Omul, când e să se înece, se agaţă şi de un pai.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsând mereu impresia că se agaţă de un fir de pai ca să nu se înece în mocirla amintirilor pe care tot ea o răscolise.

Dan Stanca în Noaptea lui Iuda
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se afundă în zgomotul mulţimii, numai ca să-şi înece strigătul tăcerii.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care se îneacă se agaţă şi de un pai.

Dostoievski în Crimă şi pedeapsă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlbâitul, omul căruia i se agaţă vorba de limbă.

aforism de Ştefan Radu Muşat (noiembrie 2017)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este logic şi istoria sa intelectuală este o arhivă de limitări şi compromisuri mentale. El se agaţă de vechile lui credinţe chiar dacă este obligat să abandoneze baza lor logică.

citat din John Dewey
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea moare şi ea. Încet, pe nesimţite, perfid. Chiar dacă are clipe când îşi revine, când se agaţă de viaţă.

Cella Serghi în Această dulce povară, tinereţea
Adăugat de Dana Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!

Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Ţărişoarei

Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Şi numim omul lui F...

Parcă nimeni nu se plânge
De valori şi de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...

poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsurătoare

am luptat pentru dreptate multă vreme/prostită am fost şi sunt
îmi place să cred că raiul e o sfoară întinsă
de care stau agăţate sufletele noastre ca o foiţă de tutun
şi cerul capătă noimă asemenea unei morţi fizice
în timp ce copilul rostogoleşte cercul
de mine se agaţă umbra
ia forma nimănui iar tu vezi omul
e plin ochi şi de el
odihnă trupului meu îi spun lui trupului
şi nu mă cred
când mă fac mă numesc
Silvia!

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce au făcut oltenii la inundaţie?

Au legat găinile de gâşte, ca să nu se înece.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tertipuri

Oglinda are ape ca să înece chipuri.

monostih de Ioan Marinescu-Puiu (1 august 2019)
Adăugat de Ioan Marinescu-Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi clipa

Din când în când îţi simt zvâcnind aripa
Pe ceru-nzăpezitei mele tâmple,
Aştept dorinţe-apuse să se-ntâmple
Şi răstignesc pe crucea nopţii clipa.

Din când în când visez că este vară
Deşi din mine iarna muşcă rece,
Aştept de vise ploi să mă înece
Şi-aprind la jarul lunii o ţigară.

Şi mai visez din când în când iubire,
Ori trag în via-nsingurării plugul,
Aţât cu vreascuri de speranţă rugul
Şi plâng si râd cu lacrimi în neştire.

Îmi eşti belşugul, eu îţi sunt risipa...
Ia tot ce vrei şi lasă-mi mie clipa.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia–lebădă

îi rămăseseră doar gratiile lângă pat
şi o scară către acoperişul smuls de vânt
pe salteaua scufundată într-o lumină difuză
femeia–lebedă murmură un cântec de leagăn
din când în când
în spatele ei blestemat aripile retezate
se zbat a durere
iar lacrimile i se preling spre colţul gurii
cântecul să i-l înece

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gustul iubirii

stele sugare revăd aşezându-se la sânul ei
şi cum prin strâmtoarea moale dintre pleoape
moţăie visele insomniace sosite dinspre alei
şi constelaţii obosite i se dau mult mai aproape.

ea-mi vine prin enunţuri de iarbă fără s-o înece.
iarbă ce niciodată prin emoţia nostrului călcâi
de-o vrea, nu poate în goana lumii, goană trece...
ci doar lumea dă în ea dintr-o trăire de vizavi.

privirea-mi mai fierbe încă-n trupul ei lutos.
gândul sprinten se agaţă de alămitul păcat
vrând, nevrând, disloc neantul aurifer şi fibros
din noaptea înşelătoare prin ochiul sacrificat.

prin vine mereu drumul ea şi-l face la inimă dus
bântuită de sângele-mi anapoda dat-n mângâieri
şi ascultă cu teamă bubuitul celulelor de apus
în gustul sonor al iubirii celei de azi ca şi ieri.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun e o bomboană,
Rău-ţi pune sare-n rană.
Omul bun te vindecă,
Omul rău te spintecă.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e precum copacul

Omul e precum copacul,
are în plus gândul şi capul
Din sămânţă înfăptuit, cu iubire e rodit
Şi-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găseşte pace
Şi o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învăţat
Multe de la un copac

poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mincinosul

E un palavragiu, cât zece,
Şi greu mi-ar fi să îl dezbăr,
De teamă să nu se înece
C-un sâmbure de adevăr!

epigramă de Vasile Larco din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Ştie orice nătărău,
Din cel mai umil cătun:
Bunu-i bun şi când e rău,
Rău-i rău şi când e bun.

pamflet de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (28 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colaculul de salvare

Un marinar, în marea rece,
Se zbate fără de control,
Dar sigur n-o să se înece...
Fiindcă are capul gol!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin absolut

pe când cuvintele se zvârcolesc
gata să se înece la mal
fruntea-mi se înfioară de o atingere
din ramă albastră alb la faţă
Iisus veghează odaia
propteşte zidul dimpotrivă cu privirea
îşi mişcă mâinile în cruce
în nefireasca linişte
să nu aud zvonuri din noapte
cât de tare scârţâie veacul
să nu-l văd cum se prăbuşeşte
peste celelalte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc pietrele şi le invidiez zvîcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor? Şi stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sângelui?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!