Și s-a făcut noapte dintr-odată
și s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte știam că există
în lumea noastră de vată
tu priveai doar într-acolo
de unde așteptai (poate) să vină
pasărea înveșmântată în lumină
subțire cum e lira lui Apollo
nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra orașului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu știam cum se poate prăbuși o casă
Nu știam cum se poate prăbuși o casă,
Știam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea și cum nu e nimeni
Care să înțeleagă.
Că țip sub zidurile unde-am fost uitată
Și că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.
Așteptam sub grinzile îndoite,
Nu știam cum se poate prăbuși o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
De pe cerul albastru, vătuit de ceață, un soare rece împrăștia deasupra orașului o lumină pală, parcă falsă și tristă.
Guy de Maupassant în Mai tare ca moartea
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pierre si Jean Guy de Maupassant" de Guy de Maupassant este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Întrebări de noapte
Noaptea singur în odaie,
Și-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Și-ntunericul, o claie;
Întrebări pe care totuși
Nu mai pot să le descurc
Și cobor în loc să urc
Spre grădina mea cu lotuși
Și când spală dimineața
Geamurile cu lumină
Parcă iar aștept să vină
Cu problemele ei, viața
poezie de Ion Untaru din manuscris (septembrie 2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Îngerul pe gheața subțire
De ce m-ai părăsit, de ce m-ai părăsit? îi strigam
Îngerului care dansa pe gheața subțire,
Dar el nu auzea, era beat de lumină,
Era beat de muzică, era beat de iubire.
Eu al cui sunt, pe mine cine mă apără?
Cine va sta în preajma mea ca un scut?
Întrebam mereu, dar el nu spunea nimic
Și din când în când se făcea nevăzut.
Valsa nebun cu femeia aceea albastră,
O pământeancă neînchipuit de frumoasă,
Ningea sălbatic peste gheața subțire,
Voiam să plec, dar nu mai știam drumul spre casă.
Când dintr-odată îngerul m-a privit,
A întrerupt dansul și a venit aproape de mine,
M-a mângâiat pe față și doar atât mi-a spus:
Ține tu aripile și ai grijă de tine.
poezie de Mircea Florin Șandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași în noapte
aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viața către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă așez pe țărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde ești tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
pășeam printre ani și era frig
m-am ghemuit la sânul tău și m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer și lacrima plângea
vorbeam de despărțiri uitând că ieri nu a fost ieri
știam că ai să pleci
eram nebun și nu înțelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
știam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în brațe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
știi, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârșit
dar ce este femeie azi sfârșitul
decât lumina noului început
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un decor
Un decor de-colorat
Cinci. Până la ora patru
Matinalul de la teatru,
Liber la închiriat
Nimeni nu mai vrea să vină
Să ne bată serile la ușă
Meschinăria noastră ca o păpușă
Se hrănea dintr-o funie de lumină
Parcă ieri fără folos
Hăndrălăii, popândăii
Mai dădeau colțul odăii
Iar tu te duceai la serviciu pe jos
Astăzi lumea care schimbă
Echilibrul ei precar,
Toate lucrurile-mi par
Noaptea, că ne trag de limbă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nod pe care nimeni nu-l desface
Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală
Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă;
Cunoscători secretelor ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și parcă ar voi să mă întrebe:
- Ce ne privești mă' ca un zevzec?!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nod pe care nimeni nu-l desface
Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală
Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu
Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;
Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!
Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă,
De parcă știu secretele ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și ar voi cumva să mă întrebe:
- Ce ne privești mă', parc-ai fi zevzec?!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
Că ziua se scurtează dintr-odată
Și noi ne zgribulim lângă ferești
Și-o să luăm caloriferu-n brațe
Și-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovați e
Ciudată, dacă toate mă intrig'
Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viața noastră în derută
Și oprită pentru-o clipă-n vamă
Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alții cu ce jind
Își cheamă amintirile-napoi!
poezie de Ion Untaru (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcă te știam ...
Parcă te știam de când e lumea,
Miroseai suav, a caprifoi.
Timpul rătăcirii ancestrale,
S-a pierdut în spațiul dintre noi.
M-am oprit și te-am strigat pe nume,-
Îmi venea în minte din străfund
Și secundele rămân mirate,
Că ecourile îmi răspund.
Parcă te știam de-o veșnicie.
Unul către altu-am alergat,
Iar în orologiul din cetate,
Clipa-ntre cadrane-a înghețat.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi avem obraz subțire
moto: este adevărat că munca
înnobilează dar nici lenea
n-a omorât pe nimeni!
---------------
la chemarea mea de zel
lumea asta congruentă
a rămas indiferentă
că răspunde la apel
cine știe doar vreo fentă:
stânga, dreapta ori acuze
dar cu mii și mii de scuze
și pe care le aruncă
pe himere și pe muze
doar să nu vină la muncă!
boii au ieșit din modă
cai nu mai avem de mult
și principiu-ăsta ocult:
,, mama voastră hotentoți,
v-ați făcut cu toții hoți,
vreți numai whisky și sodă!"-
ne revoltă, ne instigă
noi nu mâncăm mămăligă!
noi avem obraz subțire
dați-mi dreptul meu la trai
în euro sau parai
să nu ne ieșim din fire
că scotem în stradă gloata
dăm cu pietre, dăm cu ouă
și să vedeți una două
cum întoarcem iarăși roata!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependentă de fluturi
Bună ziua.
Mă numesc Issabella
și sunt dependentă
de fluturi...
da sunt dependentă
de fâlfâitul aripilor...
De câte ori te văd,
înghit câte unul,
nu am preferințe,
pot fi și de noapte,
doar că mă gâdilă
mai tare... sunt pufoși.
Prizez
de pe aripile lor
vise...
de câte ori te văd...
am înghițit
atât de mulți
din ziua aceea de ianuarie,
încât,
mi-au fâlfâit întreaga ființă,
până am zburat
și nu am mai văzut...
poezie de Raluca Turliu
Adăugat de Florina Obreja
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul sărut
În ziua întâlnirii noastre
Părea că timpul se oprise
Și pentru-o clipă am crezut
Că vii din lumea mea de vise.
Zâmbet născut din așteptări,
O mângâiere, început...
Și ochii mei cătând privirea
Visau la primul tău sărut.
E tristă viața fără tine...
Și totul e doar așteptare,
Trăiesc zâmbind printre suspine.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu merită să trăiască în întuneric, și, parcă, nimeni nu merită să trăiască în lumină. Poate de aceea toată lumea trăiește în umbră...
citat din Nicky Sereteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub frunte, frigul...
Se grăbește ziua, noaptea-i pe aproape,
Ninge-n mine timpul ca-ntr-un giulgi pustiu.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Șanțuri de uitare. Câte sunt, nu știu.
Nu-s acoperișuri să-mi adăpostească
Umbra-mi care, iată, tot mai rece e!
Ochiul când renunță să se mai trezească
Nu mai sunt rețete să îl vindece.
Pasărea luminii a zburat. Rămâne
Să-i păstrez eu cuibul până-n zori de zi,
Dar această noapte nu știu când apune
Și nici lumânarea când se va topi.
Pe sub frunte, frigul a-nceput să-mi sape
Șanțuri de uitare. Câte sunt, nu știu.
Ziua e departe, noaptea e aproape
Și mă tem că-n mine s-a făcut târziu.
poezie de Cornel Armeanu din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua aceea din an
Se-apropie ziua aceea din an
Când sufletul meu se transformă-n catran,
Când stau si mă-ntreb lăcrimând:
Există mai mulți Dumnezei pe pământ?
Se-apropie ziua aceea din an
Când marele Zeu suveran
A vrut ca din mine TĂCÂND
Să iasă un suflet plăpând.
Se-apropie ziua aceea din an!
Nu pot să mai dau nici un ban.
Nu poți mitui Dumnezei,
Poți doar să te rogi pentru ei.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Vine ploaia, ascunde-te sub iarbă (poem preferabil ud)
dimineața aceea somnolentă
în care toate se trezesc că te iubesc
în care lucrurile se precipită să existe
cu o zăpăceală foarte browniană
de parcă se tem al naibii
să le surprinzi în lumea goală
printre cele trebuind să poarte
hainele nevăzute ale împăratului
e și lumea și lumea
nu mai are timp de tine nici
tu de ea
așa că vă vedeți fiecare de
mărunțișurile lui cosmice
nu e nimeni de vină
poate doar graba asta neapărată și
mai degrabă comică de a exista
uite toți trecătorii fug de ploaie
în timp ce iarba stă
udă ca nesimțita
și crește și crește
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "!nfraRouge" de George G. Asztalos este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Timpul
nu doare
de aceea trecând
rănile sale
sunt doar amintiri
atâta doar
că ia cu el
și duce departe
doar el știe unde
cea mai importantă parte
a vieții noastre
poate cândva
nu se știe când
ne vom reîntâlni
cu tot ce-am făcut
am zis am urât
iubind trecând
uitând așteptând
să fie oare
în ziua aceia
o altă înviere?
sub care cer
spre care mântuire
se îndreaptă el visul?
toate acestea
sunt doar închipuiri
așa să știi
tu cel care treci
neștiut
însingurat călător
prin ploaia rece
a propiilor tale închipuiri
poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cuvinte fără rost
motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate.
Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.
Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
Că din câte sunt capcane,
Mi-ați făcut numai șicane
Părul tău, ce diademă
Naște altă teoremă
Șterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă
Că din câte boarfe ca
A rămas doar foarfeca
Și tricoul lui în dungi
La care nu mai ajungi;
Dă-mi alteță înapoi
temerile. Amândoi
Datorii câte-au rămas
Flautul ne-a râs în nas;
La atâta preț de cost,
Doar cuvinte fără rost.
poezie de Ion Untaru din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!