Între pământ şi păcat

După colţ ochii se desprind din aripi de păsări,
Gâtul se face furcă la cumpăna fântânii,
Mi-e dor să răscolesc nisipul amintirii,
Urma merge în patru labe s-o sfâşie căinii.

Trupul se face movilă ascunsă sub flori,
Parfumul lor adoarme petrecerea ielelor,
În legalitatea transferurilor de informaţii
Ies poemele transcrise din zodia stelelor.

Tu pui păsările noaptea s-o cuprindă,
Eu visez pe-o pernă din pietre şi spini,
Răsăritul încolţeşte copacul dorinţei
Să prindă la colţ felina-n dinţi cu străini.

Cumpăna se-ndoaie, fântâna ceru-l cuprinde,
Am durerea plăcerii să-ntreb trecătorii:
Peste a câta noapte voi înşela lumina
Între pământ şi păcat, unde mor peţitorii?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înotăm pe-o umbră de barcă săracă

Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosiţele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinţi cad în palma mea –
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.

Ochii limpezesc din profunzime şi marea, şi cerul,
În ei îşi ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viaţă
Pun pecete de flori peste îndrăgostiţii din piaţă.

Dinţii tăi ar muşca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îţi lasă gâtul şi umerii rumeni şi goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.

Între cosiţele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul, sub nori de fum

Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Şi razele fierbinţi de soare
Presimt că viaţa se usucă.

Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.

Îşi face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar 3

La cumpăna fântânii iubita văzu că nu are veşminte.
Se apropie râzând şi unghiurile adormiră într-un sărut prelung.
Dar furia poposise deja la porţile cerului.
Fulgerul alb sfâşie afumata piele de bivol şi iubita căzu în ţărână.
A întuneric. Ştiu că e timpul să mă prefac în candelă
dar mă tem să nu ard până la capăt.
Noroc că noaptea a uitat în ciutură o poală de stele.
Ridic trupul căzut şi-l aşez în jgheabul fântânii.
Presar şi cenuşă deasupra, să nu răcească.
Urlă vântul peste câmpie. Luna tremură.
Şi iubita sforăie în sicriu.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul de iarbă

Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, ţărancă.

Cu trupul ei hrăneşte
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbeşte Ioana D'Arc.

Nimeni nu priveşte,
Ochii au ţărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.

Liniştea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.

Aşa-i mama, ţăranca
Munceşte sub pământ,
Din trupul ei de iarbă
Creşte grâul sfânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de tine,
De zâmbetul tău şi de drumul spre casă,
Fată frumoasă!
De ie şi de maramă,
De opinci şi ilic...
De toate mi-e dor câte-un pic.
Mi-e dor de lumina din ochii tăi!
De nucul bătrân, de amintiri şi de vise,
În care, alergai pe cărare,
Înger cu aripi de fluturi,
Înger cu aripi de fum.
Alergai spre-nceputuri...
Poveste de-o clipă
Între cer şi pământuri,
Ce în gând se-nfiripă.
Copilăria...
Mi-e dor de bunica Maria,
De casa cu flori la fereastră,
De fântâna din curte
Şi de dudul din poartă.
Mi-e dor de-altădată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vară toridă -
pe cumpăna fântânii
o umbră de nor

haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii

Păsările au zguduit zarea pentru a face plajă
Unde soarele învaţă să doarmă cu faţa spre noi.
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Peste suflete sfinte, peste crucile puse-n noroi.

Tata râde-n adânc, mă-ntreabă dacă Unirea-i făcută,
Dacă nopţile sunt luminate de chelia lunii.
O cârtiţă sătulă de ierburi, acoperite de tristeţe,
Îi face galerii pe coasta unde au rădăcină prunii.

Troiţa numără lacrimile adânci şi uscate,
Crucea îi şterge nasul plimbat prin uitate cimitire.
Tata mă întreabă dacă pe 1 Decembrie
Pot să-i aduc o cocardă tricoloră ca amintire.

Aprind o lumânare, o aşez pe tăişul de coasă,
Să văd pasărea nopţii care se ouă în lacrimi, acasă!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

niciun fluture -
pe cumpăna fântânii
urma unui zbor

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicului Petru Dimcea, autorul romanului "Cumpăna fântânii"

Cumpăna-i simbolul cărţii
(Ce-a fost scrisă mai demult).
Tot ce s-a spus despre dânsa
E că... scârţâie prea mult.

epigramă de Petru Şoşdean din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcăm din soarele amiezii

Cu dinţi de foc, din soarele amiezii,
Rememorând poeme viorii,
Muşcăm, spre-a fii surâsul dimineţii,
Ca un apus, să ne putem trezi.

Amnezic vis mă poartă spre-nceputuri,
Mă cheamă ca un vis cărăi de dor,
Mi-e dor de ale verii aşternuturi,
Când toamna îmi apare în pridvor.

Mi-e dor de ie, de ilic, de fotă,
Mi-e dor, mi-e dor de tot ce-i românesc,
Mi-e dor de portativ, de prima notă
Mi-e dor de plaiul meu dumnezeiesc.

Mi-e dor, acum, de cumpăna fântânii,
De casa bătrânească mi-este dor,
Cu dor de lacrimi m-au stropit străbunii...
Mi-a nins la tâmple cu cenuşa lor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorilor romanului "Cumpăna fântânii", terminat cu cuvintele "scârţ, scârţ"

Scârţâitul de la coadă
Este tare minunat;
Cititorii pot să creadă
C-ai făcut şi-un rezumat!

epigramă de Ion Cicală din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rupt din tine un colţ de rai

Am rupt din tine un colţ de rai
Când noaptea albă se agaţă,
Zidit în piept tu mă purtai
Şi când un clopot o să bată.

Îmbrăcată cu durerea,
Iar în mână legat strâns
Purtai dorul şi iubirea,
Să-i spui morţii: n – ai învins!

Încremenit – a şi pădurea,
Chiar şi vântul stătea stană,
Învaluit cu durerea,
Zâmbetul se varsă – n rană.

Cerul plânge, norii lacomi,
Vântul strigă după dor,
Frunzele se şterg de lacrimi
În bocetul ciorilor.

Doamne, rupe-mă în două,
Eu, mă rog la umbra ta,
Să-i ţin vie amintirea
Şi în viaţa ce-o urma!

Nu lăsaţi aceste vremuri
Să vă prindă în ghiara lor,
Oferiţi-vă ca daruri,
Nimeni nu – i nemuritor!

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe trupul meu doar poezie

În ochii mei e-atâta poezie, că fiecare geană e un vers
Şi freamătă un val pe-o mare vie, ca ploile ce cântă-n univers.
Pe frunte un sonet baudelaire-ian îşi caută concluzia firească,
Pe-o uvertură-n stil wagnerian, cu o Izoldă şi-un Tristan cu mască.

Obrajii în rondele înfloresc, în simfonia sevelor astrale,
Pe gură se mai naşte o idilă, cu buze sub săruturile tale.
Alunecă pe umeri elegii, cu lacrima tăcerilor durerii,
Vin braţe pline de melancolii, poveri s-alunge în amurgul serii.

Romanţe răscolesc o amintire şi timpul mai pictează înc-un rid,
În meditaţie stau braţele, spre tine, un colţ de cer aş vrea să mai deschid.
Genunchii cântă psalmi pe lutul rece, pe talpa goală mai răsare-un zeu,
Un vis închide pleoapa şi petrece un pas timid în drum spre Empireu.

Un imn de pace cântă-n mine, Doamne, când poezia-şi face cuib de zeu
În ceru-albastru unde nu adoarme, nicicând o muză la hotarul meu.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt din zbor

lumina se stinge ia foc noaptea

întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma

stelele foşnesc pe acoperişuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor

răsăritul deschide calea
ridic privirea şi mă înalţ
tu rămâi cu durerea

deşertăciunea face paşi
trece prin fisurile lumii
se apropie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima statuie

Golesc ultima carieră de piatră
Şi-o arunc unde dorm orfanii,
Unde femei dezgolite de suflet
Îmbină păcat şi litanii.

Ultima clipă tulbure s-arată
Răstignită pe urme adânci de pământ,
Văd ziua îngenuncherii în teama
De-a nu răsădi lumini în mormânt.

Cruci de flori duc azi în cariera
Unde piatra mea adoarme sub topoare
Înălţând o lacrimă statuie
Nevăzută de-ncercări solare.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutur cireşi galbeni în livadă

Îmbătrânit-am noi, poveşti în ladă
Şi cumpăna fântânii a murit
Când ciutura din lemn a putrezit
Şi ars-a fost cu frunzele-n ogradă!

Cum suflă între crengi vântu-n baladă
S-aude prin oblonul găurit,
Îmbătrânit-am noi, poveşti în ladă
Şi cumpăna fântânii a murit!

Se scutur cireşi galbeni în livadă,
Pe taler viaţa pun la cântărit,
Balanţ-atârn-aiurea, ne-am iubit,
Azi, suntem ninşi pe creştet cu zăpadă,

Îmbătrânit-am noi, poveşti în ladă...

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la cumpăna anilor

La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine;
Pe la porţile străine,
Nu mai suspin de dor.

Au vrut să mă dezbine,
M-au convertit în călător...
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine.

Suport a timpului asprime
Şi din asta n-am să mor,
M-ajută Sfânta Treime,
Să nu mai fiu rătăcitor,

La cumpăna anilor.

rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un colţ de pământ

O inimă albastră
Un colţ de pământ
O pasăre măiastră
Dor pe aripi de vânt

Pare o lume ireală
Şi strategii pescăuşi
Ritmul bate cu iuţeală
Valurile albe jucăuşi

Prinse venele în alge
Inima-i loveşte-n mal
Nisipul ferbinte frige
Săruţi ţărmul cu un val

Câte urme tu ai şters
Câţi paşi tu ai rătăcit
Mare pe unde ai mers
Inimi triste tu ai fericit

Spuma ta o mângâiere
Povesteşti iubiri în iarnă
Amintiri ce dau putere
Esti romantica eternă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrările din faţă

Cât voi fi cântec de-nchinare
Sub parfumul florilor de tei,
Vei fi zidită-n sufletul meu
Cu măiestria ce naşte din condei.

Cât voi fi în pragul întomnării
Plin de cugetări şi de noroc,
Voi privi mereu, mereu la stele
Să te am scânteia mea din foc.

Când timpul va orbi uşor în mine
Dorul va lucra-n grădina amintirii,
Va cimenta viaţa cu trecutu-i
În răsăritul veşnic al iubirii.

Voi amuţi târziu sub ochii nopţii,
Voi aştepta alt gong, în altă viaţă,
Raiul cu-ndurare, printre flori,
Ne va primi-n intrările din faţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ochii lumii
La cumpăna apelor
Ca la început
Se naşte un diluviu
Din zodia balanţei.

tanka de David Boia (14 octombrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!