Închinare
Ridic paharul, iată, cel dintâi
Și-n cartea mea... de căpătâi,
Amestec nebunia cu talentul,
Trecutul, viitorul și prezentul.
Pun magice metafore în vers
Și le arunc, apoi, spre univers,
Fire de dor... și puf de păpădie,
Un inefabil zbor spre veșnicie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre trecut
- poezii despre talent
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre metafore
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.