La Steaua
La Steaua care astăzi nu-i
A răsărit minunea
Pe Crucifixul graiului
Ținând în brațe lumea.
Și a plecat călătorind
Frumos spre alte stele
Lăsând un cer bătătorit
În grai cu mii de perle.
A mai lăsat Luceafăr blând
Pe-ntindere de ape,
De raza i-o purtăm în gând
Și sufletul aproape.
Nu-i an, nu-i zi din viața mea
Să nu-l văd în virtute
Ca un Luceafăr, ca o Stea
Cu veșnicii de munte.
Izvorul limbii ne-a lăsat
În unduiri de slavă,
Ca moștenire de bărbat
Cânt lira lui suavă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.