Maytrey
Se întâmplă trenuri către soare
Precum lumina de cocor
Și chiar în lună ard marfare
De duhul întâmplării lor.
Ninge veșnicia peste gări buimace
E mai împovărată cu o vină
Și iată doamnă Maytrey
Ce singuri ardem în lumină.
Ne duc gondole de iluzii
Pe mări de clipe translucide
Și văd în urma noastră ninsă
Poarta singurătății cum se-nchide.
Aud în marile zăpezi
Chiar înserarea cum coboară
Tu ești fantoma unui tren
Care plutește într-o gară.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petre Ivancu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.