Cursivitate plăpândă
Mă bat niște pedale în tălpi,
Să mi le iau, să le pun pe spinare,
Stând doar pe coate-n scrijelit, ce doare,
Până se îngroașe scoarța cenușie în cruste dălbi.
Mă trag de firele de păr, electrostatic,
Vâlvoi, ca și cum Einstein mi-ar vrea geniu
Și nu voi reuși nicicând; n-am timpul un mileniu,
Mai mult, decât să îndrug multe cuvinte-n rime, apatic.
Mă irosesc în fiecare dimineață, întrebândă
De pot să mă împlinesc din planul vrut al celeilalte,
Trecută tot la rând, la fel, dintr-alte stopuri, eșec, halte,
Provocat, dar nevrute, ființei ce-o întrețin, cum pot, bolânde.
O alta printre, dintre voi, la fel, la fel, cursivele plăpânde!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Scrisoarea lui
M-am hotărât să-ți scriu și să îți spun
ce buzele-mi nu vor să îți declare,
căci doar când mă privești nu se supun,
iar neputința lor, de-un timp, mă doare.
Ți-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile și n-am vrut, ție,
să-ți tulbur viața - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.
Ne știm poveștile ce-au fost și sunt,
le înțelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot să mă confrunt
cu suferința ce-mi provoci. Mă doare.
Aș vrea să știu ce simți citind ce-ți scriu
și mi-ar plăcea să simți la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ți fiu
și, iată, azi nu mă mai pot abține
Și tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ți scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
și nu mai pot s-ascund că te iubesc,
așa că... asta-i! Fie ce-o să fie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om de geniu
Om de geniu, Om de geniu
Esti mai mult decit un sfint.
Om de geniu, Om de geniu
Sansa noastra pe pamint.
Nici nu putea sfirsi acest mileniu
Ca toate celelalte cite-au fost,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne invete sa avem un rost.
Nici nu putea incepe un alt mileniu
Reeditind istorii fara sens,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne reintegreze-n Univers.
Nici nu puteam, mileniu dupa mileniu,
Trai, mintindu-ne-ntre patru ochi.
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne descinte de acest deochi.
Nici nu putem concepe vreun mileniu
In care sa ne vindem iarasi intre noi,
Da-ne, Doamne, Oameni de geniu
In locul multilor eroi.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegeri neînțelese
Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
și-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?
Oi fi redus în ambiții, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniți, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
și minte n-am... de trec aiurea ierni și veri!?
Oi fi greșit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă și alți copii?...
Și în loc de-o țară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăți... pururi voi fi???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la...
Se ascute dor, săgetător, de fiecare lipsă, cât de rară,
Tăind felii în orice rațiune
Ce-și pierde firu' a nu știu câta oară
Până la, până la boală, afecțiune.
Își uită gândul, singur, corp de el,
Sau nici nu vrea, n-ar vrea să-ți știe
Plecat... pleacă și el ca să te caute fidel
Până la, până la să te aibă, o veșnicie.
Se dă până și timpul, totul, pe-o secundă,
Se pierde, să se piardă învață
De nu-ți simte tic-tacul puls, s-ascundă
Până la, până la a nu mai exista... doar ție dat, pe viață.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă mai vindeți!
te-am căutat pe scoarța unui stejar
milenar
trecuse sute de ani, de căutare
erai acolo, scrisă, minuscul de mică
erai acolo cu ochi speriați
topită
după pădurea acestui mileniu
nu ai vrut să rămâi în celălalt
căci ai tăi, au trăit în frică
ai vrut să fi și tu, un om liber
astazi, însă
ai cumpărat prea mult viitor
și
vei rămâne datoare
capturată și-n scoarța copacului
acestui mileniu
poezie de Viorel Muha (mai 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință eminesciană
Aș vrea să-l văd pe Eminescu-n pantaloni scurți, dezinvolt
Zâmbind la soare fără gânduri, doar desfătându-se pe-un câmp
Mijind de flori printre prieteni veniți de pe la Ieși, din Olt,
Să-și guste un' la altul glume pe-un dialog... de limbă strâmb.
... Să-și uite datul de titan, să-și lase frâu liber de geniu
Eliberat în imoral, să-și pună suflet la bătaie,
Să-și vindece maladul trup, să salte alături-n nou mileniu
Cu plete-n vânt, să soarbă izul de fericire... Un șpriț să-ndoaie...
Să-și lase timpul pentru hrana de zi cu zi, să-i fie dor
De tot ce și-ar fi vrut să aibă; s-asculte muza în cantate
Se depănând în vise limpezi, să-și umple suflet de amor
Fără suspin, fără trădare... Știindu-se o eternitate.
Ce dor îmi este să-l ating, să-i pipăi fizic, gând, speranțe,
Să stau -cum paparazzi, nopți- să-i fiu străjer din altă lume,
Să pot să-i fac din munca mea buchet de sute de vacanțe...
Doar să respir același aer, s-ascult când e chemat pe nume...
Ce mult aș da să-i spun... Mihaie, să suim dealul cu catrinți
Că vine și Ion lu' Creangă, al lu' Coșbuc... și-i plin de fete
Se pogorând dintre Luceferi pe ulițe cu alai de prinți
Ne petrecând cu flori de tei, albastre, brune sau brunete...
Mi-e dor, repet, de-un Eminescu de trup și purtător de suflet,
De simțuri, zâmbet, poate râs... de pielea dogorind dorinți;
L-aș vrea un pieton de rând, să-l văd pășind ca-n vis de umblet...
Oricum ades l-ating pe umeri și-i spun... că-s duhul scos din minți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ecou
Aștept din când în când câte-un semnal
De la cei morți; parc-ar fi fost o glumă,
Un simplu joc de-ascunselea fatal,
Cum scrisul nou, după ce-l șters cu gumă.!?
Am sentimentu-acut dorul s-ascult;
Un dulce glas, un sfat sau o părere
Ce-am lipsă atât de des, atât de mult
Și-ating cu mâna, c-ochi deschiși de vrere.
Îmi plimb imagini scurte, atât de clare,
Le așteptând mirat de nerăspuns,
De neatins aieve; scump ce-apare
Nenatural... când ne vorbeam, ne-am ținut strâns!
Nu poate fi doar gând ce-am pe retină,
Ce-am dus pe fir la scoarța-n canioane
Și-ar trebui să îl am nou ca pe-o rutină
Ce-o ascut de lemn până la negru, cum creioane...
Mă fac că uit că-ncepe rău să doară
Și inima mi-o simt cum galopând
Cu capu-n cerc, cum strâng o doagă în sfoară
Și aștept doar un noroc tot stând la rând, la rând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clauză
M-a întrebat soarele de dimineață
de vreau să mă trezesc... la viață
și, cu ochii aproape închiși am dat răspuns
că doar o dimineață nu-i îndeajuns,
iar când o trece zi de-acum, de reapare,
îl oblig să mă trezească... până moare...
Parc-am semnat contractul... la născare?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranței.
Doar că timpul
nu a ținut cu noi
și a rămas surd și mut.
Aș fi vrut!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După Păunescu...
Mă doare, amintiri mă dor,
Că tot se duc de-ai mei, iubiți;
Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor...
Nu mai aud că sunt doriți!
Mă doare, gândurile-mi vor
Să zboare timpul înapoi
Și nu-mi pot ține artiști, ce mor...
Văz se tot scade... Ați plecat, voi?!
Mă doare, descărcat mosor
E rola filmului, ce aveam.
Mă doare că eroii-mi mor
Și moartea lor mi-e zid... un geam!
Mă doare, frică am, un fior,
Că știu, eternul nu e viu
Și întoarcere-i când o să mor...
Ne-am revedea, într-un târziu...!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te scriu cu litere subțiri
ca firele de iarbă
ce chicotesc de dimineață...
Apoi te sorb, simțind cum înfloresc
din tălpi, până la frunte,
crescându-mi tot mai mult în sânge
țurțurii de viață.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar aventura
E-atât de tânără,
fără sfârșit se pare,
căci tinerețea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de școală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.
Tinerețea pură
și-o crede-obișnuință,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-și fraze
goale, doar pentru rotunjimi de buze
și multe dușuri suedeze
și multe nopți pierdute treze
cu alte minți la fel, obtuze,
sex chiar și fără cunoștință...
Doar aventură.
N-are nevoie de cultură
și face din aspect un cult;
se-mbracă des
și zi și noapte,
este-o mondenă-n gând, eternă,
nu știe despre trup-regres,
nu știe dialog în șoapte...
e exuberantă, nu vrea... ternă,
vrea sex să facă tot mai mult...
Din aventură-n aventură!...
19.08.2011
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând de pază
Când mi-am făcut calcul cât sunt,
am găsit spațiu mult, din tine ocupat
pe un piedestal,
un minaret în care locuiești, loc sfânt
și cui mă închin neîncetat,
eu, un bonzai oriental,
ce te apăr, stând de pază,
să-ți rămân, în deșertul rătăcind, o oază...
mai plec și sol de gând,
din când în când,
în beduin,
să văd, să simt până și-un gând hain,
de s-ar putea reprezenta, în al tău destin...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea dintre "LITTLE BOY" și "FAT MAN"
Se schimbă anotimpuri într-o zi
În clipa noastră cea numită viață
Și drumul de la foc până la gheață
E mult mai scurt decât putem gândi
Se schimbă vieți, destine sau iubire
Într-o secundă cât într-un mileniu
Infinitezimal e un deceniu
Și asimptotele se trag în fire
Adică maleabil și ductil
A devenit și sufletul, pesemne
Dacă, sătul de paie și de lemne
Uraniu vrea, plutoniu și trotil
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tren
Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.
Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.
E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se știu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!
Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.
E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te lași dus de-un "vagon lit".
E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără pro... punere
Mă doare visul neîmplinit, că m-apasă pe creier,
Cum sufletul mă doare că muzica nu mai imită greier.
Și spiritul mă doare îngrozitor că nu mai am izvor de spiritual,
Căci dialogu-i surd, un monolog necult... Mințitul infernal.
Noroc c-am endorfina, propriul drog la ce mă îndurerează
Și pot să-mi port povara pusă-n spate pe nedrept, ce înfricoșează
Până și bietul mâine, ce-l tot sper de bun... și mă înșală
Cu bunii ziși prieteni, ce nu mai sunt de mult... Totu-i tocmeală.
Credința n-am crezut-o, n-are probe, o înțeleg "in... cult"
Și n-am cuvântul aprobat să-l strig, sunt destinat s-ascult,
Iar dragostele m-au trădat și ele, sunt sterile, efemere
Și, anii ce-am iubit și adunat, sunt un complet de pierdere... de avere.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pătând
Sunt parte din umbra eclipsei-nspre abisuri,
Ascund Univers, mare-s în perspectivă.
Profilu-am în pată înnegrind albe visuri
Din lumi neștiute alergând în derivă.
Mi-e sigur amprenta, lipită de tălpi;
Doar ea credincioasa umilă aplecată
Să mângâie-n vise aivealea dălbi
De-o Terra-n fiori ascunzându-se... fată.
E-o pată din mine veșmântu-mi de capă
Ce ascunde lumina-n mistere de ghețuri
Ce-n lacrimi picură în oceane de apă
Din piatră, uscatul, să-l facă verdețuri.
Năluca diformă alungită sau strânsă
Stă, fuge, dispare, la pândă-i plângând;
C-o zi nu va fi, de-ntuneric pătrunsă...
Neant de model... neavând ce pătând!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Sunt oare
un plagiator,
un oarecare
neștiind
umbrind
de un sfumato
antecreații cum un Michelangelo...
dar fără un maestro,
din lipsa pe vecie d-un Verrocchio
"presto",
sau banal Pinnocchio...
n-am nici obârșii-n Sant-Angello
și orișicum
nu aveam cum?!...
Rămân
un simplu muritor
fără predecesor;
n-am copiat niciun Tacola
și niciun Eilmer cutezant
căzut,
pe nimeni n-am avut o preîncercare,
doar ezitant,
în singur mi-am creat un drum,
modest...
n-am nicio jenă să mă manifest
un bun
pentru consum,
un surogat de... Cola.
Dar sunt cu siguranță mai cinstit
decât titanul;
nu m-am autodefinit
sau proclamat
brevet universal...
sunt doar un biet vasal total lipsit de ipocrit,
îndepărtat de-al său egal...
cert însă sunt un unicat,
un fel de autodidact, nu literat,
sunt poeziei... curtezanul,
c-o mare diferență de talent
de-un Buonarotti
ce nu voi fi nicicând, nici printre copii...
Sunt doar un bun incipient!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecări contemporane
Când din contemporani îmi mor, e atât de straniu, ca o vrajă,
Ce-mi dă întâi regret, fior, apoi ca un delir, o mreajă,
Să știu ce-or fi găsit sublim, de s-au dus fără remușcare,
De parc-aș vrea să strig "... venim! Când trece cursa de plecare?...".
E ca o liniște suavă, după pieirea asumată,
Căci nu se-aude voce gravă, reproș, înspre o ființă vinovată...
E-o umilință fără seamăn și-o demnitate imortală,
Cum orice apropiat, un geamăn, ar fi plecat la o altă școală...
... Și nu-l mai știi, de-atunci, plecat rămâne pe vecie,
Doar poza minții-i în spelunci, pe-un raft, din scoarța cenușie...
E, azi, anunț că D. Patriciu, bogat, plecat e, făr' să vie...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață fără cuvinte
Tânjesc, tânjesc aproape până la durere
Să-mi găsesc visatul, rarul, fostul companion
Fără perdea, cu zâmbet larg, fără fason...
Să mă deschid mimoz mascul, să-i cer părere.
Pierdut îs de-o lume tot mai multă mută,
Ce-și spune doar cuvinte neauzite, goale,
Schimbând auz cu idiferență-n veșnice târcoale,
Să afle ca-ntr-o doară pe ascuns știrea pierdută.
Cât bine răscolit mi-ar face confesatul
Din amintiri veninde de un prevăzut trecut;
Să nu se-adune cronic, dintr-un recent acut...
C-un dialog burlesc, boem, mult așteptatul.
Nici vidul nu mai este să se umple din plin,
Căci nu mai e intrare, e doar zid de-un refuz
C-un plictisit apatic, căscatul de mofluz...
Ca-n sihăstria vieții ce ne e pan-destin...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!