Rămânând singur în faţa necunoscutului, exilatul e iniţiat în existenţa solitară şi responsabilă, virilă, în adevăratul înţeles al cuvântului. Pe plan psihic, exilul apare ca o taină a formării unei noi fiinţe. Iar această transformare este însoţită de simboluri şi teme recurente ale iniţierii, care apar în viaţa onirică, dar imprimă întregii existenţe un caracter în întregime altul faţă de ce era înainte.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluntar ori involuntar, exilatul trăieşte aşadar o situaţie arhetipală, care-l asimilează oricărui erou şi oricărui iniţiand: el s-a rupt din mal şi navighează singur printre ape, pândit de monştrii necunoscutului. Dar nu e mai puţin adevărat că pericolul îl întăreşte şi-l preschimbă, că-i înzeceşte rezistenţa fizică şi psihică. Şi că îl transportă într-o situaţie de radicală responsabilitate şi autenticitate umană, pe care, chiar dacă nu şi-a dorit-o, ori o resimte doar ca o suferinţă, trebuie s-o asume cu orgoliu. El trebuie să extragă o forţă imensă tocmai din acele împrejurări care par mai vitrege şi să ştie că legătura cu patria se rezumă de acum înainte la aceasta: ori cu scut, ori pe scut. Adică, mai înainte de a o revedea, va trebui să învingă, orice va fi însemnând, de la caz la caz, aceasta.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilatul este cel care îndrăzneşte să rupă legăturile cu matricea, se smulge din mal, evadează într-un alt tărâm, ale cărui reguli nu le cunoaşte şi va trebui să le înveţe şi să le accepte prin suferinţă. El este un erou de basme, acel orfan care se revelă fragil, dar în acelaşi timp infinit de puternic. Este, indiferent de vârsta fizică, adolescentul care se supune unei iniţieri virile. Şi aşa cum ne spune Mircea Eliade într-o carte pe care ar trebui s-o aibă la căpătâi oricare alt exilat (ori poate oricare om modern; Naissances mystiques, 1959), iniţierea virilă înseamnă lepădarea completă a laturii feminine a iniţiandului, a acelui tip de securitate legate de prezenţa maternităţii protectoare.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, pleoapele-mi sunt grele, verzi, translucide şi dincolo de ele bănuiesc existenţa unei lumi pe care abia o întrezăresc. Înaintez fără şovăială. Dar nimic nu mai e acum de recunoscut la mine: fălcile mi-au devenit puternice, faţa mi s-a alungit, gesturile îmi sunt numărate, glasul mi-a devenit aspru şi precipitat. Ipoteza mea e că sufletele se îmblânzesc şi se amestecă intim între ele. Nu cred în preexistenţa sufletelor şi în trecerea lor dintr-un trup în altul.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre Boba, al doilea exil al său s-a dovedit calitativ superior celui dintâi. Puţin înainte de a muri, a scris celebrul roman "În viaţă", care conţine această nemuritoare frază privind existenţa umană: "E ca şi când am şofa mereu pe o noapte neagră într-o negură deasă sau ca şi când am călări un tigru furios. Recompensa noastră e să murim înainte ca el să ne azvârle la pământ."

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bucurie

Bucuria e reflexul psihic al purei existenţe - al unei existenţe ce nu-i capabilă decât de ea însăşi.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al-Kindi avea şaptezeci şi doi de ani când s-a consacrat în întregime ultimei faze a activităţii sale. A meditat la ea zi şi noapte, împresurat de modelele invizibile ale tuturor speciilor pe care le concepuse. Le percepea în imaginaţie şi le putea sesiza existenţa ca pe o multitudine foarte variată şi complexă de zumzete sau mai curând de sisteme murmurânde. Dar, desigur, zumzetul nu era cu adevărat audibil.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îndepliniţi condiţiile în planul fizic, material, aveţi rezultate: o întreagă populaţie, e de înţeles, dar în alte domenii sunteţi singur, steril, pentru nu aţi înţeles această lege a căsătoriei în toate regiunile: în plan astral, în plan mental etc...

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uluieşte această arhitectură a timpurilor noastre. Şi în general, arhitectura întregului Petersburg este extrem de caracteristică, de originală, şi m-a impresionat întotdeauna tocmai prin faptul că exprimă lipsa de caracter şi personalitate a oraşului de-a lungul întregii sale existenţe.

Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţionarea apare datorită fricii psihologice a omului în faţa necunoscutului, iar tu înveţi această frică ca şi gând în fragedă pruncie. Condiţionarea apare datorită faptului că înveţi separarea în fragedă pruncie şi atunci începi să te crezi/condiţionezi ca şi corp-minte şi uiţi altfel că tu eşti deja Totul din Întreg! Ideea că tu, Sinele/Totul din Întreg eşti Condiţionat este un alt gând care menţine condiţionarea sau dependenţa ta obsesiv-compulsivă faţă de gând. Condiţionarea înseamnă să te raportezi neîncetat la cap şi să uiţi că tu eşti deja Inima sau reîntregirea reîntregirii. Decondiţionarea înseamnă să realizezi nemijlocit de gând că tu eşti viaţa în care gândul curge liber, izvorând natural din liniştea care este sau din amintirea care nu este. Dar viaţa este etern liberă de micuţul şi temporarul gând care apare în Ea şi care vrea, cunoaşte, crede, speră, aşteaptă, cu alte cuvinte, caută neapărat o nouă şi neîncetată formă de devenire.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitul orficului Dionysos se înscrie printre puţinele simboluri obsesive care au hrănit meditaţia marilor gânditori ai epocii moderne, de la Nietzsche la Heidegger.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura este pruncul, dar şi prietenul care ne oferă satisfacţia unei existenţe pline de înţeles şi înţelepciune, iar lipsa acesteia în viaţa noastră ne-ar face ofrandă pe postamentul sărăciei şi a unei vieţi fade, iar Universul ar fi mai sărac.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exilatul este cel care a rupt legăturile cu o matrice care, oricât ar fi resimţită ca adversă la un anumit moment istoric, este totuşi protectoare. Fiecare va fi avut un moment în care a gândit: "fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n ţara ta". Or, acesta este un loc comun primejdios de adânc. El stabileşte că e nesfârşit de greu şi de periculos a încerca să evadezi în necunoscut. Necunoscut înseamnă tot ce nu e "matern": ţara, pâinea, limba, pământul, cerul, lucrurile, tot ceea ce se leagă de un spaţiu şi de un timp al naşterii, sunt "materne", proteguitoare.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ar părea de paradoxal, Nicolae Iorga nu a reuşit să realizeze un ziar în adevăratul înţeles al cuvântului. Nu avea înţelegerea tehnică şi nici nu accepta să se încadreze unei tehnici. Limita tot interesul la articolul pe care îl scria el.

Pamfil Şeicaru în Istoria presei (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i costă pe români această nepreţuită, unică posesiune cu care se vor mândri în vecii vecilor: cel mai imbecil serviciu de Inteligenţă din lume? Îi costă nu numai miliarde de dolari, mizerie de nedescris, foamete, frig şi SIDA; îi costă o adâncă ruşine în faţa întregii lumi, ruşinea de a fi răbdat şi de a răbda în continuare silnica dictatură a unui aparat de debili mintali care-şi bat joc nu numai de buna-credinţă a cetăţeanului de rând, ci şi de calitatea şi durata vieţii sale, de aspiraţiile sale, de credinţa că acei copii aduşi pe lume sub şfichiuri de harapnic vor avea un viitor mai bun, o ţară mai bună.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O creştere interioară, o transformare spirituală a fiinţei depinde în întregime de munca pe care o depune fiecare, singur, în acest sens.

citat clasic din George Ivanovitch Gurdjieff
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă

Dumnezeu a poruncit,
să te închizi în cochilia universului
şi să rabzi de foamea sferelor înalte
la masa tăcerii unde sosesc oaspeţii ideii,
să se hrănească cu însemnele lăsate lumii
dăltuite-n piatră.

Şi ce-ai făcut?

Am iniţiat zborul, l-am prelungit cioplit în absolut
ori alte simboluri esenţă
care urcă spiritul
acolo unde-i este locul,
în stânga creatorului suprem,
în dreapta eşti tu cel care m-ai iniţiat pe mine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretenţiile asupra dreptului la supravieţuire biologică depinde în întregime de capacitatea pe care o are individul în chestiune de a-şi construi, cu ajutorul altora, o viaţă umană. Ceea ce înseamnă că, în situaţiile în care nu există posibilitatea nici unei apropieri de o viaţă cu adevărat umană, dreptul la existenţa biologică sau fizică îşi pierde raţiunea de a fi şi, ca atare, acea miloasă suprimare a vieţii, în sensul biofizic al cuvântului este acceptabilă sau poate chiar obligatorie.

citat din H.D. Aiken
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O taină e iubirea,

O taină e iubirea,
O taină e durerea
Pentru cei care nu le pot stăpâni.
O taină e lumina,
O taină e plăcerea
Pentru cei care nu le pot privi.
O taină este gândul,
O taină e cuvântul
Pentru cei care nu le pot rosti.
O taină este viaţa,
O taină e şi moartea
Pentru cei care nu le pot preţui.
O taină este dorul veşnic călătorul
Pentru cei care nu pot iubi.

poezie de Vladimir Potlog (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut în zodia iubirii

Viaţa mea e ceasul rău
Al întregii existenţe,
În care nu sunt al tău
Din vina unei absenţe.

Am lipsit nemotivat
La-mpărţirea fericirii
Şi-am rămas nealocat
Ţie, înger al iubirii.

Ho, să treacă de la noi
Ceasul rău, cât să mai fie
Până fi-vom amândoi
Un ceas bun, o veşnicie?!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (28 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al-Kindi avea peste treizeci de ani când s-a retras pe ţărmul mării ca să mediteze la aceste lucruri; şi din acea perioadă datează opera sa despre Configuraţiile Lucrurilor Gândite, Al-Jawami' al-Fikriyah. Căci constatase că lumea aceasta pământească este, pentru călătorul care o străbate, ca o carte plină de semne, iar semnele nu sunt abstracte: sunt alcătuite din oameni, din animale, din plante, din minerale, din cer, din stele, din suflete, din spiriduşi, care şi ei sunt nişte existenţe măsurabile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!