La arie

Femeile purtau demult la secerat de grâu
Broboade sau batiste-n colţ cu ploaie de mărgele,
Cheptar cu pui de borangic, legat cu bete-n brâu,
Catrinţă aleasă şi opinci şi cu nojiţi de piele.

Trudeau pe arşiţă în lan în luna lui cuptor,
Sărate, le curgeau pe frunţi broboane de sudoare,
De sete gura-şi umezeau cu apă din ulcior
La umbra vreunui stog de grâu, adăpostit de soare.

Clădeau din snopi un fel de cruci din grâul secerat
Şi aşteptau momentul sfânt să-nceapă treieratul
Să curgă din batoză-n saci doar aurul curat,
La arie, ca-n furnicar, se aduna tot satul...

Se agitau ca-n iarmaroc bărbaţi, femei, copii,
Batoza vântura de praf, de pleavă şi de paie
Turnând în saci grâul curat cu boabe aurii
Şi duduia asurzitor zvâcnind din măruntaie...

Copiii toţi se hârjoneau pe-o claie bucuroşi,
Desculţi, pe mirişte alergau ca nişte paparude,
În cămeşoaiele de tort şi cu iţari scorţoşi
Din fir de cânepă ţesut, pe trupurile crude.

Era spectacol unicat la treierat de grâu
Se încheia c-un scârţâit de roţi pe la căruţă
Trasă cu greu de boi în jug şi cai struniţi în frâu
Şi poate c-un sărut furat pe după vreo căpiţă...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine şi scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu şi scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine şi-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Şi-i spune ciocârliei să-mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară şi cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Şi aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare şi eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare şi cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu să se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Arde soarele de vară,
Luminoasă este zarea,
Iar prin grâu şi prin secară
A pornit secerătoarea.

Duduie voinic tractorul
Care-o trage după el.
În curând pe tot ogorul
Nu rămâne-un firicel.

Strânşi la brâu şi aurii,
Snopi culcaţi se-aliniază,
Parcă-ar fi nişte copii
Care dorm după amiază.

poezie pentru copii de Demostrene Botez
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Volbură Poiană Năsturaş, autorul volumului de poezii "Grâu bun"

Bocesc femeile la râu,...
Tot răsfoind volumul "Grâu"...
Bocesc şi-ntr-una aşa spun:
O fi el grâu, dar nu-i grâu bun.

epigramă de Dion Mardan din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino...

Hai, vino, iubite, în lanul cu grâu
Să-ţi pun cingătoare, din spice, la brâu!
Hai, vino, iubite, e macul în floare
Hai, vino să-mi pui, la brâu, cingătoare!...

Să punem pe buze, cu roşu din maci,
Pecetea iubirii.... Din floare să-mi faci
Inelul de aur... din păpădie,
Ţi-oi da un sărut pe sub pălărie...

E holda bogată, se leagănă-n vânt,
Hai, vino s-auzi al păsării cânt
Ce triluri măiestre înalţă din glie!...
Hai, vino s-asculţi... E o ciocârlie.

Hai, vino să-mi faci, din grâu, o cunună
Tu, rază de soare,... să fim împreună,
Să mângâie vântul sărutul pe frunte
Sub cerul albastru... Hai, vino, iubite!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mănânc pâine. Grâul este inutil pentru mine. Câmpurile de grâu nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci când tu mă vei fi domesticit va fi minunat. Grâul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vântului prin grâu...

Antoine de Saint-Exupery în Micul prinţ
Adăugat de Cătălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de ai tuturora. Paşii altora mă fac să mă ascund în pământ, ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Şi apoi, priveşte! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de niciun folos. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nicio amintire, şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat când mă vei fi îmblânzit. Grâul, auriu şi el, îmi va aminti de tine, şi-mi va fi nespus de dragă atunci murmurarea vântului prin grâu...

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Basarabia

Copil, mă uimea peste Prut o biserică

în care intra o căruţă cu cai,

grămada de grâu - o cocoaşă himerică -

vărsa un miros de făină de rai.

Nici cruce spre nori, nici odăjdii pe-afară,

doar saci şi-armăsari şi lumină de roţi

şi îngerii puberi zburând să nu moară

spre mine, prin valuri, prin flori în saboţi.

O rugă-am şoptit, un descântec de clipe

spre malul de ceaţă cu-armonici plângând,

şi îngerii zvelţi şi-mpuşcaţi în aripe

în mine primeau adăpost mai curând.

Să nu mă mai mir niciodată găsindu-mi

în fiece os câte-un sfânt prea curat

că-n trupu-mi cu ceaiuri umplut şi cu gându-mi

respiră-o biserică veche de sat.

Biserică-a mea ce-ai venit pe-o corabie

ca Noe în funii de spaimă încins.

Lumină de îngeri salvaţi, Basarabie,

altarul din inima mea neînvins.

poezie de Dumitru Ţiganiuc din Gazeta de Botoşani, Podul de flori de la Prut/Pro Basarabia (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâul şi neghina

Stau în casă c-o "neghină",
Dar sar gardul la vecină
Mă conving, cu ea, în grâu:
Bune-s poalele în brâu!

epigramă de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furnicuţa şi bobul de grâu

O furnică roşioară
Cu un bob de grâu în coş,
Merge gârbovă la moară
Ajutată doar de-un moş.

Şi ce greu mai este grâul
Pentru-o fiinţ-aşa de mică,
Ah, cât de departe-i râul!
Pentru scumpa mea furnică.

Şi-ajungând la râu odată
La a noastră moară-n sat,
Bobul cel mic de îndată
S-a făcut făină-n sac.

Acum tare bucuroasă
Şi-ncărcată cu făină,
Se întoarce către casă
Furnicuţa gospodină.

Şi sosită-n muşuroi
Făina albă o cerne,
Pâini ea frământă în toi
Şi-n cuptor încet le-aşterne.

A copt doi colaci cât masa
Minunata gospodină,

De-i sătulă toată casa

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâu şi pleavă

Atunci când alte naţii
Plecau în Cruciade,
Noi ne păşteam blând turma
Şi compuneam balade.

Când cucereau oraşe
Şi jefuiau poporul,
Cu plugul şi cu boii
Noi ne aram ogorul.

Când îi certau pe alţii
Cu jale şi războaie,
Noi ne lipeam bordeiul
Cu balegă şi paie.
...........................................
Cei ce-au furat par astăzi
Cu inima curată,
Pe noi, poporul paşnic,
Cu degetul ne-arată.

Aşa-i pe lumea asta
Cei ce iubesc gâlceava
Se-aseamănă cu grâul,
Însă în cer sunt pleava.

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceriş

O miere aurie s-a vărsat
Din fagurul apusului în holdă
Iluminând belşugul de recolta
Şi poleind ţinutul secerat.

Apoi, când soarele s-a scuturat
în desfrunzire de vâlvoare-nvolta,
Văzduhul dogorind părea o boltă
De uriaş cuptor înflăcărat.

Simţeam cum urcă spre-nstelarea-naltă
Din grâul ars de soare un prinos
De-arome-mbatatoare laolaltă.

Ieşea din câmpul greu de-atât prinos
Omul cu fruntea că o pâine caldă
Cum aburită din cuptor s-a scos.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza-i soare, doamna-i mare

Raza-i soare, doamna-i mare,
Să iasă plugarii-afară,
Să samine grâu de vară.
Grâu roşu cu chiubelu,
Secară cu stânjenu.
Pă marginea unui grâu
Este-o scară, tăt de ceară,
Suie-on domn şi să coboară,
După flori de primăvară,
La fete şi la feciori
Să le joace-n sărbători.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un partid se tot alege grâul de neghină. A rămas doar o torbă de grâu.

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piramidă de grâu

s-a adunat pe câmpuri
tot grâul galben
căzut în întregime din clepsidra
luceferilor explodaţi în univers
în marea lui
masivă piramidă
aş vrea să mă îngrop de viu
cu calul meu
şi cu iubita
şi cu pocalele de bronz
din care toată vara am băut
căderea albă de zăpadă
pe noi tărâmuri când va bate
să ies din cuibu-ameţitor de cald
cu fire verzi de grâu
în picie încolţite

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca ne sfinţeşte locul

La noi în Bărăgan, vara,
E de aur câmpul-
Grâul şi secara,
Le sărută vântul.

Soarele blând aureşte
Lanul de grâu şi secară.
Cuptorul, pâinea dospeşte
Pentru truditori de-o vară.

Cerului ei mulţumesc
C-a plouat când le-a fost sete.
Pe Dumnezeu îl slăvesc,
Şi muncesc pe îndelete.

La noi, aici, în Bărăgan,
Curge grâul an de an
Cum curge apa în val,
Dintr-un munte, sau un deal.

Satul hambarele umple,
Pâinea e asigurată.
Rău nu are să se-ntâmple.
La noi criza e plecată.

Ziua recoltei sărbătorim
Şi încingem tare jocul.
Cu ce facem, ne mândrim:
Munca ne sfimţeşte locul!

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul cu grâu

Un car mărunt, cu grâu, ce trece
peste pământu'ntins şi rece

un car cu grâu ce se înclină
sub greutatea-i de lumină

un car cu grâu ce se apleacă
oftând încet şi vrând să treacă
printre chesoane, printre şire
de leşuri, printre cimitire –

şi trece, luminând cu spice
ucisul cer străpuns de-alice

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâul, pleava şi neghina

Pe-arioi lâng-un ciurlan
Leapădă de zor combina
Adunându-se-n morman
Grâul, pleava şi neghina.

Dinspre margini aruncată,
Pleava plină de gâlceavă,
Încrezută şi-nţepată
Se ridică dusă-n slavă.

Şi în zboru-i efemeric
Nu puţini erau acei
Ce aplaudau frenetic
Toat-ascensiunea ei.

Pripăşită lângă grâu,
Molia, nici gând să zboare,
Îi strânse cureaua-n brâu
Tot furându-i din mâncare.

Iar neghina l-a-nnegrit,
De el se ţinuse scai,
L-a ros şi l-a-mbolnăvit,
L-a slăbit, l-a făcut pai.

Grâul stă căzut pe gânduri:
-Stai să vezi cine culege...
Nu am să ajung pe drumuri,
Îmi urmez firească lege.

De-am s-ajung într-un hambar
Grijă o să am ca mâine
Fiecărui gospodar
Să îi dăruiesc o pâine.

De-o s-ajung într-un depozit
Îmi va fi un pic mai greu,
Chirii, taxe şi impozit
Se vor sparge-n capul meu.

De-o să am un viitor
În siloz unde-i confort,
M-or încărca pe-un vapor
Şi m-or duce la export.

Navigând pe mări şi ţări
Mă tot duc şi mă întorc
De pe-acvatice cărări
Ultimul bănuţ mi-l storc.

Sunt acum într-un declin,
Soarta mi-e pecetluită,
Mi-au furat al meu destin:
Pâinea rumenă, smerită.

Se-ntâlni în drum c-o pleavă
Ce-i zâmbi impertinent:
-Eu m-am ridicat în slavă,
Am ajuns în parlament!

fabulă de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A patra dimensiune a timpului

Se certau pirul şi grâul
Pe marginea râului;
Unul că e neam cu râul,
Altul neam al grâului.

Se certau pirul şi râul
Pe marginea grâului;
Unul că e neam cu grâul,
Altul neam al râului.

Văzând că-s ca şi cum nu-s,
Mândra şi-a pus fusta-n brâu,
Trăgându-şi poalele-n sus
Când a trecut prin pârâu,

Prin mine, prin pir, prin grâu,
Doar cu visul ei s-a dus...

Alergând prin munţi şi văi,
Doar cu visu-i s-a-ntrecut,
Lăsând patru nătărăi
Cu prezentul în trecut!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între miile de poeţi pe care lumea i-a fericit cu acest nume există un poet român blond ca un munte de grâu. Aşa părea el privitorilor săi din biserica Sfânta Sofia - Ohrida, atenţilor săi ascultători veniţi de pretutindeni: un munte de grâu ori poate un munte de cuvinte luând forma boabelor de grâu...

Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânii să fim NOI!

Sunt neam de-al lui,, opincă''
Cu talpa în pământ
Am sânge de româncă,
Un dar curat şi sfânt.

Sunt neam de-al lui,, căciulă''
Din piei de miel ţurcan
Şi-mi dăinuie-n celulă
Nucleul de ţăran

Păşesc sfios pe glie
Prin lanurile de grâu
În tril de ciocârlie
Prin spice pân' la brâu,

Mi-aplec spre ţărnă fruntea
Şi-o scald în flori de mac
Gândind că eu sunt puntea
Strămoşilor ce zac

În lutul sfânt al ţării
Spre-un viitor mai bun
Mă-nclin în miezul verii
Spre neamul meu străbun

Care-a frământat huma
Cu sânge şi pelin
Eu caut să-i calc urma,
La crucea-i să mă închin....

Aud jelind străbunii
Pământul părăsit
Că suntem prada lumii,
Poporu-i sărăcit...

Veniţi, ne cheamă glia,
Ne cheamă înapoi,
Acasă-i România,
Stăpânii să fim NOI!....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!