ceri izuri din șipul de ametist?

Ce fluturi să-ți trimit să-ți zboare-n pântec, stern,
Să-i simți o frământare când mi-ntâlnești privire
Și să nu-și piardă aripi de vrut în risipire...
Să m-ai o crizalidă și-n solzi de drag să-ți cern?

De unde să m-adăp să-ți dau picuri de apă
Să te-mbăt seve-n sânge, să mă curgi fine lacrimi,
Să-ți limpezesc din simțuri, torent să fii de patimi,
Să-ți umpli piept de-o mare iubire, stând să-nceapă.

Sunt tot o mică parte din mine ce-ți fac daruri
Colet cu funde roșii și c-un răvaș de apel,
Ce-mi închin tot întregul cu idilicu-mi rebel,
Că nu știu alt suav, sublim, de-atâtea haruri!

Nici nu te-am întrebat când inim-am străpuns
Fără să-mi aparțină și ți-am lăsat-o frântă
S-o porți ca pe-un implant, cum frunza-n pom ce cântă...
Ce-o pierzi însă când anii-nspre iernuri reci s-au scurs.

Așa că mă pun gajul să-ți rămân vieți promise
Și de mă porți trup-suflet să-ți fiu pe scrin seiful;
Să poți să-ți pui alături inima-n scris cu cifrul...
Gând-simțuri să deschidem când ne vrem trupuri-vise.

poezie de (19 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"From your Valentine"

E luna focului, lângă cămin
când stai, cu inima o floare
de gheață, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visând cu suflet plin de muze
ce-aștern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci, voalate-n boare,
închinând rugi să fii iubit,
să storci suspine printre scuze...

E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ți dă roșeața rozei fine
și-o apnee scurtă-n abdomen
ce stă cum pendul nemișcat,
de emoție transfigurat,
oprit din timp, când stai să frângi
bilet, ce nu ți-e sol de bine
și baftă ceri, ca-n examen,
să treci greșeli, de neiertat...

E-un vis de-o zi de-a doua lună
din fiecare an ce trece,
ce-i veșnică la întâlnire
la mijlocu-i cu scurt destin,
e cea cu suav miros de crin
ce-n cupă alb de iarnă adună
-precisa de pe paisprezece-
... în plăceri alb-caste de iubire
cu murmure-necate-n vin...

E poate semnul ce port stigmă,
-printr-un hazard plin de mistere
în dar primit de la Divin-
să nasc în ziua de amor
când tot se șterge, toți se vor,
se redescoperă-n enigmă,
se mângâie-n priviri stinghere,
se mor de dor, de-un Valentin,
se curg pe-un vis, se scurg, fior...

poezie de (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Crâșmaru

Mângâiere

Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci și rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.

Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopțile reci și târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.

Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng și mă sfâșii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să țină
În Ceruri poemul de-amor.

Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de cașmir
De vină e visul
Că Tu ești alesul
Cu inima plină de mir.

Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urleta, sat

Aveam doar consonanța din copil, de aproape
De loc natal, de câmpinean ce și-a iubit bunică,
Ce mi-a descris un loc, de la Doftana în jos, de ape...
Când era totul mare și nu mă-ncumetam să plec la drum de frică.

Apoi, îmi spusese tata, că trecea 'nspre Mislea ades
Și avea la Schelă oameni pricepuți, din sat,
Buni gospodari, ca parcă din tărâm ales...
Un colț de țarnă, în sus de la șosea, peste pământ arat.

A trecut timpul peste mine, peste loc, 'n hazard,
Mi-a dat la rându-mi noi prieteni, buni din neștiuți,
De-un sat curat ca lacrima, sălaș de bard...
Doar să contempli, să admiri, să îți faci cunoscuți.

Oricum, ei te salută toți, bărbați, copii, femei,
De-un alt bun-simț, de odată, ce s-ar fi dus, pierdut.
E-un loc unde nu ți se cere, dacă n-ai, de vrei
Orice... și e mult zâmbet, parcă o poartă de sărut.

Poate-i și ciot uscat, ca-n orice deasă pădurice
Și face rană de te apleci s-atingi, să curgi din tine,
Așa că timp m-a învățat să iert, să las răzlețe alice...
Să plec, să-mi iau cu mine amintirile... ce mintea mi le ține.

E doar regret, de o idilă c-un pământ, unde se poartă... bine.

poezie de (8 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mac

Stau singur roșu mac în mijlocul de lan, ocean de grâu
Cu spice în țepi se unduind în valuri galbene de-o mare
Și nu mă satur să mă întreb de-oi fi cules cu mâna floare,
Sau voi cădea răpus de seceri... 'ntr-o zi ce nu pot ține-n frâu.

Privesc, deschis până la sânge de atâtea scrijeliri de suliți,
Spre orizonturi mărginite de tufele de arbuști verdatre,
Ce-mi opresc vis de zbor din opiul ce-mi mângâie timpul, etate
Și nu zăresc nicio scăpare... doar vântu-mi dă înfundate uliți.

Mă plâng din când în când, din picuri mă vărs în boabele de ploaie
Și ard mocnit din ce-am petale, bătut din raza ce mă coace
Îmi piperând în golul cupei cărbune în fire închis, rapace,
Cu un inel de galben viu, culori... ce suflet tranșe-mi taie.

De mi-ar surâde gând de șanse mă pot încovoia un bulb,
Să mă adun ascuns de coajă, înmărunțit plin de idei...
Un cuib înmărgelat semințe din tot ce strig și, poți să-mi iei
Licoare, să-ndulcești din anii... ce tot mă trec și mă încurb...

Eu, ca și tu, cel singur, drept înspre sfârșitul de-un amurg...

poezie de (16 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook