Dacă am lua suferințele vârstei de douăzeci de ani și le-am trăi la treizeci, pe cele de la treizeci la patruzeci... și așa mai departe cred că am schimba istoria lumii, am spune că nimic nu e pentru totdeauna, că nici un om nu e de neînlocuit, nici măcar mama, că iubirea nu se trăiește doar în doi, că moartea nu este în afara vieții, ea face parte din viață, că a pierde și a regăsi este un cântec de dor ce-l cântăm obsedant, că nu poți trăi în afara societății chiar dacă poți să ai trufia de a te crede superior ei, ajungi într-o modalitate sau alta să devii sclavul său, că nu există viață fără să existe compromis, că a face ce-ți place este într-un final definiția fericirii și cum atât de rar facem doar ce ne place..., sfârșim prin a fi veșnic nefericiți. Că a fi iubit este mai important decât a fi puternic..., dar că fiind iubit ești mult mai puternic!
Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.