Dumnezeu hrăneşte păsările care dau din aripi.

proverbe daneze
Adăugat de Vizitiu Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu hrăneşte păsările care dau din aripi.

proverbe româneşti
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările au aripi ca să evite cursele, iar noi, oamenii cugetul, ca să evităm păcatele şi să urcăm la tronul lui Dumnezeu. Să alungaţi cugetele rele pe care le aduce diavolul! Să nu le daţi importanţă, ci să le aruncaţi în spate.

Paisie Aghioritul în Mica filocalie (2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se hrăneşte cu tăcerea lui Dumnezeu, sfârşeşte prin înţelegere.

citat din Maurice Zundel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se desfăşoară sub egida lui Dumnezeu, care hrăneşte iubirea ca să ajungă la sufletul omului.

aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păţitul constată, că nimicnicia se hrăneşte şi creşte din tupeul său, care n-are nici un Dumnezeu.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unda de lumină

gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ţinut
din care pleacă păsările
peste un deşert de apă
Dumnezeu pescuieşte sârguincios
încerc şi eu cu undiţa de argint
dar nimic
aştept minunea când trag peştii
şi se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
şi pleacă.

n-o urmăresc

prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuieşte frumos
şi merg mai departe
să întâlnesc păsările sosind
în ţara, grădină

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiunile neîmplinite sunt ca păsările fără aripi...

Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările ar trebui să ne reamintească un adevăr: şi anume acela, că şi noi avem aripi...

citat din Sandalfon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsările bat din aripi şi cu aripile. Scriitorii se mulţumesc doar cu o pană.

aforism de Cornel Stelian Popa (14 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice gând despre Dumnezeu indiferent cât de evlavios ar suna, doar hrăneşte separarea de Dumnezeu! Iată de ce pustnicul, călugărul, etc., continuă să se simtă un veşnic păcătos, pentru că el se i-a în continuare gândul Efemer care doar îl desparte de Dumnezeu! Adevărata smerenie, adevărata evlavie apare doar atunci când tu dispari topit in inima lui Dumnezeu, dar într-un astfel de caz tu nu mai poţi vorbi despre "tine" nici ca păcătos, nici ca virtuos, nici ca om, nici ca Dumnezeu, înţelegi?
Noi nu suntem născuţi, doar gândul din zi visează că e corpul care face, şi de aici iluzia păcatului sau a virtuţii, care nu-i nimic altceva decât deşertăciune.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a iubit păsările şi de aceea a creat copacii. Omul a iubit păsările şi de aceea a creat coliviile.

citat din Jacques Deval
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul omului se hrăneşte cu pâine, sufletul lui se hrăneşte cu cultură.

aforism de George Budoi din Aforisme (10 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscusinţa hrăneşte spiritul, educaţia hrăneşte inima.

citat clasic din Johann Heinrich Pestalozzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine hrăneşte un animal flămând, îşi hrăneşte sufletul.

citat celebru din Charlie Chaplin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu aprins

când m-am trezit dis de dimineaţă
cerul era roşu
indubitabil era roşu aprins
se transformase în arbore
păsările i se aşezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
şi cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deştepatarea
cerul roşu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roşu
ca un imens arbore mă ţinea
prieteneşte de mână.
trăieşti, trăieşti, trăieşti,
îmi ciripeau îngereşte păsările.
din cuiburi roşii puişorii roşii
căscau înspre mine gurile flâmanzi.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pestriţe...

Aripi de pui congelate sau fripte,
Prin coteţe de ouă sau date pe cripte,
Aripi de porc făgăduite-n discursuri,
Aripi de fier ce te cară-n văzduhuri....

Pe aripi de fluturi
Îmi arde stomacul,
Cu aripi de înger
Pe umeri stă dracul,
Pe aripi pufăite
Din fire-aromate
Şi bahice aripi...
... simţiri minunate!...

Când te-aud,
Când te văd
Când te simt sunt zvârlit
Pe aripi duioase ce mă fac împlinit...
Sunt tot o aripă,
Sunt tot hotărât,
Dar să nu calc smintit,
Să-mi stea aripa-n gât!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de vânt uşor,
Anii noştri trec în zbor,
Se strecoară printre astre,
Ca păsările,, măiastre"!

catren de Sabina Drulă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aripi de foc

Povestea tristă încă mă apasă
dar nu mă recunosc în ea
ochelarii de la o vreme mă deranjează
ochii mei sun la fel cu ai tăi
nu văd în depărtare pregătită mişcarea.

Mă feresc de tulburările care se nasc,
în ele colcăie vinovate intrigile,
se ivesc mereu alte drumuri
care însoţesc apele şi străbat munţii,
dincoace şi dincolo cetăţile aşteaptă,
să închidă misterul între ziduri de piatră
spre care se îndreaptă toţi cei ce iubesc curcubeul
ce-şi varsă culorile în ape.

Prea se face atâta vâlvă,
lângă mine numai tu rămâi credincioasă
cu aripi de foc,
de pe cer numai păsările de pradă
urmăresc cu ochii mari
tot ce-i de prins şi se poate prinde.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea omului îl hrăneşte pe Dumnezeu...

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră este o continuă lecţie de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopţii, când alergăm desculţi prin iarbă, când admirăm păsările şi creştetul munţilor. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viaţa e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflaţi în suferinţă, pentru că trebuie să ne ţinem apropiaţii de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăseşte cu fâlfâitul unor aripi mute şi nevăzute de nimeni.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!