- om (vezi și ființă umană)
- Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul, scriu istorie.
definiție aforistică de Vasile Ghinea (2012)
Adăugat de Vasile Ghinea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Citate similare
Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul scriu istorie.
aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce nu are omul aripi? Ce-ar însemna o pasăre de pradă care gândește?
Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație
Scriu
dintr-o durere,
patimă
a ceea ce este
și nu se vede,
a ceea ce pleacă
pe aripi de dor
spre zări neștiute
și fără de întoarcere.
poezie de Vasile Ghinea din Între teluric și celest, eros și thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile, contur de aripi
Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
și tot încerc să-l trec.
Soarele se proptește-n el,
la răsărit și apus,
în fiecare zi îl știu imaculat,
numai noaptea alunecă și cade pe pământ,
rămân deasupra stelele și luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
și capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
și să cad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul este o enigmă. Ascunde în el, prin înfățișarea exterioară, un necunoscut. Câteodată, însă, omul este... ca și sticla.
aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara se întorc păsările călătoare. Nu aștepta. Fericirea nu este pasăre călătoare.
aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul este petală de timp.
citat din Vasile Ghinea (2017)
Adăugat de Ghinea Vasile

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este omul?
ce este omul?
nisip mișcător,
un bulgăre cosmic cu ochi de lut,
nenumărându-și pașii prin deșert?
ce este omul?
pasăre de vânt,
un fâlfâit de aripi în pustiu?
praful stâncilor bătute de val?
ce este omul?
suvenirul uitat de Dumnezeu
la plecare?
paiața de serviciu
cu ochi de jad
înfruntând mereu apocalipsa
și
alinierea planetelor?
Omule,
ce este omul?
un strigăt în noapte?
un dangăt de clopot
în frig?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
- umbră
- Umbra este realitatea lui a fi. Umbrele istoriei nu înseamnă realitate cum nici umbrele prezentului nu înseamnă istorie.
definiție aforistică de Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când încep să-ți crească aripi, doare. Nu te speria, e o durere firească, datorită cărei, mai apoi îți vei lua zborul.
Anastasia Popescu (1 octombrie 2012)
Adăugat de Anastasia Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea mea nu are aripi.
Ea zboară fiindcă eu o văd zburând.
Pasărea mea nu este o pasăre ci zborul
unui simplu gând
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și omul are două aripi. Una este de pasăre Phoenix, iar cealaltă de Icar.
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit zborul cu fiecare pasăre
Mă doare gândul ce-mi scormonește-n memorie,
speranța respiră prin trupu'-i fusiform,
lumina mă cheamă prin cuvinte.
Am iubit zborul cu fiecare pasăre,
m-am silit să capăt aripi,
am căpătat doar forma lor
în mâinile care prind între degete vântul,
noaptea mă leagănă cu întunericul cernut
în site mișcate de stele.
Nu știu să mă desprind singur de pământ,
ce am visat s-a contopit în iubire,
continui să mă caut în întrebări și răspunsuri
și răzbesc din ce în ce mai greu.
Moartea îmi pare și ea nefolositoare și dușmană
pentru colțul care-l dai degeaba
în momente nepotrivite pentru toți.
Fug departe de singurătate,
dar o preamăresc în clipele de răvășire,
tu știi câtă dragoste acumuleaz în suflet
încât nu-mi schimb starea în care mă afund
cu nici o formă cunoscută de fericire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și dacă aș fi o pasăre, zborul tot la inima ta m-ar duce...
aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul ajuns sus, uită treptele urcate, uitând de fapt că și cei din jurul lui gândesc și uneori mai bine.
aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica umblă
Duminica umblă mohorâtă pe străzi
cu mâinile în buzunare.
În biserici e frig, lumânările nu ard,
îngerii sclipesc cu aripi frânte.
Dumnezeu a sigilat himerele oamenilor cu fruntea înghețată.
Mirosul de busuioc îndeasă în strane femeile în negru
și crucea nu ajunge nici în cer nici în pământ.
Azi se țese istorie de dimineață,
dorința e o rană deschisă pentru toți.
Victimele erorii scornesc speranțe false,
doliul neamului e prezent și dincoace și dincolo de Prut.
Lumina comună e sechestrată de mâinile jupuite de piele
și cele pline cu aur.
Pământul rămâne sub tălpi împărțit de istorie
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul vrea aripi. Dar obezitatea descalifică o pasăre a înaltului.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre măiastră
"Este perfect adevărat..."-
Gândesc privind către fereastră
Pe unde "zborul" și-a luat -
"Femeia-i pasăre... măiastră!"
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
vulturul, în zborul lui bezmetic,
spre neant,
și-a frânt aripile,
atât de sus s-a-nălțat,
că a redevenit o pasăre de lut
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o pasăre
de pradă cuprinsă de pasiune
zbor deasupra mării
ca un vis frumos mă văd
pescuind balene de material
plastic dat cu antiderapant
mă rotesc în jurul soarelui
și un frig hipnotic trage de la vest
chemarea-mi nimeni n-o aude
măsor cu sufletul nisipurile
ce se aștern sub mine
bat din aripi într-o mișcare
interpretabilă și rece este apa
sunt o pasăre de pradă strig
pescărușilor de lut nears
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!