Anotimp cu ploi de maci

Unde să merg, unde să vii când doar iluzii ne suntem,
Surâs crispat pe chip durut, strivit de dor ca de-un blestem,
Paşi neritmaţi, vis de-mprumut, nori de-ndoială în priviri,
Caleşti de freamăt, zbor tăcut în răsărit de-nchipuiri.

Poveste pusă-n acoladă de zei păgâni, străini şi goi,
Amestec de pelin şi cer cu îngeri răstigniţi în noi,
Necruţătoare neiertări, inseparabile visări,
Vers necitit dintr-un poem, definitive neuitări.

Eu, licuriciul unui vis, parfum de lotus pătimaş,
Răscumpărat de-un curcubeu, salvat de vânt şi ger vrăjmaş,
Nedivizat de stări de fapt, de legi proscrise sau furtuni,
Iubind etern, adevărat, sfinţit prin har şi rugăciuni.

Tu clipă veşnic peticită cu-ntârzieri fără răspuns,
Un joc al sorţii răvăşite, fără-nţeles, de nepătruns.
Striveşte lacrima-ntre gene, nu suspina, fii fericit,
Îngroapă culpa şi dorinţa, descântă visul ne-mplinit!

Iar stelelor ce rătăcesc, plângând în sufletul pustiu,
Promite-le că mă păstrezi într-un album de dor târziu!
Curând nu ne vom fi nimic, doar scoici de gând de-ngheţuri şterse,
Un anotimp cu ploi de maci şi cuib de vise neculese.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, ninge, ninge

Din când în când îmi treci ca o ninsoare,
Cu mici cristale albe-n tristeţea unui cânt,
Zăpezile mă ard, absenţa ta mă doare,
Şi-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.

Nu ştiu nici cine sunt! Tăcere de zefir
Sau simplă adiere vibrând în răsărit?
Dar prin iubirea ta, boboc sfinţit cu mir,
Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit!

Întind spre tine braţe, o clipă aţipesc,
Visez că sunt în gară, dar trenul l-am pierdut,
Îmbrăţişez doar umbre, iar şinele lipsesc,
Te caut, te strig şi plâng. Peronu-i dispărut!

Doi maci însângeraţi suspină sub ninsori,
Ne suntem prea târziu, nu ne putem atinge,
Cu cetină de dor ne scriem lungi scrisori.
Colinde şi regrete! Iubire, ninge, ninge.....

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut de maci

Înstrăinat de toate mă irosesc în gânduri,
Apusuri nesfârşite s-au învoit cu norii,
Caut petice de cer prin ceaţă de-anotimpuri,
Doar fluturii speranţei îmi mai alină zorii.

Te simt tot mai departe, însingurat şi trist,
Parcă-nadins te-ascunde perdeaua grea de fum,
Nici îngeri nu se-ndura, mă-ntreb de mai exist
În amintiri de cobalt sau poze din album.

Ne-am tot promis duminici cu vise şi iubire,
Dar s-a pierdut culoarea şi ultimilor maci,
Miroase a durere, a moarte, despărţire,
Plâng versuri necitite, te-ntreb cât vrei să taci?

Cad ploi de resemnare şi cresc lăstari de spini,
N-ai vrea să înflorească un curcubeu de flori?
Ţi-aş spune te iubesc cu lacrimă de crin
Şi ţi-aş picta un zâmbet în sute de culori.

Am destrăma tăcerea, risipa din trecut
Şi cu surâsul stelei ţi-aş reaprinde visul,
Un zbor de rândunele ar şterge ce-a durut,
Din dor, sărut de maci ar stinge tot abisul.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de îngeri

La malul unui gând corăbii-au ancorat,
Cu vise, amintiri, regretul ne-ntâmplării,
Suspin de mac suav, în taină m-a chemat,
Cu şoapte de petale, în portu-nchipuirii.

Sunt un Pescar de vise, ţes stele de iubire,
Cu fire aurite-mpletite-n trei nuanţe,
Credinţă, prietenie, magii de bucurie,
Îngemănând buchete din raiul cu speranţe.

Frâng umbre şi nelinişti, oprelişti blestemate,
Tai sforile sortite să ţină-n noduri vise,
Iubesc fără tăgadă şi dincolo de moarte,
Înving canoane-absurde şi legi de nimeni scrise.

Când înrobiţi de dor, confuzii şi destin,
Îndoliaţi de toamne, în ploi de amăgire,
Înfrânţi de câte-o vină, de-o aripă te ţin,
Risipă fac de lacrimi, iubindu-te-n neştire!

Iar dacă-n nopţi târzii, de dor, simţi că te stingi,
Îngroapă agonia tristeţii, fără rost
Şi cu parfum de îngeri, crini albi să mă atingi,
Promite să ne fim, ce încă nu ne-am fost!

poezie de Ines Vanda Popa (2 aprilie 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţele iubirii

Jertfim aceleaşi lacrimi pe-altare de orgolii
Şi ispăşim pedeapsa aceleiaşi iubiri.
S-au întristat lăstunii, se frâng sub ploi magnolii,
Vorbim despre iubire, trăind din amintiri.

Prezentul fără noi, astenică corvoadă,
Avare anotimpuri ne fură flori de lună,
Am să înving oprelişti, mă voi lua la sfadă
Cu umbre de-mprumut. Visa-vom împreună!

Iar de va fi nevoie aduce-voi din larg
Corăbii cu speranţe din Portul nemuririi,
Contrariate valuri la ţărm de vis se sparg,
Înalţă fluturi mov, troiţele iubirii!

Vreau leac de izbăvire când împotrivă-s toate,
Eu ştiu că doar cu tine în stare sunt să zbor,
Să vindec agonii, tăceri nevinovate,
Pescar îţi sunt de vise, iubire, lacrimi, dor.

Din salba mea de ani, atât cât mi-au rămas
Cu stele, licuricii, doar ţie îţi vor scrie,
În suflet paşi de îngeri, în vise fac popas,
Sfinţind cu maci iubirea, valsând în poezie.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din timpul ce-a rămas

Îţi sunt brodate lacrimi şi ţie de-al meu dor,
Mai sângerează crinii în albul din petale,
Ţi-alintă îngeri clipa, când plânge trist un nor,
Îţi ninge-n câte-o noapte cu perle mici de jale?

Păstrezi la tine-n suflet sărutul meu din vis,
Îţi înfloresc nelinişti sub gene când vorbesc,
Ţi-e-mpovărată toamna de ceasul interzis,
Alaiul meu de fluturi ţi-a spus cât te iubesc?

Mă poţi striga pe nume, să nu simţi mângâieri,
Deşertul suferinţei l-a spulberat speranţa,
Mi-ai adunat iubirea din şoapte şi tăceri,
Măsori şi tu secunda, să micşorezi distanţa?

Copilăreşti o noapte în raiul meu de stele,
Să-mi ţeşi cu ele vise, nimic să nu mai doară,
Respiri oare parfumul albastrelor zorele,
Sau nuferii uitării m-au şters cu ploi de vară?

Când ai să-nfrângi tristeţea, din timpul ce-a rămas,
Să mă adormi pe braţe de dragoste şi dor,
Redesenează-mi visul, în taină, pătimaş,
Să nu vii prea târziu! Voi învăţa să zbor!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În evantai de fluturi

De vântul primăverii va răscoli în pripă,
Petale de-azalee şi păpădii de gând,
Iar soarele picta-va cu-a razelor risipă,
Surâs de nostalgie cu psalmi de dor, vibrând,

De greieri jucăuşi îţi vor doini în glastre
Şi cu parfum de cer vor ninge peste gene,
Sau stele de smarald din galaxii albastre,
Vor scrie insolite poeme cosânzene,

De îngerii iubirii în straie de ninsoare,
Cernute cu petale din alb de liliac,
Vor ţese-n suflet vise cu-azur mărgăritare
Sau sălcii-nlăcrimate vor aţipi pe lac,

De-or tresării cocorii în rugăciuni suspine,
Redesenând nirvana din zbor de-nchipuire,
Şi-n rătăciri străine, respiri fără de mine,
În ochi îţi voi aprinde din Carul Mic safire!

Deschide porţi de suflet, brodează bucurie,
Înlătura confuzii, ce vor să te-mpresoare,
Iar vis de chihlimbar înmugurit doar ţie,
În evantai de fluturi înalţă-l înspre soare!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte răzvrătite

Dansează-n valsuri desuete atâtea clipe şi-ntrebări,
Buchet de şoapte răzvrătite s-au rătăcit printre visări.
Aş vrea să-ţi scriu sau să te chem. Să uit de tine? Nici nu ştiu,
De-s umbră eu, himeră tu, dorinţa de-a putea să-ţi fiu,

Tandreţe, lacrimă tăcută, celestă rază, mac-poem,
Miraj pictat din dor de tine, mlădiţa unui vis boem.
Banale gânduri, utopii, un pescăruş îndrăgostit,
Parfum de vers dintr-o scrisoarea mă răscolesc la nesfârşit.

Strivit sub cruci de-nstrăinări, vinovaţii mă răstignesc
Că-n grabă am uitat să-ţi spun: sa-ţi fie bine, te iubesc!
Amară, dulce frenezie, o boală ca o iarnă lungă,
În care vii şi-n care-ţi plec, o viaţă n-are să ne-ajungă,

Să ne-alungăm, să ne iubim, să frângem punţi de-mpotriviri,
Nici ploi să spele veşnicii de ne-ntâmplări şi amintiri.
N-am să renunţ să-ţi colorez fântâni de dragoste şuvoi,
Nici stele să-ţi strecor în gând, destin de cer să-mpart la doi.

Când peste genele de crini pictează luna praf de-argint
Aceeaşi spini îi porţi în trup şi cicatrici din dor de-alint.
Un anotimp îmi mai doresc, ninsori de tei să ne aline,
Să-ţi vindec sufletul rănit, să-ţi fie veşnic dor de mine!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mi-aş dori de ziua mea

Doresc să râdă-n zare magnoliile şi crinii,
Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,
Divin să înflorească, în taine, trandafirii,
Să-i înţeleg pe rând, iubind, pe fiecare!

Să fiu mereu o rază de soare arzător,
Să port parfum în suflet, pastel de primăvară,
Prieten credincios să pot fi tuturor,
Cu picuri de tandreţe să şterg orice povară!

Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune
Pentru acei ce plâng şi lacrima-i înfrânge,
Să fiu smerit şi blând, făcând doar fapte bune,
Iubind neobosit, căci dragostea învinge!

Să urc pe înălţimi, dar să rămân smerit,
În salbe să prind aştri, magii de vis şi stele,
Credinţa să-i redau aceluia lovit
Şi sufletul să-mi fie tivit cu albăstrele!

De muntele-i prea mare să-mi pară că e vale,
Un fluture zglobiu pe gene să-mi danseze,
Să nu m-abat nicicând din a credinţei cale,
În suflet cor de îngeri să cânte, să vibreze!

Sfinţit cu har ceresc, biruitor prin fapte,
Să ard precum o torţă, să fiu un far aprins,
Să pot să-L mulţumesc pe Dumnezeu în toate,
Să nu mă las nicicând de nimenea învins!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape voi uita

Cristale de albastru dansează în eter,
Dantele de lumină s-au strecurat prin nori,
În crinoline albe vin îngeri şi mă cer,
Descuie porţi de rai cu stele în culori.

La margine de clipă curg gânduri trecătoare,
Ninsoarea cerne dorul prin cetină de brad,
O umbră rătăceşte în mine şi mă doare,
Mai lasă-mă să cred că-n tine încă ard!

O linişte străină şi-o iarnă nefirească,
Un anotimp în care, doar eu mă regăsesc,
De lacrima iubirii n-aş vrea să-ţi amintească
Nici rest rămas din mine, nici clipe, de-ţi lipsesc!

Doar două, trei cuvinte să-ţi spun îmi mai doresc,
Fii vesel, fericit, zâmbeşte fără rost,
Păstrează-mă în suflet cât încă te iubesc,
Eu voi petrece-n vise cu cel care mi-ai fost!

Mi-e iarnă şi mi-e dor. Iubirea mi-o dezleagă!
De-ţi sunt, de-ţi lăcrimez, alintă-mă cu flori,
Şi lasă-mă să-ţi fiu, aşa cum ştiu, întreagă,
Aproape voi uita cum poţi iubind, să mori!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când?

Nu-ţi las amintiri, nici doruri măcar,
Doar cântec de nai pe ape senine,
Prin fire de iarbă veni-voi arar
Să-ţi scutur din rai polen din stamine.

Nelinişti vor plânge în clopote reci,
Cadenţe-ngânate din frângeri de lună,
Prin vis risipit, de umbre să treci,
Arcuş nins cu mirt să-ţi cânte pe strună!

Mă caută în irişi de păsări năuce
De ceaţa te-adoarme în lacrimi de vânt,
Înalţă o rugă cu îngeri sub cruce,
Când ţipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!

Să fugi unde ştii că nimic n-a mai fost,
Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
Nici meri altoiţi de ninsori fără rost,
Sărac să rămâi de arderi străine!

Luceferi de dor în iarna tăcerii
Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,
Tristeţi exilate-n solstiţiul iubirii
În temeri străine vor sta! Până când?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe tu, departe eu

Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri,
Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!

Scrisori în şoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
Două magnolii despărţite, de anotimpuri diferite,
Nostalgic pian doinind amiezi, împăraţii de fluturi verzi,
Speranţe parcă aţipite, cerşind secunde risipite.

Trecute veri de amintire, mir de lavandă şi iubire,
Departe tu, departe eu, blestem ţesut cu fir de zmeu,
Poeme îngeri, plâns de mare, sorţi ferecate-n scoici de sare,
Parfum de clipe, tu şi eu, în răsărit de curcubeu!

Păşind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
Vor înflori petale oare în roşu mac de sărbătoare?
Tăcere, dor, solstiţii scrise, de zodii ninse, compromise,
Eu nu mai sunt, nu eşti în stare să alungăm din înserare!

Un timp oprit în alte vremi, din care mai mereu mă chemi,
Suspini adânc în ochii mei, cu flori din lacrimă de tei,
Înduri tăcerile şi gemi! Iubirea mea de ce te temi?
Se scurge cerul pe alei! Te-aştept, mi-e dor! De ce nu vrei?

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Sunt iar un gând, pe strada
Dintr-un oraş himeric,
Acum, visând balada
De amor, trăit feeric.

Mi se topeşte piept
La glas de sub timpane.
În vele-n vânt... mă-ndrept
Spre forme diafane.

Cu sufletul la gură
Aştept din nou apel,
Să pier în aventură...
Fără, în minte, ţel.

Doar să-ţi simt iar parfum,
Amestecat cu tine
Şi să te-ajung din drum,
Pe unde-oi fi, cu cine...

Şi nu mai dorm, sleit,
De-atât extaz să-nviu
Suflet, de atunci murit
Şi trup, în trup să-ţi fiu.

Dar gândul nu-i îndeajuns
Că-i doar un vis, nefiinţă
Şi-aştept să-mi iau răspuns,
Să-mi caut suferinţă...

... Şi păşesc tremurând
Pe strada de-un oraş,
Cu drog de tine-n gând...
Un sniff de pătimaş...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prea toamnă...

Braţul tău! Ah, braţul tău pe care-am înverzit,
Pe care-am înflorit şi-am învăţat rodul iubirii!
Dragostea mea, tu nu vezi, nu simţi, părăsit
Versul meu ruginit de prea toamna-nvechirii?

Cad încet de pe ramul de dor amintiri, tremurat,
Se întorc să ne spună că-i mult prea târziu
Să le-aducem cu noi pe un drum ce-am uitat...
Un surâs resemnat prins de-un suflet pustiu...

Braţul tău s-a-nclinat de prea timp şi prea ploi...
Încă stau agăţată de el, dar mă tem de furtună...
Mă-nfior disperat, uneori, când tăcerea din noi
Se strecoară pe-ascuns şi uităm de-mpreună...

Poate cad de pe braţ într-un vis, când mi-e bine...
Poate zbor ca un fulg dus spre cer de o boare...
Voi fi, poate, o briză-n ecou rătăcind serpentine,
Sau un vers de poem cu parfum dintr-o floare...

poezie de Jane Crişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi va fi tăcere

Din primăveri abstracte cu râuri de tristeţe
Şi flori de neputinţă îţi scriu câteva rânduri,
Strivesc în mine dorul, curând va fi să-ngheţe
Şi ultima chemare prin ploi de anotimpuri.

Nimic n-are să doară, nici vis, nici amintire,
În praful înserării va aţipi durerea,
Vom fi ca doi străini în straie de himere,
Din resturi de iubire îţi voi sculpta tăcerea.

Nu ne vom mai căuta nicicând şi nicăieri,
Va ninge-o veşnicie cu pulbere de lună
Şi vom purta ţărâna de-amar şi de poveri,
Doar zdrenţe de regrete vor mai stârni furtună.

În nopţile stinghere ne vom căuta în vise,
Dar grăniceri de temeri ne vor opri haini,
Vom împarţi şi moartea, săruturi interzise,
Cu noi vor plânge îngeri de dor, prin ochi blajini.

Apoi va fi tăcere, ne va-ngropa ninsoarea,
Să nu mă-ntrebi iubire de-aducerile-aminte,
Atunci vom înţelege ce-adâncă-i disperarea,
Cum am pierdut iubirea prin ierni de necuvinte.

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna sufletului meu

E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aştern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt uşor.

E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben şi portocaliu,
Pierd din culoare,
precum şi cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.

Toamnă e şi acum, era şi atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
şi deprimă.

Am stări în contrast,
Dar nimic nu-i permanent,
Cum, nici pentru frunza de pe ram,
Firul vieţii nu-i etern.

Aşa că toamnă, cât vei sta,
Lasă-mă să mă îmbrac cu haina ta,
Să gust din rodul tău,
Să simt ploaia, cum îmi inundă trupul,
Aşa cum faci tu, cu gândul meu,
Să fiu decor, să fiu parfum
Într-o poză de album.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa întoarcerii

Ne soarbe timpul clipele-napoi
Şi în furtuni eternul se arată,
Recad în umbre-arcadele de ploi,
Dormim tăcut sub o sprânceană mată.
Ne-adapă stele sufletul rănit
Şi ne mustesc din trupuri fructe coapte,
Suntem copaci ce gândul şi-au înfipt
În univers, între tăceri şi moarte.

Ne soarbe timpul clipele-napoi
Şi alergăm haotic, toţi odată,
Acelaşi drum, aceiaşi paşi în doi,
Minciuni şi suferinţă-i viaţa toată.
Furtuni se nasc în piepturi de granit
Şi valuri de mătăsuri diafane
Ne poartă către minus infinit,
Reinventând un petec de culoare.

Şi în furtuni eternul se arată,
Oglinda spartă-n ceruri se răsfrânge,
De vis şi amintire-s vinovată...
Ceru-i rănit! Din cer iar cuge sânge...
De timpuriu pământul e o rană
Şi în adâncul lui crescut-au maci
Şi nu există nici o îndoială
Că viaţa-are nevoie de un vraci.

Recad în umbre-arcadele de ploi...
Şi ne sărută lacrimă de verde,
Clepsidra am pierdut-o prin noroi,
Secundele se-ascund în albe plete.
Mustesc în vânt tăcute amintiri...
E-atâta dor şi plângere de şoapte,
În golul din adânc şi din priviri,
Eu rătăcesc ca un miop în noapte.

Dormind tăcut sub o sprânceană mată,
Am renăscut o aripă de soare.
Un înger de lumină se arată,
Venind tăcut pe-a timpului cărare...
Şi se surupă isul dintr-o dată,
Se-mparte-n emisfere colorate.
De alte lumi, e lumea separată
În viaţă, în iubire şi în moarte.

Ne-adapă stele sufletul rănit –
Balsam divin în limpezimi de mări.
Îngeri pe cerul fără de sfârşit...
E lumea astăzi ca un câmp cu flori.
Din ciutura cu amintiri gustaţi!
Să strălucească-n voi gutuia coaptă,
Vreau cu lumină să înseninaţi
Pământul tot, iubirea, viaţă toată...

Şi ne mustesc din trupuri fructe coapte
Şi cu aroma lor ne înfruptăm,
Dar cât suntem de naştere departe,
Temeri şi plâns şi vise repetăm.
Ne-ntoarcem amintire spre origini,
Murind tăcut cu fiecare zi.
În timpul nestatornic, fără margini,
Povestea în curând se va sfârşi.

Suntem copaci ce gândul şi-au înfipt
În timpul împletit cu-argint şi jar.
Am repetat iertarea şi-am iubit,
Am plâns cu stele, renscând amnar.
Destinul crud, în alte constelaţii
Ne-a permutat şi sufletul şi fiinţa.
Plecat-au pruncii, toţi cei dragi şi fraţii,
S-a stins lumina, s-a pierdut credinţa...

În univers, între tăceri şi moarte,
Se nasc furtuni de dor, de vis, de plâns.
Privim în cioburi de oglindă sparte,
Lumini ce-n alte timpuri ne-au sedus.
Suntem deodată ramură de stele,
Plecându-şi strălucirea pe pământ.
O clipă doar... o clipă de plăcere
În schimbul morţii noastre am cerut...

În univers, între tăceri şi moarte,
Suntem copaci ce gândul şi-au înfipt.
Şi ne mustesc din trupuri fructe coapte,
Ne-adapă stele sufletul rănit...
Dormind tăcut sub o sprânceană mată,
Recad în umbre-arcadele de ploi
Şi în furtuni eternul se arată...
Ne soarbe timpul clipele-napoi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând tivit cu fluturi

Respir miresme de flori albe,
Valsează stoluri în culori,
Suspină maci, de dor vibrează
O lacrimă, scriind scrisori!

Alerg sfios înspre chemări,
Parfum de nard mă-mbată blând,
Alungă nori de întristări,
Tivind cu fluturi cer şi gând.

Aripi de îngeri evantai
Adăpostesc cuibar de vis,
Magii de frunze în alai
Dezbracă zarea de abis.

Rănite umbre risipesc
Cu roua cursă din condei,
Printre poveşti te regăsesc,
Te-adorm în verde flori de tei!

Mă pierd subtil în basme vechi
Cu cavaleri rătăcitori,
Ce-nfruntă foc şi zmei perechi
Pentru iubiri ce-ţi dau fiori.

Pe curcubeu de vii spirale
Călătoresc în frac ceresc,
Argint în păr, în ochi migdale,
Minune-mi eşti şi te iubesc!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi de cer

Dintr-un cuib de iubiri,
Prindem aripi peste nopţi cu trandafiri
Porţi de cer se deschid,
Dragostea mai sparge înc-un zid.
Îngeri albi ne privesc
Valsul nostru lin neomenesc.
Noi plutim peste timp,
Iubirea e un veşnic anotimp.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.

Ca-ntr-un vers de poem,
Dragostea e tot ce mai avem.
Legământ între sfinţi,
Sărutările între mări şi munţi,
Fluturi albi ca doi miri,
Nopţi ascunse în flămândele iubiri
Dragostea-i un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

REFREN:
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi aprindem nopţile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu.

Doar noi doi fugim prin Paradis cu paşii goi,
Tu şi eu Luna o înălţăm ca pe un zmeu.
Doar noi doi oprim furtunile şi apoi
Tu şi eu dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu,
Dăm Cerului un curcubeu.

Dragoste şi-un jurământ
Ce uneşte Cerul nostru de Pământ.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (15 septembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de ninsoare

Ţi-am spus că-i târziu, anotimp efemer,
Vor cerne ninsori peste paşi destrămaţi,
Trandafiri de cleştar înflori-vor în cer,
Cocori frânţi de ger vor plânge miraţi.

Poţi pleca liniştit, uită visul! M-auzi?
Ard stele de ceară în vechiul castel,
Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi
Poeţii abstracţi îi vor scrie-n pastel.

Închin azi paharul de-absint şi îţi cânt
Colinda de gheaţă din joc ne-nţeles,
O clip-am crezut în poveste de vânt,
Când macii iubirii dansau în eres.

Brodez o petală din spinul tăcerii,
Se stinge şi umbra perechii de sare,
Ne-mbracă un înger în albul uitării,
Sărut de-amintire îţi las la plecare.

Miroase a cer, ne-ntâmplare şi frig,
Flautistul îngână un vis care doare,
Cresc nuferi de gheaţă, nu vreau să te strig,
Nu plânge, aşteaptă final de ninsoare!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nu ar fi înaripat de fluturi dacă ochii nu ar avea lacrimi şi vise scrise în numele iubirii! Există suflete care prin sărutul macilor dăruit cu iubire te schimbă dintr-un om obişnuit în cineva!

citat din Ines Vanda Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!