Se ştie doar că, în general, pasiunea nu poate fi făcută să cedeze prin raţiune, ci prin constrângere. Căci omul virtuos, adică cel ce trăieşte pentru frumosul moral, se va supune raţiunii, pe când cel vicios, care nu aspiră decât spre plăcere, trebuie constrâns prin suferinţă, ca un animal la jug. De aceea se şi spune că pedepsele aplicate celor în cauză trebuie să fie cele care se opun cel mai mult plăcerilor preferate de ei.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta se deosebeşte şi de meşteşug. Prima este numită artă liberă, al doilea poate fi numit artă plătită. Se consideră că prima îşi poate atinge scopul (reuşi) doar ca joc, cu alte cuvinte, ca îndeletnicire care este plăcută prin sine însăşi; şi că a doua poate fi impusă doar prin constrângere, întrucât ea este muncă, adică o îndeletnicire care prin sine însăşi este neplăcută (apăsătoare), atrăgând doar prin efectul ei (de exemplu, plata). (...) Totuşi este bine să amintim că orice artă liberă presupune o anumită constrângere, sau, cum se spune, un mecanism fără de care spiritul, ce trebuie să fie liber în artă şi care singur însufleţeşte opera, nu ar avea trup şi ar dispărea în întregime (de exemplu, poezia cere exactitatea şi bogăţia limbii, precum şi cunoaşterea prozodiei şi a metricii). Căci mulţi educatori de azi îşi închipuie că servesc mai bine arta liberă, dacă o separă de orice constrângere şi o transformă din muncă în simplu joc.

Immanuel Kant în Critica facultăţii de judecare
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum plângem din cauza tristeţii. Tristeţea urmată de iubire, de bucurie sau, în general de o cauză oarecare, face ca inima să împingă mult sânge prin artere şi de acolo mulţi vapori spre ochi care se transformă în lacrimi. Este nevoie pentru aceasta de tristeţe, fiindcă răcind tot sângele, îngustează porii ochilor. Dar întrucât, pe măsură ce îi îngustează, micşoreză şi cantitatea de vapori pe care ei trebuie să-i lase să treacă, producerea lacrimilor nu mai este posibilă, dacă în acelaşi timp cantitatea acestor vapori nu este sporită de o altă cauză oarecare. Şi nu există ceva care să o sporească mai mult decât sângele care este trimis spre inimă în pasiunea iubirii. De aceea observăm că cei trişti nu varsă neîncetat lacrimi, ci numai la intervale, atunci când meditează din nou asupra obiectelor pe care le îndrăgesc.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre organele omului, mai presus de toate este raţiunea, iar omul nu poate, nu trebuie să renunţe la ea, căci viaţa lumii e lucrarea oamenilor călăuziţi de raţiune. Buna înţelegere a oamenilor se va realiza nu prin refuzul raţiunii, ci prin recunoaşterea de către toţi a legilor ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, scopul tuturor acţiunilor noastre este să fim liberaţi de suferinţă şi frică şi, după ce am atins acest ţel, furtuna sufletului e potolită, iar fiinţa respectivă n-are nevoie să umble după ceea ce-i lipseşte, nici să caute altceva prin care să fie împlinită fericirea sufletului şi a corpului. Căci atunci avem nevoie de plăcere, când din absenţa ei simţim durere. Dar când nu simţim durere, nu mai simţim nevoia plăcerii. De aceea noi numim plăcerea începutul şi ţelul unei vieţi fericite. Şi, deoarece plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute, de aceea nu trebuie să alegem orice fel de plăcere ar fi, ci adesea renunţăm la multe plăceri, când din ele decurge o neplăcere mai mare pentru noi. De aceea, deşi toate plăcerile ne sunt în mod firesc un bun apropiat, totuşi nu orice plăcere este de ales, întocmai după cum, cu toate că orice suferinţă e un rău, totuşi, prin natură, nu orice suferinţă trebuie totdeauna evitată. Toate aceste lucruri se cuvin să fie judecate, măsurând unele faţă de altele şi, ţinând seama de avantaje şi dezavantaje.

citat din Epicur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se admite, în general, că involuntare sunt actele comise prin constrângere sau din ignoranţă. Actul comis prin constrângere este cel al cărui principiu se află în exterior, fiind de aşa natură încât cel ce execută sau cel ce suportă acţiunea nu contribuie cu nimic la aceasta, de exemplu când vântul sau un om cu autoritate duce cu sine pe cineva într-un anumit loc. Cei care acţionează din constrângere, şi deci împotriva voinţei lor, o fac suferind, pe când cei ce acţionează de dragul a ceea ce este plăcut şi frumos o fac cu plăcere. Se pare deci că actul executat prin constrângere este acela al cărui principiu ne este exterior şi la cel ce suportă constrângerea nu participă cu nimic.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta guvernării este cea mai exigentă îndeletnicire a omului. Un asemenea om, pus în fruntea obştei, e dator să ştie multe, să fie cumpătat şi îndrăzneţ, iar mintea şi inima lui trebuie să se armonizeze cu binele şi frumosul... Arta guvernării poate fi învăţată? Cândva, eram încredinţat că da. Azi, judecaţi voi singuri! Veţi spune, desigur, că un conducător trebuie să fie, înainte de toate, un om drept, un apărător al justiţiei. Dar oare acest lucru e atât de simplu? Binele nu e o pasăre ce zboară în văzduh; binele pentru o anumită cauză poate însemna contrariul, adică răul, pentru altă cauză. La fel e şi cu justiţia. Da, şi justiţia trebuie cercetată, înainte de a ne pronunţa în privinţa ei, e nevoie să aflăm în spatele cui, sau în spatele căror oameni trebuie să stea, spre a se putea numi justiţie.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nobil se compară şi se evaluează prin intermediul unei idei mai mari decât el însuşi; omul rău, prin cei care sunt mai jos decât el. Primul produce aspiraţie, al doilea ambiţie, forma prin care omul vulgar aspiră.

citat clasic din Joseph Conrad
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecăţile oamenilor sunt contradictorii şi pe cei care unii îi socotesc demni de răsplată, alţii iî consideră demni de pedeapsă. Astfel o înţeleaptă organizare, cruţă pe cel care nenorocirea l-ar putea face mai rău şi nu poate să-l lase să sufere pe cel care nu poate răbda. Altora, providenţa le împarte fericirea proporţional cu nenorocirea, după calitatea sufletelor lor;îngăduie ca alţii să fie puternic zguduiţi pentru ca virtuţile lor sufleteşti să se întărească prin practica şi exerciţiul răbdării. Unii se tem mai mult decât trebuie de ceea ce de fapt pot să suporte, alţii dispreţuiesc mai mult decât trebuie ceea ce nu pot să suporte;pe aceştia experienţa îi duce la cunoaşterea de sine. Aceeaşi explicaţie are şi faptul că celor răi li se întâmplă când neplăceri când lucruri dorite, pedepsele lor pe unii îi abat de la nelegiuiri, iar pe cei pe care îi lovesc îi corectează. În această chestiune, cred că se poate ţine seamă şi de posibilitatea de a fi unul cu un temperament aşa de iute şi de nestăpânit, încât lipsa de cele necesare să-l împingă pâna la nelegiuire. providenţa vindecă boala acestuia dându-i ca leac avere multă, pe alţii i-a prabuşit în ruină meritată o fericire dobândită pe nedrept. Căci numai puterea divină este aceea pentru care şi răul să poată fi un bine, când folosindu-se de el cu măsură, ajunge la realizarea vreunui bine.

citat clasic din Boethius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul este cel spre care se tinde. Direcţia este ceea ce ne face să ajungem mai uşor la scop. Căci oricine urmăreşte un scop îşi conduce acţiunea după el şi cine se îndreaptă mai perseverent spre capăt ajunge mai repede. Căci există bunuri spre care nici chiar mai multe mişcări nu produc un avans prea mare, pe când altele aduc cu efort puţin roade bogate. Deci, ceea ce trebuie distins şi mai ales este ceea ce este mai util. Căci toate cele mai utile sunt mai bune şi fiecare lucrare trebuie judecată după roadele sale. Fiindcă mulţi nu au acest discernământ, au depus mult efort şi au avansat puţin, pentru că au avut ochiul îndreptat doar exterior, spre înfăţişarea lucrării, şi nu interior, spre rodul virtuţii. În fapt, ei se bucurau mai mult să facă lucruri mari decât să se exerseze în cele folositoare şi le-au preferat pe cele prin care puteau fi mai degrabă admiraţi decât îndreptaţi.

Hugo de Saint-Victor în Meditaţii spirituale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna un animal

Fără să facă nimic, un leu este un leu:
dar bietul om trebuie s-aibă parte, se înţelege,
de-o moarte bravă pentru onoarea de-a fi comparat
c-un animal puternic, care respectă doar propria lui lege.

Hrănit de gândurile avântate-ale unui suflet chinuit,
cineva poate atinge-un apex sublim, un ceresc ţel.
Un premiu mare-l aşteaptă. Atunci se spune că,
într-adevăr, zboară precum un şoim cu aripi de oţel.

Scrie un poem care
cântă-n rime cu catifea de floare
cele mai intime şi intense sentimente-ale tale,
iar ei vor spune că tu cânţi ca o privighetoare.

Ce trebuie să facă omul ca să nu mai fie-asemănat
c-un animal? Dacă ar face ceva de-a dreptul epocal,
dar fără a se simţi anxietate şi niciun fel de suferinţă?
Lumea-l va considera, desigur, un şacal.

poezie clasică de Luigi Pirandello din Rivista d'Italia (octombrie 1901), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate marile binecuvântări ale vieţii sunt o sursă de nelinişte şi nicicând nu dă omul dovadă de mai puţină înţelepciune încrezându-se în soartă decât atunci când aceasta este foarte bună;pentru păstrarea prosperităţii este nevoie de altă prosperitate, şi în locul rugăciunilor care s-au împlinit trebuie să facem alte rugăciuni. Căci tot ceea ce vine adus de întâmplare este instabil, şi cu cât mai sus se va înălţa, cu atât este mai predispus la cădere. Mai mult decât atât, ceea ce stă să cadă nu aduce nimănui plăcere;prin urmare, foarte tristă, nu doar foarte scurtă, trebuie să fie viaţa celor care caută să câştige cu multă trudă ceea ce trebuie să păstreze şi cu mai multă trudă. Muncind din greu dobândesc ceea ce vor şi plini de nelinişte stăpânesc ceea ce au dobândit;în vremea aceasta nu ţin nici o socoteală a timpului, care niciodată nu se va mai întoarce. Ocupaţii noi vin să le ia locul celor vechi, speranţa incită la o nouă speranţă, ambiţia-la o nouă ambiţie.

Democrit în Euthymia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tot ce a simţit, prin tot ce a gândit – omul – se vrea prelungit în infinit. Deşi cele ce se petrec în jurul lui îi dau motiv să creadă că totul e trecător şi el însuşi e muritor, el doreşte, cu înfocare, parcă, să ştie că poate fi nemuritor. Nemuritor în ordinea morală prin "Umanitatea gândurilor şi faptelor lui", nemuritor în ordinea fiziologică prin mugurii odrăsliţi din corpul lui, prin copiii lui, prin fericirea şi mulţumirea sufletească pe care prin acţiunile lui o realizează în sufletul celor din jurul lui.

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În excepţionalul omenescului (dar care ar trebui să fie regula lui), un om care nu a sfârşit prin a avea un drum de geniu, prin a fi "un element" pentru ceilalţi, adică un sens de viaţă, o valoare specifică, o tonalitate umană, un prototip uman, nu a trăit cu adevărat. Căci spiritul se defineşte, nu atât prin obiectivările lui în produse, cât prin puterea sa de iradiere şi modelare, adică prin elementul pe care-l suscită la viaţă; astfel încât oamenii adevăraţi sunt mai mult decât o operă, ei devin un principiu de viaţă.

Constantin Noica în Tratat de ontologie
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătura din constrângere nu e făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste şi bunăvoinţă, aceea rămâne acolo pentru totdeauna.

citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, oamenii judecă mai mult după ochi decât după mâini, deoarece fiecăruia îi e dat să vadă, dar puţini sunt în stare să şi simtă. Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puţini te simt cine eşti cu adevărat. Iar cei puţini nu vor îndrăzni să se opună părerii celor mulţi care au de partea lor autoritatea înaltă a statului ce îi apără. Deci, faptele oamenilor şi, mai cu seamă cele ale principilor pentru care nu există un judecător suprem care să le judece, trebuie privite numai prin prisma scopului. Prin urmare, e necesar ca un principe să facă în aşa fel încât să învingă şi să-şi păstreze statul. Iar mijloacele lui vor fi socotite totdeauna onorabile şi de fiecare lăudate, deoarece oamenii de rând sunt atraşi numai de ceea ce pare şi de succesul unui lucru. Iar lumea nu e făcută decât din asemenea oameni de rând.

Niccolo Machiavelli în Principele, XVIII
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se bazează pe interes, prietenia dispare o dată cu interesul, pentru că cei doi nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului. De aici rezultă că prieteniile bazate pe plăcere sau pe interes sunt posibile şi între doi oameni vicioşi, şi între un om virtuos şi unul vicios, şi între unul nici virtuos, nici vicios, şi oricare altul. Este clar însă că prietenia bazată pe valoarea persoanlă nu este posibilă decât între oameni de virtute, căci oamenii vicioşi nu se simt atraşi unul de altul decât dacă e vorba de un interes. Dimpotrivă, a avea încredere unul în altul, a nu se nedreptăţi niciodată unul pe altul şi toate celelalte calităţi cerute unei adevărate prietenii caracterizează prietenia dintre oamenii virtuoşi.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie presupus că răspunderea morală – a fi pentru Celălalt înainte de a putea fi cu Celălalt – este prima realitate a eului, un punct de plecare mai degrabă decât un produs al societăţii. Ea precede orice colaborare cu Celălalt prin cunoaştere, apreciere, suferinţă sau acţiune. De aceea nu are nici o "bază", nici o cauză, nici un factor determinant. Din acelaşi motiv pentru care nu poate fi dorită sau dirijată în afara existenţei sale specifice, nu poate oferi nici dovezi convingătoare pentru necesitatea prezenţei sale.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este fericit când poate realiza ceea ce prin natura sa este destinat să realizeze, iar acest lucru înseamnă, dincolo de determinările exterioare, să-şi îndeplinească datoria prescrisă de imperativul raţiunii. Esenţa fericirii este determinată însă de natura actului specific omului în calitate de om, act de natură pur spirituală, constând în activitatea sufletului "conformă cu raţiunea sau nu lipsită de raţiune", îndeplinit la superlativ de omul desăvârşit din punct de vedere intelectual şi moral. Dacă contingenţa ţine de neputinţa formei de a domina materia, omului îi este dat, pentru a realiza în el însuşi perfecţiunea, să ordoneze lumea, nu să o nege în favoarea altei lumi.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltator şi ininteligibil. Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează... Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin muncă, omul este acela care se transformă mai mult decât materia. De aceea, munca trebuie înteleasă, mai înainte de toate, ca dezvoltarea armonioasă a personalităţii umane, spre realizarea solidarităţii dintre oameni, spre înţelegerea nevoilor altora, spre relaţiile şi colaborarea dintre indivizi şi naţiuni.

citat din Em. Zanini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!