Femeialebădă
îi rămăseseră doar gratiile lângă pat
și o scară către acoperișul smuls de vânt
pe salteaua scufundată într-o lumină difuză
femeialebedă murmură un cântec de leagăn
din când în când
în spatele ei blestemat aripile retezate
se zbat a durere
iar lacrimile i se preling spre colțul gurii
cântecul să i-l înece
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.