Căscarea cea dintâi cere căpătâi.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Bobotează

În noaptea de Bobotează,
Cu fir de busuioc la căpătâi,
O fată crede că visează
Pe iubitul cel dintâi,

Dar în zori se Întristează,
Că în vis... iubitul nu-i...
În noaptea de Bobotează,
Cu fir de busuioc la căpătâi.

Nu plînge! Neiubită nu rămâi!
Un Făt-Frumos tot te veghează,
Dar el încă u cutează,
S-apară-n visul tău dintâi,

În noaptea de Bobotează.

rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

E un bun de căpătâi,
Ce începe cum se curmă:
Cu pupicul cel dintâi
Şi sărutul de pe urmă.

epigramă de Mihai Sălcuţan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Un crâmpei de poezie
Cu o poantă căpătâi,
Ce e musai ca să fie
Ultima şi cea... dintâi!

epigramă de Iulian Bostan din suplimentul de umor "Buzunar"
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ginere

Dându-i-se să aleagă
Omului, un căpătâi,
Între viperă şi soacră
A ales pe cea dintâi...

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

În viaţă-am dat din coate
Să fiu eu cel dintâi
Şi m-am ales din toate
C-un stâlp la căpătâi.

epitaf epigramatic de Florea Ştefănescu (august 1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Tu eşti iubirea mea dintâi,
Ce sufletul mi-l scurmă
Şi cartea de la căpătâi
În ziua de pe urmă.

epigramă de Nicolae Ivan din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

DILEMA DECEDATULUI

Aude-un plâns la căpătâi
Şi nu ştie care-i femeia,;
O fi nevasta cea dintâi,
Sau ultima ce-a fost a treia?!

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moartea-mi stă la căpătâi,
Mă-ntreb să-i pese oare cui?!
Am fost cu ţipătul dintâi,
A nimănui, a nimănui...

catren de Mihaela Banu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O englezoaică cere petreceri cu lăutari, un salahor cere un Van Gogh, un paşoptist cere pantofi cu toc înalt, un ţârcovnic cere lapte praf, un academician cere acadele.

aforism de Mircea Horia Simionescu din Dicţionar onomastic (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Ridic paharul, iată, cel dintâi
Şi-n cartea mea... de căpătâi,
Amestec nebunia cu talentul,
Trecutul, viitorul şi prezentul.

Pun magice metafore în vers
Şi le arunc, apoi, spre univers,
Fire de dor... şi puf de păpădie,
Un inefabil zbor spre veşnicie.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Mamă, lumină dintâi
Te rog mai rămâi,
Pe cap mă mângâi
Şi fi-mi căpătâi.

Lumina de-apoi
Cu suflet şiroi
Cu râu de nevoi,
Desculţă prin ploi

Lumină de ieri
Te rog să nu pieri
Şi morţii să-i ceri
În loc de averi

Să-ţi bată la poartă
Mai rar: niciodată.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lanul de secară ...

De-o fi să mor de dor, în plină vară,
Să mă-ngropaţi în lanul de secară;
Să mă priveghe florile de maci
Şi umbra răzleţiţilor copaci.
Macii sunt sărutări ce le-am sorbit
Din roua dimineţi-n asfinţit.
Fragile flori şi-atât de efemere,
Mi-au dăruit iubire şi durere,
S-au scuturat la prima adiere.
Iar umbra, sub copacii ce m-ascund,
E lunga noapte-n care mă cufund.
O umbră, câţiva maci la căpătâi,
Mă vor jelii a moarte cei dintâi.
Acum, când suferinţa mi se curmă,
Tot ei mă vor bocii şi cei din urmă.
Cu stropi de ploaie, lacrimă de rouă,
Vor plânge moartea-mi tristă amândouă.
De mă-ngropaţi în lanul de secară,
Aduceţi flori ce-odat' mă desfătară.
Flori de nu-mă-uita la căpătâi,
Să-mi amintesc de dragostea dintâi,
Iar în sicriul meu şi sub altiţă,
Să puneţi albe flori de romaniţă,
Ca să le rup, petală cu petală,
Să scap pe veci de cruda îndoială,
Că m-a iubit sau poate mă iubeşte;
S-o risipesc ca prinsă-n fălci de cleşte.
Iar de veţi trece pe la cimitir
Aduceţi roşu fir de trandafir,
Catifelat, stropit cu bob de rouă,
În care sufletele amândouă
Se întâlnesc în lanul de secară,
În cimitirul meu din plină vară.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iordache (şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonând): "Şi mă cere, mamă, cere. — Cine dracul te mai cere? — Şi mă cere d-un bărbier..."

replica de început din piesa de teatru D'ale Carnavalului, Actul I, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale (1885)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strasnic vis

Am visat veşminte albe
Într-o seară stând pe pat,
Ochii i-am deschis îndată,
Singură eram – păcat!

M-am gândit în jur de-o oră
La iubirea mea dintâi,
Adormit-am lângă scară,
Locul bun de căpătâi.

Şi-am visat, pe cine credeţi?
Pe iubitul meu plecat,
M-am trezit de dimineaţă,
El era cu mine-n pat.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cere sau a nu cere

Îşi întreabă Hamlet amicii la o bere

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (16 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

mai du-mă prin păduri, dorule,
să sorb aerul plin de răcoare
şi albastrul tău, cerule,
şi florile cu mirosul lor tare.

să prind în mână fulgerul frânt,
s-aud cum privighetoarea mai plânge,
s-ascult foşnetul frunzei în vânt
cum îmi trece haotic prin sânge.

să văd pădurea cu razele reci,
căprioara venind spre izvor,
să mă pierd singur printre poteci
cu inima plină de dor.

mai du-mă prin păduri, visule,
aud codrul cum vrea să mă cheme,
primăvară, tu mi-ai deschisu-le
cărări acestor poeme.

aud cum sufletul cade pe trunchi
pentru a-şi cere iertare
şi eu, rogu-mă, Doamne,-n genunchi
la codru ca la sfinte altare.

căci codrul ne-a fost casa dintâi,
când înfrunzea-n primăveri
şi doina ne-a stat la cap căpătâi
mângâind ale noastre dureri...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primăvară

Te iubesc nespus şi-i pace,
în visul meu e linişte deplină
când luna pletele-şi desface
ca o femeie în mugur de lumină;

Trupu-mi este alb -zvâcnesc-
te strigă uneori încetişor,
de-atâta primăvară înfloresc,
ia-mă cu tine la izvor!...

Du-mă prin verdele dintâi,
la salcia cu pletele în râu,
să-mi pui o stea la căpătâi,
în aşternutul crud de grâu...

poezie de Lusiana Drăguşin (14 mai 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul timpului

Adaug vorbe despre tine
În lumină
La adieri de aripi şi de sfinţi.
La răsăritul cel dintâi
Luna se-nchină
Cu soarele la căpătâi.
Zadarnic curg stihiile din fiinţă,
Spre nordul din busole,
Deasupra lumii stă trupul meu
Ca o provocare din Rai. Aici,
În zborul timpului durut
Pământul visează umil
Luceferii tandri
Ai cântecului meu.

poezie de Horiana Emanuela Taru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea cea dintâi,
E niciodată moartă,
Deşi-i din spumă pură
De valuri risipite.
Trăieşte în adâncuri
De mare-ntunecată
Cu forţe neştiute
Calme şi-adormite.
Iubirea cea dintâi
E niciodată moartă.
E cea dintâi vioară
Dintr-un concert de îngeri.

Vavila Popovici în volumul "Nopapte de iarnă", volum editat în 1993
Adăugat de Vavila Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pus un semn ...

În cartea mea, ce-mi stă la căpătâi,
Cu filele-i deschise-n evantai,
Unde, eroul meu, mă aşteptai,
Cum îţi aştepţi iubirea cea dintâi,

Am pus un semn şi să nu uit aş vrea,
Când vom atinge culmi de univers,
Pierduţi printre cuvintele din vers,
Să îmi acopăr capul cu-o gevrea.

E-un gest de preţuire şi respect,
Să-nclin şi fruntea-mi până la pământ,
Sub largul lumii acoperământ.
El e măreţ, eu sunt doar imperfect.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!