Moartea unui înger
Acolo sus, în vârf de munte,
Pe-întinsul alb, imaculat,
Un îngeraș cu aripi frânte,
Căzând din cer, a decedat.
Muntele ca un părinte,
Iute și-a schimbat veșmântul.
Cu brazii, lumânări sfinte,
A împodobit pământul.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Acolo unde...
Acolo unde soarele
sărută întâi pământul,
Acolo-mi sunt izvoarele,
acolo îmi port veșmântul.
Acolo ochii i-am deschis
și am rostit cuvântul mamă.
Acolo brațe am întins,
spre tine, dulce mamă.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre cei doi susmenționați a decedat căzând pe trotuar
Cu regret am constatat,
După ce a sucombat:
Slăbiciunea sa fatală
Era partea... ponderală.
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea rece, geroasă ( în variantă scurtă )
În noaptea rece, geroasă
când somnul era boier,
Luna cobora în casă
părăsind albastrul cer.
Stelele i-au urmat calea
căzând una câte una.
Întunecată e valea,
omul nu-și mai vede umbra.
Pe tot drumul presărat
cu făpturi nedefinite,
Un om, sufletul și-a dat
și a plecat la cele sfinte.
Dumnezeu l-a așezat
în frumoasa Lui grădină.
De păcate l-a iertat
și i-a dăruit lumină.
poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii acolo
Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poți rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrățișează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poți să admiri imensitatea,
acolo unde
poți învinge moartea.
Doar acolo
poți îmbina
viața spirituală
cu cea materială.
Doar acolo poți primi
lumina credinței
sevă a ființei.
Doar acolo poți avea
împliniri spectaculoase
și schimbări miraculoase.
SĂ FII ACOLO!
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Țara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.
Țara mea este acolo
unde soarele răsare.
Țara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.
Țara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Țara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.
Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinții,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului și sfinții.
Acolo ne este moșia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.
poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi aripi, Doamne
Dă-mi aripi, Doamne, ca să zbor
peste muntele cu nor.
Dă-mi aripi, Doamne, ca să trec
marea, fără să mă-înec.
Aripi, Doamne, de-aș avea,
către cer m-aș înălța,
Mai liber ca pasărea,
la Tine aș cuteza.
Aș pluti în zborul lin
către cerul Tău sublim.
Cânt de slavă-aș înălța,
la picioare Ți-aș cădea,
viața Ți-aș încredința.
Că Tu ești ocrotitorul,
Tu ești și mântuitorul.
La Tine, Doamne, mă-închin.
Iartă-mă, Doamne! AMIN!
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Acolo, în țara de piatră,
Acolo, în legendarii munți,
Acolo avem noi vatră,
Români cu rădăcini adânci.
Acolo Dumnezeu ne-a dat
Grădina Maicii Domnului.
Acolo am eternizat
Pacea sfântă omului.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea ei,
speranță năruită.
Flori și lumânări.
haiku de Dumitru Delcă (19 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un munte tăcut
Cum taci tu, singuratic munte,
Și totuși reușești să spui atât de multe,
Ai crescut brazii ce uneori ating norii,
Dar nimeni nu îți vede urmele sudorii.
Te-a mutilat vântul, te-au tăiat râurile,
Si tot ai răbdare să-mi asculți dorurile,
De-ar fi măcar atâtea, printre alte,
Ai rade sincer, fără răni însângerate,
Dar drumețul ce vine să te panseze,
Caută doar locul unde dorul să-l paseze,
Un dor uitat, sau o rană prea ascunsă,
Ce doar crestele știu unde o are pusă.
Oare ce povești cunoaște-o stâncă?
Câte inimi frânte poartă-n râpa adâncă?
Oare câte lacrimi a înghițit floare de colț?
Ce amintiri ascunde cerul sub ale sale bolți?
Prea multe râuri izvorăsc din tine,
Și toate poartă a călătorului suspine,
Ești așa de fericit omule pe munte,
Pentru că doar muntele știe să te asculte.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 iulie 2020)
Adăugat de Iustin Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și muntele dă poruncă
Și muntele dă poruncă:
Cine-l stăpânește încă,
Să se suie-n vârf de stâncă,
Să privească-n vale-adâncă,
Să vadă acolo-n luncă
Cum merg oamenii la muncă.
Pentru ei munca e sfântă.
Omul muntelui ascultă.
Tot ce vede îl încântă.
Apoi, fără de poruncă,
Coboară și el din stâncă,
Haina de pe el aruncă
Și pune mâna la muncă.
A-nțeles că munca-i sfântă,
Că fără ea nu se cuvântă.
Cântă cucul jos în luncă,
De prânz oamenii mănâncă,
Și beau apă de sub stâncă.
Puțin timp apoi se culcă,
Să mai poată munci încă,
Când iar se-apucă de muncă.
poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Și vântului cântă trist al lor prohod,
Susur de struguri storși își 'nalță cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul
Și simți miros suav în coptul rod.
Ce fost-a verde și-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ține sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eșafod,
Când pomilor le-a ruginit veșmântul.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă la final
O cană cu tămâioasă
de vin alb, scos din budană,
Pâinea aburind pe masă,
toate ne vorbesc de toamnă.
Toamnă este și-n livadă.
Pomii și-au schimbat veșmântul.
Frunze nu mai sunt să cadă,
Demult le-a scuturat vântul.
Soarele în nori se-ascunde,
Diminețile-s brunate,
Crivățul trimite unde,
Semn că iarna e aproape.
Toamna, anotimpul roadelor,
curând va pleca și ea.
Vine vremea babelor,
Vine iarnă grea.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acea îngemănare
Departe, în zare,
cerul sărută pământul.
O rază de soare,
acolo îmi poartă gândul.
Acea îngemănare
de credință și iubire,
I-adevărată înălțare,
prin dumnezeire.
Îmbrățișând pământul,
cerul ne arată
Că Dumnezeu Sfântul,
grija noastră poartă.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Optez deci pentru munte
Câmpiile mă cheamă,
Să le răspund gândesc,
Ele îmi dau o casă
Fără s-o cuceresc.
Dar muntele cel falnic
Nicicum nu-i mai prejos,
Mă-ndeamnă să urc drumul
Abrupt, alunecos.
Ori munte, ori câmpie,
E greu, nu pot să neg,
Deci stau să judec bine,
Căci soarta mi-o aleg.
Dar muntele îmi place
Urcușul îmi dă ghes,
Pentru că doar prin trudă
Pot sta mai sus de șes.
Optez deci pentru munte
Să mă opresc nu pot
Optez deci pentru munte,
Să urc sus, sus de tot.
Optez deci pentru munte.
poezie de Howard Simon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
PSD și-a schimbat semnul electoral
S-a anunțat recent la știri,
Că și-a schimbat sloganul,
C-a renunțat la trandafiri
Și și-a ales ca semn... ciolanul.
epigramă de George Budoi din Politică și politicieni (6 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârf de munte
Lumina curge
peste privirele
tale... ale mele...
căzute
flacăra verde
ne cheamă
să ne cufundăm
în iarba
ce așteaptă în rugă
vorbele frunzelor
și fuga vântului
în tăcerea lor
se prăbușește
un fluture
vârf de munte...
poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Acolo sus,
în lumină albă,
în apa cerului
se scaldă,
soarele.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd urcând un munte
Te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
doar păsările se întâlnesc...
În ochiul beat de clorofilă
se-afund poemele iubirii;
te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
se bat apostolii cu stele:
îmi faci un semn
și te urmez precum o cavatină
ce îndulcește-n vene
al nopții sânge smălțuit.
Un colț de timp a mai rămas,
un pas ce trebuie făcut...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte, în plin somn,
Mi-a dat moartea telefon,
Din pat, iute să mă scol,
Că îmi dă ea timp să dorm!
catren de Dumitru Delcă (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiestria clipelor noastre
Pământul mângâie tangentele timpului
Cu aripi de albi porumbei,
Oamenii curbează orizontul înaltului
În parfumul florilor de tei.
Poetul îndeamnă Floarea Albastră
Să vină la lacul împodobit cu stele,
Scriu cu sânge pe cerul iubirii
Punând în clepsidre nisip și pietricele.
Pământul mângâie, universul încântă
Sferele invizibile, albastre,
Muzica printre aripi de albi porumbei
Înalță măiestria clipelor noastre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!