De vreme ce majoritatea din mine

De vreme ce majoritatea din mine
Respinge majoritatea care eşti,
Urmează dezbateri, argumente şi ne
Despărţim. Siguri pe noi şi oneşti,

Sterilizam zilele rămase. Suntem damnaţi
Ca majorităţile noastre drapate-n noi culori
Să umble pe alte căi, cu prieteni separaţi.
Dar tăcerea poate fi elocventă uneori:

Tăcerea minorităţilor care, dintr-odată
Rămase fără opoziţie, se-întorc noapte de noapte,
Aşteptând ca promisiunile să fie respectate.
Minorităţile nu se învaţă minte niciodată.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoarea e un atribut al bărbăţiei, care la majoritatea bărbaţilor oneşti din zilele noastre a-nceput să se atrofieze cu totul.

George Topîrceanu în Despre duel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri şi coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu eşti lângă mine!

Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puţin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înţeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.

poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de noapte pe care vechi presimţiri v-au adus

Gânduri de noapte pe care vechi presimţiri v-au adus,
prin care chiar tăcerea copilului se-ndeamnă,
vă cuget pe-ndelete – şi sus, acolo sus,
o trainică dovadă domol şi-adânc vă-nseamnă.

În mari haznale de întunecime
se zămisleşte noaptea şi se-mbină
cu alte nopţi din vremi profunde.
Şi iată, noaptea din vechime
nemărginită se înclină
spre sora ei ce-n mine se ascunde.

Din Poeziile către noapte

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destine rănite

Revin amintiri din trecut, în cuante,
cu doruri lăsate la margini de vis
pe cutele vremii, din file flotante,
ce încă mai poartă misterul rescris.
Şi zeci de regrete, rămase în urmă,
cu umbrele nopţii se-ntorc uneori,
tăcerea uitării în cuget se curmă,
când sufletul plânge pe mii de viori.

Imagini turnante ajung pe retină
la margini de vis, revenit din trecut,
viorile plâng mai departe-n surdină
romanţa adusă cu dorul pierdut.
Regretele curg din romanţa vrăjită,
ajunse la margini de cuget se frâng,
cândva, din neant, le cânta o ursită
să fie uitate sub frunza din crâng.

Acolo-ntr-o seară târzie de vară,
sub plopii rămaşi fără soţ după noi,
destinele noastre, rămase afară,
rănite-ncercau să ne-aducă-napoi.
Iar astăzi, la poarta uitării sosite,
cu mii de regrete pe gândul curat,
s-aşază pe muchii de frunze cernite
rămase orfane-ntr-un plop fulgerat.

poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2019 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele rămase păsări

număr pe degete zilele rămase păsări
le cuprind aripile-n braţe
şi mă înduioşez când zboară
paralel cu pământul

pe sinusoidele sufletului blând
lumina alunecă fără urme
de dragoste

o să strig cu puterea ecoului
să se audă
dincolo de margini
şi de începuturi

tu ascultă-ţi gândul
pune-l în cuvinte
şi scrie

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci

absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adânceşte tăcerea.
un pas, doi,
spre ieşirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire mă-nconjură tandru.
plesneşte speranţa în strălucirea-i fadă.
aud somnul minţii răscolind raţiunea.
creşte pulsul în gheaţa furiilor nestinse.
lava aşteptărilor topeşte statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte şi-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu eşti.

poezie de Anne Marie Bejliu (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea ta...

Mai ţii tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...

De-atunci atâtea nopţi trecură,
Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte...

Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Şi-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...

poezie celebră de Octavian Goga din Din umbra zidurilor - Clipe (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Parlamentul României, minorităţile conlocuitoare fac majoritatea.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ellis Boyd "Red" Redding: Fără îndoială, prima noapte este cea mai grea. Te aduc înăuntru, gol ca în ziua-n care te-ai născut, cu pielea arzând şi pe jumătate orb de la rahatul ăla pentru despăducheare pe care-l aruncă pe tine, şi când te bagă-n celulă, când gratiile se trântesc, atunci ştii că totul e real. Viaţa pe care ai avut-o a dispărut cât ai clipi. Nu-ţi rămâne decât tot timpul din lume să te gândeşti la ea. Majoritatea bibanilor aproape înnebunesc în prima noapte. Cineva izbucneşte-n plâns, întotdeauna. Se întâmplă de fiecare dată. Singura întrebare e: cine va fi? Presupun că e un lucru de bun pe care să pariezi, la fel de bun ca oricare altul. Eu îmi pusesem banii pe Andy Dufresne. Îmi amintesc prima mea noapte în închisoare. Pare că a fost acum multă vreme.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii

E noapte.
E târziu, şi somnul tot nu vine.
Aşa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopţii.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternităţii.

Şi noaptea,
Tot mai mult se-aşterne
Apare luna în tăcere.
De mult aştept,
Să-i spun a mea durere.

În noapte,
Îmi caut şi simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea şi plină de suspine.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor de curiozitate!...

prinsă la mijloc între moarte şi curiozitate
înainte de a le spune unele lucruri despre mine
închid ochii devin pătratul care mă locuieşte
cu pereţii albi şi fără cer
sfidare a trecerii timpului încolţit ca şi mine
în unghiuri şi laturi egale.

moartea îmi spune că pot face şi altceva
e prea simplu să mă las pradă acestei egalităţi
curiozitatea zâmbeşte părtaşă îndemnului
de a te regăsi în alte pagini literare
prin care putem să uităm unde suntem
îmbătaţi de himere crescute la tâmple.

în această lume robustă presărată cu litere şi culori
mor de curiozitate!
sună hilar această recunoaştere rostită cu glas ars
de cafeaua vărsată peste cuvintele mele
ucise în zaţul fierbinte din pură neatenţie.

ce uşor se poate muri azi fără să te bucuri
de curiozităţi rămase nesatisfăcute.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Practică tăcerea până ce realizezi că eşti Tăcerea. Eu Sunt -este însăşi Tăcerea fără nici un practicant al tăcerii.

Satyananda în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte blândă

Noapte blândă, liniştită
Ce-mi inspiri versuri şi rime
Nu pleca de lângă mine
De luceafăr blond vrăjită!

De privesc din nou la stele
Ascultând tăcerea ta,
Tu iar zbori prin casa mea
Ca o caldă adiere.

Luna pare obosită
Moţăind pe-un palid nor,
Noaptea se stinge de dor
Şi lumină izgonită.

Pleci acum după o vreme
Să-i fi astrului iubită,
Noapte blândă, liniştită
Nu pleca aşa devreme!

poezie de Emil Utalea (5 noiembrie 2020)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii peste vreme...

Trec anii peste vreme si vremea peste ani –
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deşarte.

Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-şi caută cuvântul în coada de lopată.

Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.

Îndată şi tăcerea se-aşterne..., ca un scut,
o linişte cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în braţe mă cuprinde.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 11.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

De-acum ai s-asculţi doar tăcerea
căci vorbele-au fost condamnate
să fie de vânturi purtate
să-şi tacă prin lume durerea.

Va fi o tăcere-ngheţată,
în care găsi-vei răspunsuri
la tot ce-ai crezut neajunsuri,
dar n-ai înţeles niciodată.

Va fi o tăcere-ntrebare
pe care nici eu nu am pus-o,
plecarea ta, doar a răspuns-o,
prin paşi ce ne-aduc alinare.

Ne-a fost prea târziu în prezentul
pe care se-aşterne tăcerea,
speranţa fiind încheierea
în sensul ce-l dă transcendentul.

Şi, poate, în vieţi de lumină,
sau alta ce-mi poate fi dată,
te voi căuta de îndată,
continuu şi fără hodină.

Dar, totuşi, tăcerea de-ar sparge-o
iubirea, credinţa în mine,
voi fi tot aici pentru tine;
ţi-am spus că te-aştept şi voi face-o.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar un vis...

Uneori viaţa îţi joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Şi timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îţi vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopţii,
Dar te visez şi când ai vrea să vii,
Ştii e un vis, totul e la mana sorţii.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Şi-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.

poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori tăcerea are argumente de necontestat.

aforism de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dificultatea pe care o au majoritatea femeilor în a interpreta sau a se orienta cu ajutorul hărţilor constă în faptul că ele ar avea nevoie de o perspectivă tridimensională pentru a se orienta corect. Am conceput hărţi turistice cu perspectivă tridimensională — în care apar copaci, munţi şi alte puncte de reper. Femeile se descurcă mult mai bine cu acest tip de hărţi. Testele noastre arată că bărbaţii au acea capacitate de a transforma în gând o hartă bidimensională în una tridimensională, ceea ce majoritatea femeilor nu reuşesc.

citat din Alan Collinson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi s-a făcut noapte dintr-odată

şi s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte ştiam că există
în lumea noastră de vată

tu priveai doar într-acolo
de unde aşteptai (poate) să vină
pasărea înveşmântată în lumină
subţire cum e lira lui Apollo

nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra oraşului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!