Gardul cu poprele cade pe vânturi grele.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gardul
Paravan făcut anume
Să separe doi vecini;
Uneori, însă, în lume,
Poate separa doi câini.
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gardul viu și umbra ideală
Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mișcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.
În mine, însă, un gard viu
Crește în sânge și în oase,
În carne, mă ține-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.
Umbra și gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Și umbra mea, cea ideală!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cu oiștea în gardul Europei
C-un veac în urmă suntem noi,
Nivel de trai aproape nu e,
Avem doar care și mulți boi
Și toate... le proptim în U. E.
epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă (14 iunie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot să uit
Nu pot cănd frunza cade,
Să nu găndesc la tine
La anii cănd alături
Mi-ai fost la rău si bine.
Nu pot să uit degeaba
Timpul trece, trece...
Degeaba bate văntul!
În ploaia toamnei rece
Ce-mi biciuie obrazul
Nu stiu de răd sau plâng.
Vreau să te scot din minte
Din toamna-mi să te alung.
Din ochi curg lacrimi grele
Spre cearcăne adânci,
Râu liniștit, ce cade
Bezmetic de pe stănci!
poezie de Dorina Stoica (2006)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Munții
Munți cu frunțile-n azur,
Om în vârf privește-n jur
Natura cea divin creeată,
Tainică și-ndepărtată.
Bântuie vânturi pe drumuri
La popas se-nalță fumuri.
Alb pe piscuri din troiene
Neaua cade pe sprâncene,
Cer senin mijești prin gene,
acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie și curmă a mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaos...
Să dorm,
Să dorm pe veci.
poezie celebră de Veronica Micle din la aflarea veștii că Eminescu a murit, cu trei zile înainte de a muri (1 august 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie și curmă a' mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,
Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,
Mi-e dor de-un lung repaos... Să dorm,
Să dorm pe veci.
poezie clasică de Veronica Micle (1 august 1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cade timpul
Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!
Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Și-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!
Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!
Cade timpul si își tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...
Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..
Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Și ne prinde - cu arcanul!
Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....
Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând pe Stânca salvatoare
Stând pe Stânca salvatoare
Nu ne clatină vreun val
Viața noastă trecătoare
Simte har și-asigurare
Din Acel fără egal.
Stând pe-a Lui promisiune
Nu ne prăbușim în vid
Ci slujim cu pasiune,
Punem suflu-n uscăciune,
Dărâmăm al urii zid.
Acordând prioritate
Temeliei de granit
Vom primi stabilitate
Căci Acel ce totul poate
Nicicând nu ne-a ocolit.
Vină vânturi... vânturi grele
Crezul nostru nu-i mișcat
Nu-i nevoie de proptele
Sau de geamuri cu zăbrele
Traiu-n Mire-i ancorat.
N-au putut să ne doboare
Ploi cu mii de-amenințări
O, a răsărit un soare
Și a fost iar sărbătoare
Și-au fost binecuvântări.
Stând pe Stâncă-n orice vreme
Birui-vom vijelii
Nicidecum nu ne vom teme.
În noianul de probleme
Harul ne va-nveseli.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (31 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mai cade câte-o frunză...
Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul și așa prea gol
Și în căderea ei foșnită
Mor visele strânse în stol.
Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.
Mai cade și câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.
Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineți,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beți.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A 13-a primăvară
... îmi plânge la rădăcini
pământul
în necontenită ofilire
cade pe gânduri
sângerează
grele tăceri.
Și totuși în altă parte plouă,
plouă
în fiecare noapte,
legănând primăverile,
fără răgaz,
ca o chemare
dincolo de întuneric, tresărind
dimineața
atât de aproape de tine.
poezie de Eli Gîlcescu (16 martie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE ZECI DE ANI STĂ NEUDAT, BĂTUT DE VÂNTURI ÎN PUSTIU
De zeci de ani stă neudat, băut de vânturi în pustiu,
Un Trandafir de Jerihon mai este încă totuși viu?
Acel arbust ce crește-n locurile sfinte din deșert,
Mai are încă o viață să-nflorească mai târziu.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel zidit pe Stâncă nu se clatină, nu cade, mai ușor cade cel care lovește în el.
aforism de Ana Haz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Când pământul cade pe mamă, cerul cade pe fiu.
aforism de N. Petrescu-Redi din Maxime și poeme (2006)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.
Ploi
Ploi de toamnă lungi și grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi și pe vale...
Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Și gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...
Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri și șoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pușkin (intră, se împiedică de Gogol și cade): Drace! Precis Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Ce nesimțire! Nu te lasă să te odihnești. (Merge, se împiedică de Pușkin și cade.) Precis că de Pușkin m-am împiedicat!
Pușkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de liniște! (Merge, se împiedică de Gogol și cade). Drace! Precis că-i iarăși Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Totdeauna e în calea tuturor! (Merge, se împiedică de Pușkin și cade). Ia' ce nesimțire! Iarăși Pușkin!
Pușkin (ridicându-se): Huliganism! Huliganism curat! (Merge, se împiedică de Gogol și cade.) Drace! Iarăși Gogol!
Gogol (ridicându-se): Asta-i pur și simplu bătaie de joc! (Merge, se împiedică de Pușkin și cade). Iarăși Pușkin!
Pușkin (ridicându-se): Drace! E necuratul și gata! (Merge, se împiedică de Gogol și cade). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimțire! (Merge, se împiedică de Pușkin și cade). Pușkin!
Pușkin (ridicându-se): Drace! (Merge, se împiedică de Gogol și cade în culise). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimțire! (Dispare în culise. Se aude de după scenă) Iarăși Pușkin! (Cortina.)
replici din D. Harms de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isteața
Ea, oricând, soluții, are
În probleme încurcate:
Când nu cade în picioare,
Cade (deseori) pe spate.
epigramă de Ioan Jorz din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea
când e bolnav grr
av la cap nu
cade la pat (?!) vă cade în spate: se crede
rucsac în care în-cap
și oasele voastre
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesteacănul
Pe mesteacăn, iată,
Sub fereastra mea
Cade argintată,
Mantie de nea.
De pe ramuri grele
Cu omăt pufos,
Tivuri cu dantele
Ciucuri albi au scos.
Blând pe promoroacă
Tihna stele-a nins,
Și-n mesteacăn joacă
Aurul aprins.
Zările coboară,
Împrejur cuminți
Și pe ramuri iară,
Risipesc arginți.
poezie celebră de Serghei Esenin (1914), traducere de Nicolae Peiu
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În reluare
La român, lipit de sapă,
Lentă-i mintea și piciorul:
Și când cade într-o groapă,
Cade cu-ncetinitorul!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!