Iubesc florile, şi oriunde am fost în lumea asta, că am călătorit în peste 38 de ţări, de fiecare dată am venit cu o plantă. Am umblat mult prin lume, dar tot de uliţa satului mi-e dor.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poiana satului nostru, unde se întâmplau bucuriile şi tristeţile, mormântările, nunţile, petrecerile, sărbătorile... la Bascov. Pentru mine, locul ăla, uliţa aia, pământul satului au avut un rol relevant, pentru că acolo a fost prima mea scenă. De acolo mi-am luat seva, acolo am învăţat să trăiesc, să iubesc, să plâng, am învăţat să-mi fie milă, acolo m-am format, m-am structurat, am supravieţuit, acolo am fost actriţă prima oară.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dat cu parfumurile din toate "Free Shop"-urile pe unde am mers, în turneele mele, dar miros mai plăcut decât cel de pe uliţa satului, când se cocea cozonacul de Paşti sau, la Ignat, când se tăia porcul, sau se fierbeau sarmalele şi mâncărurile, n-am întâlnit nicăieri. Mirosul acela mi-a rămas întipărit pe scoarţa cerebrală.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-a fost... va mai fi iar o dată!

Oriunde rătăcesc prin minte,
Acolo eşti... şi te găsesc...
Iubirea ta să mă alinte,
Să mă iubeşti... să mă-mplinesc!

Oriunde inima mă cheamă,
Numai de tine mă lovesc...
Am mult curaj, dar am şi teamă
Iarăşi să nu dezamăgesc...

Oriunde gândul meu se-ascunde,
La tine vine tot mereu...
Şi dragostea încet pătrunde
În sufletu-mi atât de greu...

Oriunde viaţa ne-a purtat...
Momente grele şi frumoase,
O mare taină am aflat
Din timpurile vechi, geroase.

Şi este vorba de destin...!
Şi soarta care este dată...
Paharul gol, eu îl văd plin,
Ce-a fost... va mai fi iar o dată

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de Leopoldina Bălănuţă! De blândeţea ei. M-a făcut să respect spectatorul, m-a făcut să citesc, să iubesc lectura, să iubesc poezia. Învăţ mereu poezii, chiar dacă nu se mai recită, nu se mai fac spectacole de acest gen.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tare dor

Mi-e dor de casa cu balcon
Şi cu petunii în răzor....
Mi-e dor de banca de la poartă,
Mi-e dor de tot ce-a fost odată,
De curtea plină cu zăpezi,
De ciucuri roşii de la iezi!

Mi-e dor de zilele de vară,
Şi potecuţa de la moară,
De bolta toată înstelată
De greieri ce cântau în ceată
Mi-e dor de moţi şi de cimpoi
De apa rece din Ampoi...

Mi-e dor de uliţa din sat.
Mi-e dor de tabla mea de şah.
Şi de părinţi mi-e foarte dor
Şi pâinea caldă din cuptor
Mi-e dor de zilele senine...
De casă şi mult dor de tine!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cu o mie de ţări

Ţii minte oraşul cu o mie de ţări?
Ne spuneau că există în vis
în el nu visează nimeni.
Am călătorit pe acel meleag
am visat
o mie de ţări fiecare avea
ziduri cu o mie de sori.
Dar malul cu o mie de râuri?
Dar vârful cu o mie de munţi?
Şi mă gândesc cum arătam
Cu degetul spre pântec a mirare
Când mă năşteam
Fără să ştiu că e a mia oară.

poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se grămădiseră multe munci, care ţinură până în a doua jumătate a lunii iunie: sapa a doua la
porumb, la vii; cositul fâneţelor, seceratul orzului şi al alacului.
Uliţa principală din partea asta a satului, care ducea şi la porumbişti, şi la fânaţe, şi la holde
vărsa mereu lume peste lume, grăbită nevoie mare.
Cu toată graba însă, vorbele zburau de la om la om, de la un grup la altul; răsunau râsete limpezi
de femei şi fete, şi uneori luau cuvântul şi sugacii aduşi în braţe, orăcăind repede ca broaştele.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia trandafirului

Un trandafir e un trandafir
Şi-întotdeauna a fost un trandafir.

Dar azi teoreticienii dau gir
Că mărul e tot un trandafir,
La fel şi para, şi tot astfel, în şir,
Pruna şi nectarina, ba chiar mai abitir.
Doar cel drag, alintat de zefir,
Ar mai putea şti ce va mai fi mâine-un trandafir.

Tu, desigur, eşti un trandafir,
Dar întotdeauna-ai fost un trandafir.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

AM UMBLAT...

Am umblat destul prin lume
Dar nu mai vreau să rătăcesc,
În primitoare braţe, o minune !
Odihna vreau să-mi regăsesc.

Ştiam eu ce-i iubirea adevărată ?
Era zeiţă a închipuirii
I se spunea zeiţă a iubirii,
Minune a fost încă odată.

Când din fiinţe muritoare,
Am găsit un înger, nu-i poveste
Pe care singură sub soare,
Iubita care azi îmi este…

O fi asta vreo speranţă
Sau poate este doar un vis?
Însă tu de la distanţă
Mi-ai creeat un paradis.

Când mi-e greu mă uit la tine
Soluţii noi îmi vin în minte,
Mă regăsesc iarăşi pe mine
Şi nu mai stau aşa cuminte.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa satului meu

Pe uliţa unde m-am născut,
Am copilărit şi am crescut,
Sunt îmbătrânite case părinteşti,
Construcţii ţărăneşti, româneşti.

Hrisoave pecetluite în poveşti,
Locuri dumnezeieşti pe care le iubeşti,
Dar azi aici şi colo mai găseşti
Rar un pic de tinereţe omeneşti.

În case se află fiinţe bătrâneşti,
Căci tinerii, un lucru nefiresc,
Pleacă în lume din cuibul părintesc.

Pământul ogoarelor e înţelenit,
Nu-l poate munci un sat îmbătrânit.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dorinţă de copil

Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am şi eu o dorinţă de copil:
Mama şi tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!

Cu suflet blând, îmbobocind cuminte,
Zilnic trăiesc acelaşi avatar.
De chipuri dragi nu-mi mai aduc aminte
Şi zbuciumul mi-e fără de hotar.

An dupa an, aceeaşi întrebare,
Îmi pustieşte gândul răvăşit:
Pe lume am venit din întâmplare?!
De cineva am fost şi eu iubit?!

Cuvântul dor refuză să se stingă.
Speranţa dulce încă n-a murit.
Noi orizonturi visul vrea s-atingă,
Iar aşteptarea mea n-a ostenit.

Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am şi eu o dorinţă de copil:
Mama şi tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem lumea. Lumea este tu şi cu mine, lumea nu este separată de tine şi de mine. Noi am creat această lume - lumea violentă, lumea războaielor, lumea diviziunilor religioase, sexului, a anxietăţii, a lipsei totale de comunicare dintre noi, cu nici un simţ al compasiunii, sau al consideraţiei pentru un altul. Oriunde ai merge, în orice ţară din această lume fiinţele umane, adică tu şi ceilalţi, suferiţi. Suntem anxioşi, suntem nesiguri, nu ştim ce urmează să se întâmple. Totul a devenit nesigur. Peste tot prin lume noi ca fiinţe umane suntem îndurerate, speriate, anxioase, violente, nesigure pe tot, instabile. Există o relaţie comună între noi toţi. Noi suntem lumea în esenţă, practic şi în mod fundamental. Lumea este tu şi tu eşti lumea. Realizând asta într-un mod fundamental, profund, nu într-un mod romantic, nu într-un mod intelectual vom înţelege că problema noastră este de fapt o problemă globală. Nu este problema mea sau problema ta personală, este o problemă umană.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă satur să privesc

Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc.
Nu mă satur până mor
să mă mir de taina lor.
Să mă mir din ce răsar
macrimi de mărgăritar.
Să mă mir de unde vin
psalmii florilor de crin.

Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
fiecare-n alt veşmânt
tors în taină din pământ.

Fiecare cu alt chip
tors din lut şi din nisip.
Fiecare cu-alţi fiori,
cu-alt parfum, alte culori.

Nu mă satur să privesc
florile câte-nfloresc,
să privesc şi să sărut
mâna care le-a făcut,

mâna ce le-a presărat
peste-o lume de păcat,
peste-o lume de noroi,
peste tine... peste noi...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde iarăşi primăvara

(Parodie dupa poezia şi cântecul cu acelaşi titlu, de Ciprian Porumbescu)

Dă cu tifla primăvara
Peste câmpuri, peste plai;
E Covid în toată ţara
Şi la noi e-Ntâi de Mai.

Muncitorii au venit
Din Italia, negreşit
Dar ei azi privesc uimiţi,
În hotel cum stau păziţi.

Înfrăţiţi cu toţi ţăranii,
Muncitori din Diaspora,
În hoteluri, ca baştanii,
Au încins pe dată hora.

Peste mări şi de prin ţări,
Se adună pe cărări
Covidoşii în alai,
Să distrugă-Ntâi de Mai!

La, la-la-la-la, la-la-la, la-la-la-la-la...

parodie de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivare

Iubita mea, de astă dată,
La munte n-a venit cu mine,
Că e de două luni plecată
Cu soţul ei prin ţări străine.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, te vreau... dar, nu te accept aşa. Va trebui să te schimbi, să înveţi a diferenţia adevărul de minciună şi minciuna de adevăr în propria ta viaţa şi apoi în afara ei şi a accepta asta cu uşurinţă şi seninătate. Când vei învăţa această lecţie şi vei iubi Adevărul mai mult decât orice... mai mult decât pe tine, mai mult decât pe mine... mai mult decât pe noi amândoi... eşti pregătit să te (re)întorci la mine. Între timp, îţi recomand să înveţi a renunţa la tine şi să dai întâietate altora din toată inima ta... singura cale şi mijloc garantat de evoluţie spirituală existentă în această lume. Da, mi-e dor de tine... dar mai drag mi-e Dumnezeu, iar pentru EL nu fac concesii pentru absolut nimeni, oricât aş iubi... iar eu iubesc total şi fără graniţă de timp... pentru că de fapt, mai mult îl iubesc pe EL decât oricine şi orice. Şi dacă ajungi să simţi şi tu la fel... da, suntem compatibili cu adevărat... redevenim ce-am fost odată, o singură parte dintr-un întreg... acum reîntregită. Iubeşte-L pe Dumnezeu! Întoarce-te la mine!

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobai ...

Suntem cobaii unei istorii ce-n zbor trece.
Se fac experienţe pe noi, cu sânge rece.
Chiar dacă de milenii, eşti urgisit de vremuri
Şi pentru-a ţării glie va trebui să tremuri,
Va triumfa momentul să învăţăm vreodată,
Din propria greşeală, adesea repetată?!
Mi-aş pune chezăşie şi capul meu în ţeapă,
Că vom răzbate-n timpuri, cum trece gâsca-n apă.
Chiar un pariu aş pune pe viaţă şi-o ţigară,
Că 'geaba toţi strămoşii în lupte-au fost să piară.
În vremile tihnite sau de profundă criză,
Ce peste noi trecut-au, repriză cu repriză,
În meciul nostru crâncen cu lumea, în istorii,
Nicicând în astă lume nu vom împărţii glorii.
Nimic nu învăţat-am, o pildă nu se prinde.
Istoria şi lumea şi viaţa ne surprinde.
Chiar pregătiţi de moarte dacă am fi cu toţii,
N-am învăţat o iotă din viaţă, ca netoţii.
Prizonieri în lume cât s-o roti pământul,
Sub ţări ce au putere şi ne-asurzesc cuvântul,
Plecat vom ţine capul, ca săbii să nu-l taie,
Umil, şira spinării mai mult se încovoaie.
În lumea răvăşită de răscolirea-i crudă,
Rămâne doar credinţa să izbândim prin trudă.
Prin muncă şi sudoare vom înfrunta calvarul,
La fel cum peste veacuri răzbit-a şi stejarul
Şi codrul ce e frate, aşa precum se spune,
De la-nceputul lumii cu-ntreaga naţiune.
Dar de aceleaşi vremuri s-or repeta într-una,
Cum soarele răsare pe cer întotdeauna,
Mi-aş pune chezăşie şi capul meu în ţeapă,
Că vom răzbate-n timpuri, cum trece gâsca-n apă.
Istoria se repetă o dată şi-nc-o dată,
Iar fruntea mea rămâne mereu îngândurată...

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă aşez la masă
Şi să aştept poeme la mic dejun şi cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Şi m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Şi n-a ştiut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viaţă, mai singură ca luna;)
Şi fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Şi n-am cerut bomboane, păpuşi sau prăjitură;
Doar aşteptam iubire şi nu ştiam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Şi m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Şi am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu ştie nimeni încă, nu ştiu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viaţă:
De ce mi-a fost durerea şi adăpost şi haină,
În fiecare noapte şi-n orice dimineaţă?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste petale, zăpadă

Mai cade cate-un fulg asa-ntr-o doara,
Sa nu pot eu sa uit ca viata-si face de cap.

Iar a venit iarna, si cu ea a venit... ziua ta.
Intr-un secol trecut, sau poate
Mai de curand, nu stiu exact, a rasarit un trandafir.
Undeva, probabil intr-o gradina, destul de banal.

Putini s-au bucurat de aceasta intamplare
Dar aia care s-au bucurat erau fericiti.

Acum peste petale cade iar zapada
Nu puteai sa te nasti vara, sa iesim amandoi
La o terasa, sa bem bere de ziua ta,
Sa mancam inghetata?

Asa, de ziua ta te astept zgribuluit in zapada,
Cu un ceai fierbinte intr-o mana
Si un trandafir in cealalta,
Si daca nu vii in cinci minute...
Am baut ceaiul, ca mi-e frig, si dau trandafirul alteia
Ca s-a cam ofilit de atata zapada

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!