Când vedeam marea nemărginită înaintea mea, liniștită și poleită de lumina soarelui la prânz, ca o oglindă, și munții dințați ai Eginei mai albastru colorați...
Când vedeam marea nemărginită înaintea mea, liniștită și poleită de lumina soarelui la prânz, ca o oglindă, și munții dințați ai Eginei mai albastru colorați decât șira lungă a munților înalți ai Argolidei și cerul albastru limpede ca o lacrimă printre căscăturile columnelor Parthenonului, mărimea clădirii și seriozitatea ei religioasă adânc pătrunzătoare, mi-au dat pentru prima oară acea înfiorare vie, adâncă, despre care zicea Maiorescu odată la curs, că străbate măduva șirei spinării din creștet până la tălpi.
Teohari Antonescu în jurnal (1893)
Adăugat de Dan Costinaș

Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data decesului pentru Teohari Antonescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.