Judecată dreaptă

Să dăm oamenilor lege dreaptă
Să nu-i mai tracasăm stimaţi legiuitori
Că ei de mult aşteaptă
Fiind ca noi, tot muritori.

Să le arătăm calea până la urmă
Să nu-i mai vedem certaţi ori trişti
Vorbiţe-le cu voie bună
Şi voi cu toţii... avocaţi, jurişti.

Că ce au adunat în a lor viaţă
Risipesc pe amenzi sau pe experţi
Se plâng că nimeni nu-i învaţă.
Îi vezi prin tribunale sau în alte părţi.

Tu zeiţă mamă a dreptăţii
Coboară din îndepărtaţii nori
Să cântăreşti în a ta balanţă
Dreptatea sfântă tuturor.

Îndepărtaţi-vă de vechile cutume
Şi arătaţi dreptatea acestor muritori
Care bocesc şi plâng în lume
Că sunt ostracizaţi, stimaţi judecători.

Călăuziţi-i spre o altă lume
Mai dreaptă şi cu raţiune
Ştergeţi-le din suflete acea amărăciune
Şi atuncea veţi avea un... NUME!

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povara tuturor...

Pe toţi cei care ţineţi cont
De lumea idioată,
Eu vă pot spune doar atât:
Veţi regreta odată!

Veţi regreta că aţi ajuns,
Viaţa să o ghidaţi
În funcţie de "crezul" lor -
Acestor blestemaţi!

Doar că atunci va fi târziu,
Căci aşa stă scris:
N-ai cum să ţii cont şi de lume
Şi de al tău vis!

E-o Lege greu de înţeles,
Nu poate fi sfidată!
Există de când lumea,
Nu poate fi schimbată!

E-o Lege a naturii,
Care ne-a fost lăsată,
Ca să ne fie mai uşor
S-alegem calea dreaptă!

Păcat că cei mai mulţi nu pot,
Adevărul să-l vadă!
Sfârşind răpuşi, într-un final,
De a prostiei spadă!

Şi partea cea mai tristă,
E că "pierderea" lor,
Va deveni povara noastră
... a tuturor!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (13 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul dreptei judecăţi

Crezi că Themis lumea-ndreaptă
Cu balanţa-n mâna dreaptă?

Poate fi în întuneric
Judecată înţeleaptă?

Robele de aur grele
Pot spre Cer urca o treaptă?

Dacă sufletul te doare
Şi dreptatea o aşteaptă,

Nu uita, braţele crucii
Sunt balanţa cea mai dreaptă!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţia română

Spună lumea ce-o să spună,
Dar cum văd, fără vrăjeală,
În justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

Fi'ndcă ea, legea, fireşte,
Chiar de e vreo bănuială
După cum se tot vorbeşte,
Pentru toţi este egală,

Doar că hoţii... prinşi ca blegii...
Asta-i altă socoteală!
Nu-s egali în faţa legii,
Cum nu sunt nici la ciordeală:

Ăi deştepţi, care de ani,
Sunt deja de milioane,
Şi-ăi mărunţi, coţcari, iau ani
Condamnaţi la-mpins vagoane,

Întrucât, cum ştim cu toţii,
Nu-s şcoliţi, nu-s educaţi,
Şi, ca fraierii, netoţii,
Banii-i dau la avocaţi,

Pe când cei care au şcoală,
Cei deştepţi, cunoscători,
Banii-i dau, fără-ndoială,
Direct la judecători,

Şi plătesc o sumă bună,
Fără fiţe, scârţ, boceală,
Că-n justiţia română,
Unde-i lege nu-i tocmeală!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mititelule

unde eşti? mititelule
ai plecat spre o lume
mai bună mai omenoasă?
nu plâng din cauza asta
de ce să plâng
dacă tu ai s-o duci mai bine
fără foame fără frig
fără să fii bolnav
fără să cerşeşti o mângâiere
o firimitură de mâncare
o gură de apă clocită
un trai mai bun
plâng puţin recunosc plâng
sunt lacrimi de durere
nici nu mai ştiu ce mă doare
nu-i nimic de data asta
o să-mi treacă cu timpul
fraţii tăi încă trăiesc
mai plâng în seara asta
şi de mâine o să mă gândesc la altceva

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor judecători

Normal ar fi să vă respect,
Căci cu dreptatea nu-i de şagă,
Însă verdictul vostru-i drept
Doar dacă nimeni nu dă şpagă.

epigramă de Marius Coge din ziarul "Viaţa Buzăului" (8 mai 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs vital

Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viaţa o trăim.
Eşti lume cât o viaţă este,
Iar viaţa-i lume ad interim.

Nu-i trai în viaţă fără lume
Şi lume-i mereu alte vieţi,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viaţă nu repeţi.

Doar sunteţi treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieţi.
Trăiţi crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreţi!

Cursul de-o viaţă îl face-o lume,
Din neştiute alte vieţi,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeţi!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abundenţă de jurişti

Jurişti avem cu miile - să ţină
De frâiele dreptăţii cu temei,
Dreptatea însă este mai puţină,
Căci o împart juriştii între ei...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-i pe epigramişti!

Când pana le e pricepută,
"Pictează" parc-ar fi artişti
Iar cei "pictaţi" pe veci nu-i uită.
Iubiţi-i pe epigramişti!

Ca frecţia ce faci s-aline
Durerea-ţi când abia te mişti
Şi epigrama-ţi face bine!
Iubiţi-i pe epigramişti!

Prostia şi cupiditatea,
Le biciuiesc şi-s optimişti
Că vor schimba mentalitatea!
Iubiţi-i pe epigramişti!

Mă tem amici c-o săptămână,
Chiar două, de sunteţi jurişti,
Îmi veţi căuta mereu pricină.
Iertaţi-mă epigramişti!

Stimaţi confraţi, când dezbinarea,
Vă face, chiar şi-o clipă, trişti,
Vă rog să îmi urmaţi chemarea:
Iubiţi-vă, epigramişti!

poezie clasică de Gheorghe Culicovschi din revista "Haz de Necaz", nr. 13 (mai 2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imoralitatea premierului plagiator Victor Ponta şi a stafului PSD-ului faţă de Klaus Iohannis, contracandidatul lui Ponta la alegerile prezidenţiale din 2014, pe care acum câţiva ani ni l-au propus ca prim-ministru (pamflet)

Acum cinci ani îl lăudaţi
Şi toţi, cu toţii îl stimaţi;
Spuneaţi că-i bun de premier
Şi că-i un mare caracter.

Atuncea nu vă deranja
Că este molcom, că gândea,
Iar cu doar ceva luni în urmă
Voi l-aţi dorit ministru-n turmă.

Acuma, voi, fi'nţe haine,
Ne spuneţi fără de ruşine,
Că nu-i bărbat, că nu-i de soi.
El nu e bădăran ca voi

Şi nu o ţine-ntr-un scandal
Ca voi, în scop electoral.
Vă-ntreceţi în mistificare
Şi spuneţi cu neruşinare

Că vinde ţara la străini,
C-o smulge chiar din rădăcini,
C-o rupe-n două, că Ardealul
Îl dă la unguri, criminalul;

Că-i un corupt, cu milioane,
Că face trafic de organe,
Iar printre alte grozăvii,
Mănâncă chiar copii de vii.
.................................

Vă tot ascult şi vă privesc,
Şi mult eu vă compătimesc,
Căci vă pretindeţi democraţi,
Dar sunteţi doar degeneraţi.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (14 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* Zis-a Domnul "Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura." - Matei 5, 6. Evanghelistul Matei face referire la dreptatea din Împărăţia cerească, dar pământenii au o dilemă: Până la Dumnezeu nu-i mănâncă sfinţii?

fabulă aforistică de Maria Filipoiu (20 februarie 2022), traducere de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia omului pierdut pe calea cea dreaptă

Mi s-a deschis calea cea bună şi dreaptă,
Am încercat-o cu ochii deschişi şi întredeschişi
Sau închişi de întunecate şi încurcate vise
Încât m-am pierdut printre oameni liane
Topindu-mă printre ei...

Nimeni nu mi-a spus, nu mi-a răspuns, cum sunt
Şi unde sunt,
Nici vântul, nici lumina, nici ecoul Domnului,
Doar propriul ecou râzând:
Eşti pe calea cea bună şi dreaptă, eşti singurul erou.

Visez. În întunericul morţii, sunt eu?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-I DERANJEAZĂ..., DIMPOTRIVĂ... (N-O)

Pe cei necinstiţi nu-i deranjează cinstea altora, dimpotrivă...
Pe cei necivilizaţi nu-i deranjează că alţii sunt civilizaţi, dimpotrivă...
Pe cei necuviincioşi nu-i deranjează că alţii sunt cuviincioşi, dimpotrivă...
Pe nedemni nu-i deranjează demnitatea altora, dimpotrivă...
Pe cei nedrepţi nu-i deranjează dreptatea altora, dimpotrivă...
Pe nelegiuiţi nu-i deranjează că alţii nu sunt nelegiuiţi, dimpotrivă...
Pe nemernici nu-i deranjează că alţii nu sunt nemernici, dimpotrivă...
Pe neobrăzaţi nu-i deranjează că alţii au obraz, dimpotrivă...
Pe nepoliticoşi nu-i deranjează politeţea altora, dimpotrivă...
Pe nerecunoscători nu-i deranjează recunoştinţa altora, dimpotrivă...
Pe cei nerespectuoşi nu-i deranjează că alţii sunt respectuoşi, dimpotrivă...
Pe neruşinaţi nu-i deranjează buna-cuviinţă a altora, dimpotrivă...
Pe cei neserioşi nu-i deranjează seriozitatea altora, dimpotrivă...
Pe cei nesimţiţi nu-i deranjează bunul-simţ al altora, dimpotrivă...
Pe cei nesinceri nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...
Pe cei nestatornici nu-i deranjează statornicia partenerilor lor, dimpotrivă...
Pe netrebnici nu-i deranjează că alţii nu sunt netrebnici, dimpotrivă...
Pe obraznici nu-i deranjează buna-cuviinţă a altora, dimpotrivă...
Pe cei lipsiţi de onoare nu-i deranjează că alţii au onoare, dimpotrivă...
Pe cei orgolioşi nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot şi în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Şi îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alţi îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl ştia de la tine
Şi întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viaţa şi culoare.
Doi ochi căprui şterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia şi aceluiaşi vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Şi el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimaţi
Şi o lume care s-a prăbuşit peste ei.
Sunt ochii ei azi trişti şi înneguraţi,
Înecaţi în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoşi
Cei care nu mai au lumină
Şi nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Şi plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins şi ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Şi că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Şi înalţă o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Şi pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminţi cei care tac
Şi plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găseşte
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineaţa până seara
Şi în visul tăcut din noapte.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mater Dolorosa

Eşti Dumnezeu, Isuse, şi mântuieşti o lume
Prin moartea-ţi născătoare de noile idei;
Dar mamă e Măria... ce-i pasă unei mume
De lume şi nelume, când piere fiul ei?

Tu mori, Cel-făr'de moarte, căci alte cruci Te cheamă
În alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.
Eşti Dumnezeu, Isuse, Măria însă-i mamă:
Piroane, ea le simte; oţet, îl soarbe ea!

Ş-aleargă rătăcită, turnând Fecioara sfântă
Mărgăritari de lacrimi pe calea lui Isus;
Şi plânsul nu-i mai seacă, ci-ţi pare că s-avântă,
S-avântă-naripată spre sferele de sus.

Ţăranul povesteşte — a lui e poezia! —
Că din acele lacrimi albina s-a născut:
Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Măria;
Şi tot prin flori colindă cătând pe cel perdut...

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăşirea. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de înţelepţire, o îndreptare mai aspră. Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu ţine cumpănă între faptă şi răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptăţii, ca o lege milostivă, prin care ne curăţim de petele faptelor rele. În vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le înţelegem, nu ne ajută Dumnezeu, deşi El ar fi vrut.

Arsenie Boca în Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din sec. XX (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bun comun

Un bun care aparţine
Tuturor şi nimănui,
E drumul pe care vine
Mortul, cu alaiul lui.

Deşi e al tuturor
Nimeni nu-i proprietar.
Toţi îl stăpânesc când mor,
Niciunul nu-i titular.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Gândul veşniciei" din tine care nu poate fi nicidecum satisfăcut cu ceva din această lume, îţi adevereşte că vii din altă lume şi te îndrepţi spre acea lume şi el însuşi te cheamă şi te învaţă să trăieşti în această lume ca şi cum nu ai fi din această lume.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Stelică Cechenoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia din 1989

Privirea către cerul plumburiu mi se-ndreaptă
Şi gândul la cei care au murit pentru libertate.
O mamă plânge, de ani de zile aşteaptă
Băiatul dus printre îngeri să i se facă dreptate.

Îşi şterge lacrimile de pe faţă cu o batistă
Şi ţine la piept poza veche din ramă,
Iar pentru dânsa e o altă zi la fel de tristă
De 28 de ani nimeni nu-i mai spune "mamă".

Au murit mulţi sperând într-o mai bună soartă
Fluturând steagul decupat cu toată a lor putere.
Să nu-i uităm pe aceşti eroi niciodată,
Asta ne roagă o mamă cu sufletul inundat de durere...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!