Valsând iubirea

Ardeau în ruguri crinii din priviri,
Şi-n vals nocturn de graţie divină,
Mi-ai dăruit banal trei trandafiri,
Să-ţi scriu cu jar romantica terţină.

O întregire, dansândă -n focul viu,
De patimi şi iubiri febrile,
Ne-a voalat nebunul dor târziu
Într-un fermecător ecou de mari suspine.

Şi reveneam la versul, scris din crini
Şi din polenul lor înmiresmat,
Să mai valsăm amorul, refăcut în chin,
Ce doare-n focul, aruncat peste uitat.

Ardeau în vals de flori săruturile albe
Şi ne pierdeam în focul de poeme,
Ca două-nlăcrimate vise tandre,
Valsând iubirea, ce înnebunea devreme...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am dăruit trei trandafiri

Fiorii primei mari iubiri,
Îţi lasă veşnice-amintiri.
Era-ntr-o zi, de ziua ta,
Şi-ntreaga-mi fi'nţă fremăta;

Cu ochii plini de străluciri,
Ţi-am dăruit trei trandafiri,
Boboci ca şi iubirea mea,
Şi-n ei un roşu-aprins ardea.

Cu ei ţi-am dat şi-a mea iubire
Şi ai vibrat de fericire,
Iar ochii tăi de peruzea,
Ardeau mai mult decât o stea.

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul dragostei

Ai aşteptat să-ţi spun în scris
cuvintele ce le-am rostit,
îmi amintesc, a fost un vis,
iar dimineaţa ne-a trezit.

Pe boltă îţi trimit gânduri pure,
în urma lor un curcubeu,
ca focul dragostei să aline
căldura lui, s-o simt mereu.

Polen de vise risipite
eu le unesc într-un cuvânt.
şi vreau ca dorul să-ţi aline
o pală a dragostei de vânt.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nţelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând acelaşi dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ţi capturez,
Cu buzele fierbinţi, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aş să visezi,
Aşa cum te visez în nopţi, ca un ostatec.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oboseala verii

De-acum, vara e obosită şi înfrântă,
În pomii desfrunziţi o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-şi locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea şi focul.

Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Şi-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veşminte-şi fac jocul.
Unei părţi din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălţăm în acelaşi cânt
Noi doi. Inima mea şi focul.

Iubita vine să-împărtăşim o sărbătoare,
Se înalţă, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorinţele-şi desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Şi-o pace mare dezmierdările-şi sloboade.
Noi doi. Inima mea şi focul.

poezie clasică de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul vede, Domnul iartă

Crini şi trandafiri, flori multe
Râd privirii tale-n curte,
Dintr-un colţ ascuns, pe bune,
Eu te caut printre rune.

Tu zâmbeşti, la cine oare,
La un mugure de floare?
- Nu fi hoţ, te-am observat
Când te-ai strecurat prin gard!

Hai în casă, la răcoare,
Soţul e în depărtare,
Eu sunt singură şi mor
De dragoste şi de dor!...

Crini şi trandafiri, flori multe
Au ascuns iubirea iute
Şi fără nici un păcat
Raiul ne-a înmiresmat...

Eu te caut printre crini
Scumpă floare din vecini
Cu dragostea înfocată –
Domnul vede, Domnul iartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria întâlnirii

Plouă cu flori de tei
peste dorul nostru
petale albe plutesc
ca într-un vals tandru
vântul cântă simfonia
magicei iubiri
alerg cu paşi de rouă
în unghiuri albastre
descopăr speranţa şi credinţa.
Orologiu bate liniştit
peste timp
măsoară clipele
ce fug undeva într-o gară
mă scald în aerul curat,
simt bucuria întâlnirii
clădesc un vis
peste un drum suspendat
port rochiţa albă
cu flori de mac.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul vals

În zori de zi ascuns în albe poezii
respiră dorul
nu ştiu de-o fi târziu,
sau prea devreme
din amintiri de mult uitate
încearcă iarăşi să mă cheme
cuprind în palme gândul dulce
ce-n lumea mare a rătăcit...
şi va zbura din nou spre soare
pe-al toamnei magic covor
doresc să simt doar adierea viselor
ce le-am pierdut
dansez cu stropii mari de ploaie
desprinşi din cele patru zări
pe câmpiile aurii
plutesc şi abea-mi amintesc
primul vals ameţitor...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum

Era atât de vară! Doamne, cum era!
Credeam că arde tot... şi chiar ardea.

Ne-a ars, întâi, tot focul din priviri
Şi-a aruncat cenuşa-n întâlniri.

Ne-a spulberat cuvintele-n scântei
Şi ne-a făcut din dor un obicei.

Au ars şi norii-aceia de sub noi.
Mai ştii? Ne înveleau pe amândoi.

Plutesc cenuşile, pierdute-n vânt...
"Precum în cer, aşa şi pe pământ".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vals

Te invit la vals, iubito,
Valsul pe care l-am învăţat împreună,
Cândva, pas cu pas, noi doi.
E ultimul vals, dar tu nu ştii,
Este valsul de adio.
Te invit la un bal vienez, la un regal,
Îmbracă-te cu rochia decoltată,
Mulată pe talia ta de vestală,
Cu rochia verde, vaporoasă şi lungă,
Despicată.
Eşti atât de frumoasă!
Lasă coapsa trandafirie să o vadă
Ochii lacomi înceţoşaţi de şampanie.
Îmi iau fracul, chiar şi jobenul,
Îmi iau butonii de aur,
Pe care mi i-ai făcut cadou
Atunci când miroseai a parfum străin.
Îmi voi pune o garoafă galbenă la butonieră,
Din buchetul pe care l-ai primit,
Numai tu ştii de la cine,
Batista regulamentară pe care desigur
Ai cumpărat-o pentru altcineva
Şi te invit la vals, la un ultim vals.
Îmi pun şi mănuşile albe
După ce despăturesc amintirile noastre
Pe care le-ai mototolit demult,
Şi te invit la vals.
Se dansează sublim în doi,
Printre viori...
Te rog să valsăm împreună,
Printre pahare de cristal, globuri de platină,
Portţigarete de fildeş
Şi vechi bomboniere de argint.
Printre blazoane false, rânjete asortate,
Cancan-uri urbane,
Bârfe cotidiene,
Fracuri împrumutate, paiete decolorate,
Cochete dame de companie
Cu care începi să semeni tot mai mult.
Printre domni-bine care-ţi zâmbesc complice,
Pe care
Îi inviţi din priviri în patul tău cu baldachin.
E ultimul vals.
Iartă-mă, dar la miezul nopţii
Voi pleca singur, sprijinit în bastonul
Pe care mi l-ai dăruit cândva,
Ca să nu mă sprijin de felinare
Când ies de la balurile vieneze,
Despre care îmi povesteai odată,
Că sunt făcute doar pentru doi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor [variantă]

Înamorat al meu suflet îmi e,
Şi-anume, iubit-o, să-ţi spun eu de ce,
Ochii tăi galeşi ce cald mă privesc
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.

Geana ta scumpă ce pâlpâie-uşor
Cu focul ei molcom şi seducător
Chipul tău drag îl pictează sublim
Pe-a inimii-mi pânză ca pe-un heruvim.

Dulcele-ţi zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit
Şi-aprig vrăjit eu mă bucur atent
De focul surâsului tău inocent.

Degetul tău cel subţire şi fin
Îmi naşte în suflet un patos divin
Când cu tandreţe mi-l plimbi pe obraz
Şi îmi defineşte cuvântul extaz.

Vraja aprinsă a dulcei iubiri
Ce într-un sărut de aprinse priviri
Noi dezgoliţi o secăm de mister
Spunându-şi cuvântul cel neefemer

Într-al ei farmec cel neprihănit
Şi fatumul său ce ne este menit
Nouă-n esenţă ne-amestecă-un foc
Ce lasă-ne-n vrere un simţ reciproc.

Şi-astfel noi doi sub un nobil impuls
Ce el deconspiră supliciul ascuns
Înstrăinării de-un suflet iubit
Lăsăm întâmplării al ei act menit

Părul tău lung peste umerii goi
Să-l scuturi cu graţie, şi mai apoi,
Eu însetat de amor să îţi gust
A buzelor tale dulceaţă de must.

Lasă-te dar în amor tu să cazi,
Iubirii adânci tu cu foc să îi arzi,
Noi amândoi să fim sens împlinit
În dragostea vie ce-i foc preacumplit.

Dragostea-n suflet ce port-îţi-o eu
La tine-nsetat mă va duce mereu
Şi-astfel îţi spun – să te mint eu nu vreau –
Iubirea ta scumpă pe alta n-o dau.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (22 aprilie 2019)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai lasă-mă...

Mai lasă-mă să mă mai nasc odată
În anotimpul cu iubiri promise,
Să am un trup, să mă cobor din vise,
Şi-n paşi de vals la viaţă să-i dăm roată.

Mai lasă-mă să-ţi înfloresc mălinii
În vara când şi frunzele doinesc,
Sub poala timpului, cu dor, să te opresc,
Şi să te scald în apele luminii!

Mai lasă-mă să fiu ce nu ţi-am fost
Când versul l-ai pictat într-o chemare,
Un ţipat alb, de pescăruş pe mare,
Ce-a luat deodată zările la rost.

Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi trece
Să-mpart cu tine-n zbor o veşnicie,
Să-ţi fiu şi eu... mai mult de-o poezie,
Ce pe hârtie versul ţi-l petrece.

Mai lasă-mă să fiu tot ce-aş fi vrut
Şi n-am putut să fiu în astă viaţă,
Femeia ce cu doruri te răsfaţă,
Şi nu doar muza ce prin vise ţi-a trecut...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hăţurile iubirii

Inima aleargă peste toate zăpezile sufletului,
La vârsta înţelepciunii hăţurile bine strunite
O ghidează în focul iubirii să ardă frumos
Până se face cenuşă stelară în zboruri infinite.

Cenuşa o păstrez şi-n mângâieri, şi-n vise,
O reinventez mereu sub razele de soare,
O voi face cremă cu untdelemn de dor,
O să tratez amintirile de stea învingătoare.

Vom ţipa împreună în urma zăpezii căzute
Peste clepsidra bucuriei norocului meu,
Tu, ca jumătate de cruce-n credinţă,
Îmi vei purta iubirea în hăţuri, mereu,

Ghideaz-o în focul iubirii, să ardă frumos,
Până se face cenuşă stelară în zborul duios!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mâinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
când vulturii coboară în noi
şi ne temem.

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de toamnă

La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, şi monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.

Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, şi solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.

Acum, suspină valsul, şi mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră se va hrăni din greşeli şi din dureri, aşa cum focul se hrăneşte din tot ceea ce îi stă în cale... Dar iubirea noastră nu va fi păcat, cum focul însuşi nu este lemnul putred pe care îl mistuie.

citat celebru din piesa de teatru Jocul ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de Anda Nastase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră se va hrăni din greşeli şi din dureri, aşa cum focul se hrăneşte din tot ceea ce-i stă în cale... Dar iubirea noastră nu va fi păcat, cum focul însuşi nu este lemnul putred pe care-l mistuie...

citat celebru din piesa de teatru Jocul ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă pentru noi

Ai apărut în viaţa mea o clipă,
nu ţi-a fost teamă şi nici frică
să mă priveşti aşa, în pripă
şi să doreşti să-ţi fiu iubită.

A fost târziu, a fost devreme,
nici nu ştim n-avem bareme,
nu facem calcule sau teoreme,
noi scriem slove în poeme....

De ne-a fost rău ne-a fost şi bine
mă porţi în gând, în amintire,
e lung drumul către tine,
din când în când mor din iubire,

Mii de flăcări mă încălzesc
de câte ori te întâlnesc
şi dulci fiori mă răscolesc,
de câte ori eu te privesc...

De eşti un Zeu, eu sunt o Zee,
ca Prometeu ai furat focul
şi l-ai ascuns în sufletul de fee,
de l-ar găsi măcar norocul...

Iar dacă pleci rămân cu îndoială,
şi fierbe în mine iar o teamă,
îmi lasă în suflet amăreală
dau lacrimi de toamnă - vamă...

... Că se topeşte în mine versul
prin slove triste se răsfiră,
rămâne gol tot universul,
suntem doar noi, chipuri de ceară...

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor

Înamorat, al meu suflet îmi e,
Şi-anume, iubit-o, să-ţi spun eu de ce,
Ochii tăi galeşi ce cald mă privesc,
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.

Geana ta scumpă ce pâlpâie-uşor,
Cu focul ei molcom şi seducător,
Chipul tău drag îl pictează sublim,
Pe-a inimii-mi pânza, ca pe-un heruvim.

Dulcele-ţi zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit.
Şi-aprig vrăjit, eu mă bucur atent,
De focul surâsului tău inocent.

Degetul tău cel subţire şi fin,
Îmi naşte în suflet un patos divin
Când cu tandreţe mi-l plimbi pe obraz
Şi îmi defineşte cuvântul extaz.

Vraja cea dulce-a iubirii fierbinţi
M-aruncă-ntr-un foc de aprinse dorinţi.
Coapsa ta fină s-o mângâi uşor,
Cu sânul tău fraged să cad în amor.

Părul tău lung peste umerii goi
Să-l scuturi cu gratie, şi mai apoi,
Eu însetat de amor, să îţi gust,
A buzelor tale dulceaţă de must.

Lasă-te dar, în amor tu să cazi,
Iubirii adânci tu cu foc să îi arzi.
Noi amândoi din amor să gustăm
Iubirea în aur să o încrustăm.

Noi amândoi să fim sens împlinit
În dragostea vie ce-i foc preacumplit.
Focul intens al profundei iubiri
Avan să ne ardă în dulci pătimiri.
*
Dragostea-n suflet ce port-îţi-o eu
La tine-nsetat mă va duce mereu,
Şi-astfel îţi spun – să te mint eu nu vreau –
Iubirea ta dragă pe alta n-o dau.

poezie de George Ciprian Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletitură de cuvinte

distanţa dintre noi o umple versul
el trasează drumul emoţiilor tari
oglinda în care priveşte universul
cum se zbat în noapte poeţii solitari.

este ecoul care escaladeaza frunţi
puntea suspinelor ce leagă două maluri
trece şi prin tine cu paşi mărunţi
versul zămisleşte în suflet idealuri.

să nu calci cu bocancii plini de noroi
peste cuvinte albe ce par nişte crini
ele deschid calea luminilor noi
sunt eroice roze crescute între spini.

puterea cuvântului se simte în sânge
în focul căutărilor ce nu se stinge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara zeilor

Din focul ce-aţi aprins pe creste,
ne-am întrupat. Venim la vetre,
bărbaţi frumoşi ieşiţi din pietre,
din flori de colţ, femei şi fete.

Lumină-n ochi focul ne-aduce,
durerea inimii s-o duce,
să o lăsăm să se usuce,
privind la stele, nu la cruce.

În ţara zeilor ni-i locul,
aici vom arde-ntruna focul,
i-a venit inimii sorocul,
iar să cunoască zâmbetul.

poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!