Moșneagul
Sufletul îi este obosit
și corpul cocoșat
de munca grea pe care
a prestat-o,
fără prea multă
tragere de inimă,
de asprimea
anilor adunați în
această lume.
Privirea-i este tristă,
obrazul adânc brăzdat
de vremile trecute.
Se intristează că e iarnă,
stă retras într-un colțișor
al casei, deapană amintiri
și ne dă povețe.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Friciu ioan
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.