Cenuşa speranţei

Infirme vorbele pe buze
Se-ntrec în stih de rugăciuni
Încât se încovoaie cerul
În vatra plină cu minciuni.

Ne amăgesc de ani de zile
Hulpavii care vând iluzii
În timp ce sufletele crapă
În strigăte cu vechi concluzii.

S-a tot bătut toba în toate
Şi ţara-i târâită-n haos,
Degeaba preoţii se roagă
La cartea sfântă din pronaos.

S-a zis şi zicerea e fum
Deşi în lege e scris bine
Că nimeni n-are drept să fie
Călăul tău, călău şi mie.

Mai e încredere în omul
Ce se înalţă peste trepte
Uitând de mamă şi de neam,
De binele ce stă s-aştepte?

Sunt vânătorii de iluzii,
Sunt detractorii, decadenţii,
Au înecat ţara-n mocirle
Jurând pe biblie ca drepţii...

Dreptatea lor e o minciună,
Ciuperca morţii prinsă-n steag,
În vatra a rămas cenuşa
Speranţei ce renaşte-n prag.

Infirme-s vorbele pe buze,
În preajma lor e frământare
Din care desluşim scânteia
Vocalelor de-nverşunare.

Cum nimeni nu-i presus de lege –
Otrava care o îndurăm
S-o împărţim cu toţi frăţeşte:
Nu vă-nduraţi? Vă obligăm!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan este vatra mamă şi-al duşmanilor ecou...

În cumplitele mizerii care sunt aşa greoaie,
Bate astăzi orologiul cu ardoare, mai cu jale.
Se înalţă-n nemurire un luceafăr trist şi rece,
Stele ciunte, învechite, trebui împinse ca să plece.

Să ne lase nouă vrerea unde-s zilele voioase,
Să ne dregem iarăşi vatra în măririle făloase.
Au trecut în nepăsare peste sângele murind,
Mai mizeră este lumea, numai intrigi auzind!...

Ce averi ne luară dânşii, ducă-se-n pustiuri negre!
Vrem să vieţuim cu limba, cu eroii, după lege.
Nici ferestrele înguste nu ne sunt de trebuinţă,
Nici o ţară osândită doar la jaf şi suferinţă!

Unde falşii intonează imnuri mult prea zgomotoase,
Să confişte nouă mintea printre vorbele mieroase.
Nu va străluci în dânşii nici scânteia pentru ţară,
Doar păcatul de-a ne vinde ca pe-o umbră mult amară.

Din granituri vom desface, ridicându-l din mormânt
Pe acela care simte ce e drept şi ce e sfânt.
Ştefan cel ce nu se-apleacă, după Decebal – străbunul,
Că icoanele nu-s sfinte, Dumnezeu e numai unul...

Cum vreţi voi să piară aceia care-n glasuri ne îmbracă
Doar cu intrigi şi minciună şi-ncercarea lor de parcă
Ne sunt cuşme sau icoane după cazuri şi nevoie?
Să-i zvârlim sub piatra rece,
Să ne făurim destinul şi mărirea după voie.

Ştefan este vatra mamă şi-al duşmanilor ecou,
Imnul care nalţă-n glasuri braţe drepte de erou.
Nu să trecem mai umili prin puteri întunecate,
Că scânteia este una când ni-i soarele pe moarte.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de Patriotism (Constelaţii Diamantine - ian 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt... priveşte!

Sunt cenuşa
Şi focul care mocneşte...
Nimeni nu mă iubeşte!
Nimeni nu-mi bate la uşă.
Uşa e-nchisă cu lacăte vechi, ruginite...
Aşteaptă în prag aduceri-aminte
Despre oameni rămaşi
În colţul ochiului drept.
Eu îi aştept...
Priviţi!
Ochii-mi sunt mări
Ce rătăcesc uneori
Pe cerul pudrat cu tristeţi şi oftat.
Lacrimile-mi sunt ploi,
Ochii-s de zâmbete goi.
Dar nu m-am schimbat...
Vă iubesc!
Peştera sufletului
Ascunde în ea,
Dragostea mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lege şi... "lege"

"Imunitate pentru toţi!"
(Strigă bandele de hoţi)
Toată lumea înţelege:
Se vor mai presus de lege!

epigramă de Viorica Găinariu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecată dreaptă

Să dăm oamenilor lege dreaptă
Să nu-i mai tracasăm stimaţi legiuitori
Că ei de mult aşteaptă
Fiind ca noi, tot muritori.

Să le arătăm calea până la urmă
Să nu-i mai vedem certaţi ori trişti
Vorbiţe-le cu voie bună
Şi voi cu toţii... avocaţi, jurişti.

Că ce au adunat în a lor viaţă
Risipesc pe amenzi sau pe experţi
Se plâng că nimeni nu-i învaţă.
Îi vezi prin tribunale sau în alte părţi.

Tu zeiţă mamă a dreptăţii
Coboară din îndepărtaţii nori
Să cântăreşti în a ta balanţă
Dreptatea sfântă tuturor.

Îndepărtaţi-vă de vechile cutume
Şi arătaţi dreptatea acestor muritori
Care bocesc şi plâng în lume
Că sunt ostracizaţi, stimaţi judecători.

Călăuziţi-i spre o altă lume
Mai dreaptă şi cu raţiune
Ştergeţi-le din suflete acea amărăciune
Şi atuncea veţi avea un... NUME!

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii...

Care mai doreşte,
care mai pofteşte
iluzii garantate..

iluzii de calitate
miraje de vis
năluciri mirifice
himere fabuloase

fără termen de expirare
pentru toţi
şi pentru toate gusturile.

Fata Morgana

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Zehan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbele mele sunt uşor de-nţeles şi uşor de urmat însă în Subceresc nimeni nu poate să le-nţeleagă şi nimeni nu poate să le urmeze. Vorbele mele au un strămoş, faptele mele au un stăpân, însă oamenii nu ştiu acest lucru şi deci nu mă cunosc nici pe mine: cei care mă cunosc sunt puţini şi tocmai de aceea sunt vrednic de preţuire. Prin urmare Înţeleptul haine grosolane îmbracă dar în sân ţine jadul.

Lao Tse în Cartea despre Dao şi Putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În caruselul cu iluzii

iau la întâmplare din sacul cu iluzii
una care să mă ducă aproape de cer
zac în noapte cu lumini în perfuzii
pe pajiştea gândului parcă-s fagocer.

visul vine şi dispare ca o fată morgană
deznădejdea mea e ca o piatră dură
râpa melancoliei se cască lungană
urcuşul pe Golgota e greu peste măsură.

crucea mea e sculptată cu versuri
litere în lacrimi au scris numele meu
tot romantismul meu cu multe înţelesuri
a fost pecetluit de Dumnezeu.

mă învârt în caruselul cu iluzii
ameţită de forfota atâtor concluzii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu e mai presus de lege... iar legea sunt eu.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Robert-Gabriel Nutu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu este mai presus de lege; de legea care ne avantajează pe noi.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum fiecare poate reuşi în felul său, la fel, fiecare se poate rata în felul său. Te poţi rata în felul tău atunci când deşi îţi doreai, ai ales să nu spui "te iubesc" din cauza orgoliului. Te poţi rata atunci când alegând siguranţa iluzorie şi lipsa de critici ai ales să nu dai dovadă de curaj, uitând că toţi ajungem în mormânt. Te poţi rata când alegi o minciună ieftină în dauna unui adevăr scump. Te poţi rata uitând promisiunile pe care ţi le-ai făcut, crezând că nu e nimeni care să îţi ceară socoteală. Aşa că nu îţi fă iluzii. În fiecare zi faci o alegere la o răscruce de drumuri: alegi să reuşesti în felul tău sau să te ratezi în felul tău?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, dureri, lumi

nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simţire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş dori să trăiesc o viaţă ca aceea a furnicilor, în care toţi muncesc laolaltă şi, deşi nimeni n-are nimic al său, toate sunt ale tuturor.

citat din H. Bosch
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet-vânzător de iluzii

Sunt doar un poet-vânzător de iluzii,
Nu vin de niciunde, nu plec nicăieri,
Te duc în excursii spre ziua de ieri
Şi prind cu arcanul, zâmbindu-ţi, concluzii...

Sunt doar un poet-vânzător de iluzii,
Fac salturi absurde, alerg în zig-zag,
Cu stihul viril te-amăgesc şi te-atrag,
Din arcul meu zboară săgeţi cu aluzii.

Iubirea-mi provoacă în suflet contuzii
Când trec meteoric prin evuri de fier,
Rămâne un zâmbet şi-un dram de mister,
Sunt doar un poet-vânzător de iluzii...

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lege pe care nimeni nu o încalcă este o lege inutilă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi-n iubiri tăinuitori

Rosteşte-mi vorbele cu foc
Puse¬-n poeme de amor,
Învaţă-le să am noroc
Să mă închin în prag cu dor.

Să-mi pun în suflet veşnicia,
Surâsul fin de zi senină
În care fierbe poezia
Mirosu-i dulce de sulfină.

În zborul crud de jar aprins
Cenuşă se fac stelele
Şi-n inima-ţi de necuprins
Tu pui în socluri rimele.

Rosteşte-mi vorbele în gând
Sau fă-le ştire uneori –
Trăim plăcerea pe pământ
De-a fi-n iubiri tăinuitori!

citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut să mă nasc într-o ţară în care nimeni nu este mai presus de lege.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Elena Paraschiv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cine

spre sfârşit nu mai era nimeni care să lupte contra ta şi liniştea te învăluise cu pânza ei legănându-te într-o armonie înfricoşător de adevărată în care
parcă te pierdusei şi glasul devenise din ce în ce mai şters vorbele tot mai lipsite de sens încă-ţi răsunau pe buze
eu cu cine mă lupt
eu cu cine mă lupt

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secret al vieţii e să te adânceşti în iluzii, uitând că sunt iluzii. De îndată ce îţi aduci aminte ce sunt, tot farmecul dispare.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este evident: societatea nu a găsit încă modul de organizare care să satisfacă cu adevărat raportul dintre individ şi societate. Dacă la nivelul adevărului suntem în situaţia de a alege mai binele dintre două forme de bine, la nivelul realului suntem aproape totdeauna puşi în situaţia de a alege pe cel mai puţin rău dintre două rele. Dar starea de confuzie ca şi incertitudinea sunt atât de mari, încât în momentul în care trebuie efectiv să alegem... dăm cu banul. Binele există cu certitudine numai în adevar. Dar dacă în real individul se îndepărtează de propriul adevăr, binele rămâne doar o iluzie. Iar existenţa devine un joc al incertitudinilor: din iluzii se nasc idealuri, iar idealurile nasc iluzii.

Corneliu Sofronie în Sensuri, Democraţia la Judecata de Apoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea e amară...

Singurătatea e amară
Într-un colţ micuţ de ţară,
Nimeni nu-ţi împărtăşeşte
Gândul ce te copleşeşte,

Gândul care te-nfioară
Că eşti o tristă vioară
Care cântă şi nu cântă
Doine din inima frântă.

Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.

Lacrimile curg şiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăţi multe,
N-are cine să ne-asculte.

Că în ţara, mică ţară,
Totul este de ocară,
În singurătatea noastră
Moartea intră pe fereastră.

Nu se bucură nici dânsa
C-a ieşit din noi osânza,
Am rămas schelete toţi
Peste care păşesc hoţi.

Nu-i schimbare, nu-i nimic
Din care s-avem câştig,
În singurătatea rea
S-avem cel puţin o stea

Care din cer să vegheze
Clipa care să dureze
Într-o bucată de pâine
Dăruită azi şi mâine.

Într-o căniţă de apă
Cât mai gârbovim la sapă,
Să-ntindem singurătatea
Cât mai e în cer dreptatea.

Că aicea pe pământ
Nu-i nimic, doar bate vânt
Prin oase şi prin făptură,
Prin a ţării bătătură.

Doamne, iartă de păcat
De-s femeie sau bărbat,
Iartă-i pe cei din conac,
Pentru noi nimic nu fac

Se îmbuibă în de toate
Fără să facă dreptate,
Ei adună şi adună,
Noi rămânem cu ea-n mână!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!