Beţivul

Când el bea,-n al său "periplu",
Toate, vai, le vede triplu!
Merge doar pe trei cărări,
Fără de asigurări;
Ochii lui îţi par că ard
Şi dă des din gard în gard.
Ştie numai Dumnezeu
Cum ajunge-acas', cu greu,
Şi, cuprins de-ngrijorare,
Stă ca boul la intrare.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul beţiei şi beţivilor (22 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea unui beţiv

Pe drumul înspre cimitir,
Îi spuse soaţa: Vladimir,
E prima dată când, bastard',
Tu nu mai mergi din gard în gard!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul beţiei şi beţivilor (5 februarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gard înseamnă

Gard înseamnă
teamă de câini
şi sete de proprietate

numai pe gard
pisica se simte
a nimănui

poarta rămâne mereu
o injurie
adusă gardului.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care merge beat pe biciclistă

Bea mereu şi nu regretă,
A băut în viaţă mări;
Şi când e pe bicicletă,
Merge tot pe trei cărări.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (9 august 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare păcat! Tocmai ajunsesem gard în gard cu fericirea.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Gazeta de pe gard"ul din Parcul Copou, un veritabil focar de cultură

Gloria cum mulţi ne-o fură
Noi avem doar un stindard:
Căutând în Iaşi cultură,
Poţi citi chiar de pe gard.

epigramă de Nicolae Peiu din ziarul "Evenimentul" din Iaşi (13 mai 2013)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un gard, în loc să scrie "Câine rău", scria: "Există viaţă după moarte? Sari acest gard şi vei afla!"

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara proştilor

Cântă cucul în română
proştii se întind pe gard
dacă dai cucul din mână
florile de verde ard

Proştii se întind pe gard
dincolo de infinit
prostia Doamne nu-i fard
te va strânge iar de gât

Dincolo de infinit
dacă dai cucul din mână
primăvara-i dulce mit
cântă cucul în română

Proştii s-au uscat pe gard
fără card vai fără card

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sloganul olteanului

Olteanul are un slogan:
Cu prazul sus, cu sticla-n mână,
Din zi în zi, din gard în gard
Şi din cadână în cadână.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul "trufaş"

Doi cocoşi peste coteţ şefia-şi disputau,
Pentru-ntâietate-n curte s-au luat la luptă,
După-nverşunata competiţie, ei calmi se-aflau:
Regele trufaş pe gard, iar învinsul din coteţ salută.

Vulturul văzându-l pe cocoş pe gard,
Îl înhaţă ca o mult uşoară pradă,
Din învins, umilul ajunge să se vadă
"Şeful" găinilor şi "deşteptătorul" de pe gard.

Morala: Îngâmfarea este dăunătoare caracterului, ducând la pierzanie.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chefliul

Îl zăreşti din depărtări,
După ce-a băut de toate,
Merge doar pe trei cărări
Că pe-a patra nu mai poate.

epigramă de Petru Chira din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iarna

culorile se şterg. viaţa dispare suspendată în neant
şi-n jur e doar zăpadă. curată. fără urme, fără durere
aşa că viitorul ţi-l alegi şi pleci să-l găseşti

amintirile se şterg, uitările se pierd în zăpadă
şi doar tăcerea te învăluie cu glasul ei cald
aşă cum numai moartea mai ştie să ţi se strecoare în suflet

viaţa naşte din iarnă şi sfârşeşte în iarnă
alb şi fără cicatrici apari lăsându-ţi aripile la intrare
şi la fel de alb, te strecori, pierzându-te pe cărări neştiute

apară-mă de mine însumi, invelindu-mă cu uitarea ta iarnă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea

De când lumea, lumea ştie,
Moartea-i o călătorie,
Când se merge spre apus,
Cu bilet numai de dus...

definiţie epigramatică de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (7 ianuarie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi musca

Pe uliţa din satul plin de dobitoace,
Mergea fericit boul pe drum pentru a paşte
Şi cum mergea el ţanţoş pe calea cu gutui
Aude bâzâind o muscă-n urma lui:
"Opreşte-te din drum, să-ţi spun o vorbă nouă."
Dar boul, înainte şi se făcu că plouă.
"Da' stai numai puţin! Sau poate-ţi este frică
de ce-a spus despre tine, vecina ta furnică..."
Şi la auzul veştii puţin tulburătoare
Se opreşte din drum boul uitănd de-a lui mâncare.
"Ia spune coană muscă, gura tot nu-ţi tace?
iar vrei să stârneşti ceartă între dobitoace?"
"Asta nu-i minciună. Nu-ţi zic din auzite,
mi-a spus a ta vecină că eşti încet la minte
şi coanele văcuţe le-aud când se adapă
cum spun că boul nostru ne lasă fără apă."
"Deci carevasăzică lumea aşa mă vede,
dar lasă că nici eu din gură nu le-oi pierde
şi va veni azi vremea când mă voi intoarce
şi-am să pornesc scandalul între dobitoace!"

Şi a greşit el boul că n-a avut habar
Că cine urmează musca merge la bălegar.

fabulă de Alexandru-Codruţ Ivaşcu (8 februarie 2019)
Adăugat de Alexandru-Codruţ Ivaşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sanatoriu

Ochii îşi ţintesc inexpresivi printre carouri reci de gard
Şi mâinile şi le întind -ai nu ştiu cui- mai mulţi copii;
Mai mici, mai mari, cu palid chip ca din mânjit de-un gros de fard,
Speriaţi privind în juru-le ca-n curţile de puşcării.

Cer bani puţini, pentru un suc sau fum de vis de o ţigară
Şi se lovesc din când în când disimulând o duşmănie
Fără a crâcni chiar dacă doare în frigul, cruntul de afară...
Până ce apare-un gardian... "Iată, iar vine sărăcie!"

Din când în când trec se ţinând în apatie mână-n mână
Cupluri-femei; una matură-n halatul lung de asistentă
Cu mersul ferm preocupată de rolul ce-are de stăpână
Tăcând sau 'n dialog-mister c-o mică, fină adolescentă.

Şi brusc din nevăzut apare din fundul, lungul de alee,
La braţul sigur simulat sub haina-n pluşul greu maron
Un chip de-o zână înfiripată în începutul de femeie
Îşi profilând sublim-suavul ce-i aţintit de-un vârf de pom.

Oh câtă frumuseţe-i este se-ncătuşând într-o privire
Ce-şi pierde perindându-şi-o spre-un orizont de neştiut,
Lăsând ce inimă o vede într-un zvâcnit de-o tresărire
Se aninând de corp splendid cu profil fin... Doar ce-a trecut!

Uimire doar rămâne-n urma care se şterge neînţeleasă
Când dup-un timp târziu apare nesigur, parcă acelaşi cuplu...
Dar gând nu zboară acum; e cap, ce-i greu de păr ce-o apasă
Înfipt în piept în nemişcarea înspre pământu-i de periplu!...

Cu greu răzbate acuma finu-i; doar amintindu-se făptura
Ce stă în spastică-ncruntare neînţeleasă, fără voie,
Egal păşind în sacadat ritm zdruncinându-şi tot, figura
Ca din poem de pe alt tărâm de neuitatul Alan Poe.

Şi aer parcă e-n cutremur şi sol de atât de mult nedrept
Şi mintea sană-i răzvrătită se răzbunând într-un nevrând;
De ce oare-i atâta rău ce doare-n minte, în suflet, piept
Şi Dumnezeu de s-a născut... de ce nu s-a născut mai blând?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia fără bărbat

Femeia fără de bărbat
E ca ogorul nelucrat,
E ca Pământul fără ploaie,
Ca fără boabe o păstaie.

Femeia fără de bărbat
E ca smochinul cel uscat.
Ca oul fără gălbenuş,
Ca o ştampilă fără tuş.

E-o barcă fără de vâslaş,
O puşcă fără de puşcaş,
Corabie făr de catarg
Pierdută în al mării larg.

E ca Crăciunul fără brad,
Ca apa care n-are vad;
E ca grădina fără gard,
Ca trupul fără miocard.

E ca un corp lipsit de cap,
Un car lipsit de-al său proţap;
Apoi mai este, ia aminte,
Precum un creier fără minte.

Lipsită de bărbat, femeie
Eşti ca o broască fără cheie,
Eşti puşcă fără de cartuş,
Vioară fără de arcuş.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avantajul de a locui lângă un cimitir e acela că văduva doar te aruncă peste gard.

George Asztaloş în Zoon poetikon
Adăugat de George Asztaloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarul cu card

Îi vine pensia pe card.
Bancomatu-i la oraş.
El stă rezemat de gard
Şi dă cardul la borfaş.
Borfaşul îi scoate banii.
El aşteaptă să-i aducă.
Îşi blesteamă omul anii
Şi plânge lângă ulucă.
Aşteaptă ziua şi noaptea
Să-i vină banii pe card.
Pe el îl pândeşte moartea,
Borfaşu-i râde peste gard.
Mai lipseşte ca să-i pună
Şi viaţa lui pe un card.
Atunci sigur, într-o lună,
Şi-ar da duhul, lângă gard.

poezie de Dumitru Delcă (26 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte! (Memento!)

Uşor e-n fericire să uiţi de Dumnezeu,
Dar îţi aduci aminte atunci când dai de greu.
Tu, omule, nu merge pe căile greşite,
Te roagă şi cinsteşte-L şi-n clipe fericite!

poezie de George Budoi din Poezii (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Şi uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Isus înduioşat un pic
Coboară din icoană

O capră şi-a zdrobit un corn
Sărind pe uşa spartă
Desenul fumului din horn
E operă de artă

Şi-n toate şipcile din gard
Un clopot mai tresare
Cănd vreascurile-n braţe ard
C-o mistică ardoare

Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaiet
Scânteietorul lor răsad
Pluteşte blând în aer

Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
Şi doar un sfert în humă

Şi nu se ştie, sunt ţărani
Sau îngeri sunt pe semne
Cei care de atâţia ani
Aduc în casă lemne

Şi suflă-n focul lor mereu
Sporindu-le nădejdea
Să-I fie cald lui Dumnezeu
Aflat în toţi aceştia

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumare

Voi merge negreşit la vot;
Mai este loc, printr-un hazard,
Să dau şi eu, ca un netot,
Cu oiştea-n gard...

epigramă de Mihaela Banu din Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!