Vara

Arde soarele de vară,
Luminoasă este zarea,
Iar prin grâu şi prin secară
A pornit secerătoarea.

Duduie voinic tractorul
Care-o trage după el.
În curând pe tot ogorul
Nu rămâne-un firicel.

Strânşi la brâu şi aurii,
Snopi culcaţi se-aliniază,
Parcă-ar fi nişte copii
Care dorm după amiază.

poezie pentru copii de Demostrene Botez
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

D.M.M.T

Pune-te în patru labe Doamne
şi priveşte la furnicile astea luptătoare
pe care le-ai fătat
După. Mare. Mila. Ta - ta-ta-ta-taratata
bum bum

cum colcăie ele prin Iubirea Ta
ca prin cadavrul pisicii moarte
de după colţul blocului
de după amiază
de După. Mare. Mila. Ta - taratatatata
bum bum

ia-le pe limba Ta filiformă
şi învaţă-le gustul
Furnicar excedat
Autogenos milos!
Myrmecophaga tridactyla adorabil ce eşti!
Nenăscutule!
Somnorosule!

cobor să-mi cumpăr ţigări
din lift ies
şi soarele Tău îmi scoate întunericul prin nas

Ţie Doamne!

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza-i soare, doamna-i mare

Raza-i soare, doamna-i mare,
Să iasă plugarii-afară,
Să samine grâu de vară.
Grâu roşu cu chiubelu,
Secară cu stânjenu.
Pă marginea unui grâu
Este-o scară, tăt de ceară,
Suie-on domn şi să coboară,
După flori de primăvară,
La fete şi la feciori
Să le joace-n sărbători.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La arie

Femeile purtau demult la secerat de grâu
Broboade sau batiste-n colţ cu ploaie de mărgele,
Cheptar cu pui de borangic, legat cu bete-n brâu,
Catrinţă aleasă şi opinci şi cu nojiţi de piele.

Trudeau pe arşiţă în lan în luna lui cuptor,
Sărate, le curgeau pe frunţi broboane de sudoare,
De sete gura-şi umezeau cu apă din ulcior
La umbra vreunui stog de grâu, adăpostit de soare.

Clădeau din snopi un fel de cruci din grâul secerat
Şi aşteptau momentul sfânt să-nceapă treieratul
Să curgă din batoză-n saci doar aurul curat,
La arie, ca-n furnicar, se aduna tot satul...

Se agitau ca-n iarmaroc bărbaţi, femei, copii,
Batoza vântura de praf, de pleavă şi de paie
Turnând în saci grâul curat cu boabe aurii
Şi duduia asurzitor zvâcnind din măruntaie...

Copiii toţi se hârjoneau pe-o claie bucuroşi,
Desculţi, pe mirişte alergau ca nişte paparude,
În cămeşoaiele de tort şi cu iţari scorţoşi
Din fir de cânepă ţesut, pe trupurile crude.

Era spectacol unicat la treierat de grâu
Se încheia c-un scârţâit de roţi pe la căruţă
Trasă cu greu de boi în jug şi cai struniţi în frâu
Şi poate c-un sărut furat pe după vreo căpiţă...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe deal

Pe dealul negru şi sălbatic
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.

De arcul fin al mâinii tale
Îmbrăţişaţi am stat sub pom,
Ca de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.

Pe coasta dinspre Cetaţuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.

Am aşteptat tăcuţi pe creastă,
Tremurători ca două ramuri,
Şi, proiectat pe zarea vastă,
Voalul tău, ca nişte flamuri

Pe-un vârf gigantic de cetate,
Părea, mişcat de boarea sării,
Ca nişte aripi ridicate
La marginile zării.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire după amiază

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îţi răspundeam,
aşa cum fredonai tu răzleţ
într-o după amiază.

mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îţi răspundeam,
doar le mai cad petalele puţin
după o ploaie răzleaţă
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,

mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărţiri,
nu, ţi-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puţin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiţi
într-o după amiază
răzleaţă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avalansele diminetii

După o veşnicie
Soarele înmugurise între zăpezi.
Oglinzile din oglinzi
Prin care au privit cei de dincolo
Ne-au pus pe gânduri.
O astfel de lacrimă
Îmbrăcată într-o rochie subţire
Arde cu o flacără transparentă.
Prin insomnia mugurilor
Intrăm în miezul zilei.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu faţa.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Şi oamenii îmi sunt şi mai aproape
Şi parcă m-a luat de mână, viaţa.

Eu secolului meu i-aud povaţa;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca faţa unei ape
Când soarele răsare, dimineaţa.

Ca peste şesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Şi peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază de vară

Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.

Câte veacuri oare au trecut
De când stau în soare fără gând?
Oare-s eu acela de la început
Ce-a rămas aicea, ezitând?

Sau lumina asta de la soare,
Scânteind în ochi ca pe izvoare,
Mă petrece înspre negre locuri,
Desfăcând în clipe albe veacuri.

Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii,
Eu cu ochii-abia deschişi, ca huhurezii,
Văd cum timpul stă pe loc de mult
Şi ca pe un vuiet depărtat l-ascult.

Viaţa dormitează germinând,
Şi o simt în jur, universală,
Într-o nesfârşită oboseală
Şi-n absenţa ultimului gând.

Şi rămân şi eu uitat de toate
Şi de mine însumi tot, uitat,
Rar clipind, cu capul aplecat,
Ca oricare altă vietate.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce jale, ce of şi ce dor...

Azi am mai murit puţin.
Doar eu, nu şi ideile mele,
Şi sper ca ele, să nu moară vreodată,
Eu da, pentru că, nu se poate altfel.
Am murit pentru o rază,
de iubire, şi de soare de amiază,
ce-au asfinţit mai înainte să răsară.

Şi-am plâns înainte să mor,
Ce jale, ce of şi ce dor!
Dar nu după mine am plâns,
Am plâns după a iubirii rază
Şi cea a soarelui de după amiază,
Ce mai dor, ce mai of, ce mai jale,

Iubirea să moară, mai nainte să răsară,
Să respire, să crească,
Să înmugurească.
Iar soarele, soarele a asfinţit,
Mai înainte ca noi să ne fi iubit,
Deşi, ne-a văzut, ne-a văzut, ne-a zărit...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară în Lans

Drumeţie prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniţi. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.

Frumos: o, melancolie şi râset violet.
Seară şi miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunţile noastre încinse.

Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte şi mută o viaţă uitată.
Prieten; înfrunzite podeţe spre sat

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce căprioara a ros lanţul, după ce a scăpat din cursă, după ce a rupt cu puterea ei plasa, după ce a ieşit din pădurea înconjurată de un brâu de flăcări şi după ce, în fugă, a sărit cu iuţeală dincolo de locul până unde ajungeau săgeţile vânătorilor, ea cade într-o fântână. Ce poate să facă eroismul când destinul este potrivnic?

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte pustie

Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniţă uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu ştiu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu ştiu cine să mă cheme.

Şi paşii mei rasună după mine
Ca nişte bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot in jur aşa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulţime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În muşuroaie mari, pustietatea.

Se năruie-ntunericul din nou,
Şi-n noaptea-n care-s singura fiinţă,
Pământu-mpovărat de suferinţă,
Culcându-se-ngenunche ca un bou.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

După ce a trecut furtuna,
nu îţi vei aminti cum ai reuşit să treci prin ea,
cum ai izbutit să supravieţuieşti.
Nici măcar nu vei fi sigur că a luat într-adevăr sfârşit.
Doar un singur lucru e sigur,
după ce ai scăpat din furtună
nu vei mai fi persoana care ai fost când s-a pornit vântul.
Acesta este singurul adevăr pe care-l ştim despre furtuni.

poezie de Haruki Murakami, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.

catren de Demostene Botez din Amiază de vară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte pustie

Parc-am rămas eu singur pe pământ,
În cer ca-ntr-o clopotniţă uitată
E-un clopot greu, care-a uitat să bată,
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme,
În urma mea, de nu ştiu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu ştiu cine să mă cheme.

Şi paşii mei răsună după mine
Ca nişte bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur aşa prelung,
Tot golu-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulţime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care,
În muşuroaie mari, pustietatea.

Se năruie-ntunericul din nou,
Şi-n noaptea-n care-s singura fiinţă,
Pământu-mpovărat de suferinţă,
Culcându-se,-ngenunche ca un bou.

poezie celebră de Demostene Botez din Povestea omului (1923)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O după amiază în Yunnan

După amiază în Yunnan,
nici o referire la poezie,
nici o conversaţie înainte de culcare despre suferinţele oamenilor.
Eram două femei,
niciuna mamă.
Vorbem despre cerul înstelat şi despre filozofia lui Kant,
despre maica Teresa şi despre cardiologie.
Meditam la acei ateişti care la bătrâneţe devin pioşi
şi despre cum umbrele sunt adesea mai frumoase decât obiectele.
Atunci aveam o altă perspectivă:
faptul că nu aveam copii ne păstra intacte.

poezie de Na Ye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne-un răspuns pentru toate

rămâne-un răspuns pentru toate
cum grindina-n ţăndări răzbate
şi-nvârte în scrumul din vatră
o roată cu spiţe de piatră

rămâne-un răspuns pentru toate
cum sângele apă nu poate
să curgă din nou în cetate
el curge cu limbă de moarte

şi curge pe străzi şi în pieţe
de parcă-ar voi să vă-nveţe
şi dansul şi viaţa şi moartea
şi pasul acela ciuleandra

rămâne o zi când se-ntoarce
decembre-n poveste şi sparge
zăgazul şi-această minciună
şireată obscură nebună

sub pledul acesta subţire
ţesând prea firava-amintire
când albul cel alb mai rămâne
zăpezilor toate din lume

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să trecem prin toate frumos şi demn. Nu peste ci prin amestecul acesta de bine, nedrept, agonie şi biruinţă. Ca nişte oameni curajoşi, hotărâţi care se trăiesc demn, după o întâlnire închipuită a destinului. Ca nişte inimi firave care îşi descoperă vindecarea în seninul unei mari iubiri.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Sânzienelor

La trei zile după solstiţiul de vară,
Peste colnice,-n rouă-nveşmântate,
Cu coroniţe aurind în luna clară,
Cu păr bălai şi voaluri argintate,

În hore ameţitoare, zânele coboară
Prin porţile cerului desferecate,
La trei zile după solstiţiul de vară,
Peste colnice-n rouă-nveşmântate.

La chemarea dorului, lângă izvoară,
Folosind benefic puteri predestinate,
Vin să-mplinească vise de fecioară,
În noaptea magică cu vrăji adjurate,
La trei zile după solstiţiul de vară.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de vară

Afară e cald şi bine,
Soarele e sus pe cer.
Oamenii sunt ca un roi de albine,
Pământul e ca un curcubeu.

Un curcubeu în mii de culori
Care a răsărit după ploaie
Şi a scos soarele de după nori
Şi a făcut lumea să fie mai vioaie.

Un vânt adie uşor legănând
Frunza de pe copaci.
Pământul e frumos...
Ca o grădină înflorită de maci.

E miez de vară,
Oamenii sunt fericiţi
Că e cald afară
Şi în suflet simt că sunt iubiţi.

poezie de Vladimir Potlog (12 iulie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!