Va fi al meu...!

Urmaşi acelor timpuri din răsărit ascuns
O epocă apusă de vaiete şi plâns,
Cerşit este orgoliul urmaşului de azi,
Doar viaţa fumegând prin ochii reci şi calzi.

O frunte-mpovărată de ale lor trăiri
Se lasă aplecată în roua de-amintiri,
Unde păşea regeşte, erou era atunci,
Iar astăzi un sfios, cu temeri vii şi-adânci.

Pe tabla de contraste eşti singur să alegi
O piesă să doboare trecutul multor regi,
Iar gloria de azi nu va mai fi cenuşă
Putere doar să ai şi să deschizi o uşă.

Prezentul şi trecutul în pete de culoare
Pictate pe o pânză vrând sfios să zboare
În pagini aurite din lumea neştiută,
Vechi pagini magistrale dintr-o lume mută.

Rămâne cel care-a rămas şi ieri,
Urmaşul dragostei născând dintre tăceri
O pasiune neagră arzând în toţi mereu,
Cu mine va rămâne... va fi doar al meu...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie de mine... (transcendent)

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.

Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Şi toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege să exist...
Şi plâng... şi râd... şi nu mai rezist!

Cumplite simţăminte s-aleg dintre trăiri,
Şi mă privesc în una... cum respiri;
Şi stai şi te priveşti a te găsi...
Dorind să intri în puterea lui A FI.

Mii de oglinzi mă taie cu ochi mulţi...
Să îmi vorbesc, când tu nu ştii s-asculţi...?
Nu ştiu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.

Mii de cuvinte le-aud cum mă numesc...
Şi strigă nume noi, ce nu le desluşesc.
Aşa de tulburată mă aflu eu cu mine,
Atât de împărţită între oglinzi străine...

Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram să fie una care să-mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n faţa ei... stau în faţa mea...
Şi m-a ars durerea coborând în ea!

S-a spus povestea doar în parte...
Şi pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârşit pe care-l scriu acum...
Şi-apoi închid final vechiul album.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgolii (iubirea mea... eşti tu!)

Să poţi să dai strop de iubire,
Şi tot mereu să îţi contrezi
A ta soartă de împlinire...
Ori eşti tu prost... sau doar visezi?!

Să îţi faci fapte prin iubire...
Să-nveţi să străluceşte în doi,
N-ai să mai guşti dezamăgire,
Care să ducă în noroi!

Să îţi dai drumul la iubire,
Să nu mai lupţi atât cu ea...
Prezintă-te ca pe un mire,
Venind, furând mireasa ta!

Dar ai orgolii ancorate,
În inimă, şi-n gând şi-n dor...
Speranţe poate nesperate
Vor să se-aşeze-n viitor...!

Renunţă la lupta cu tine!
Ce simţi mereu, te va învinge...
Şi raţiunea despre mine,
Inima ta... te va convinge!...

Hai să renaştem din cenuşă...!
Hai să iubim... unde va duce?...
Hai să deschidem doar o uşă...
Destinul să îl păstrăm dulce...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Dintr-o iubire-ntreagă,
Verigă a perechii,
Un numitor comun
Rămâne-n cartea vieţii,
Pentru că, fiecare
Lui însuşi este singur.

Rămâne fiecare
Pân' la sfârşitul său
Mai singur decât singur
În trupul vechi şi rău,
Lui însuşi, mereu singur.

Chiar morţii ce par vii
Şi cei încineraţi
Tot singuri sunt, cenuşă
Zburând către urmaşi
Te regăseşti iar, singur.

Şi câte mii de oameni
Cred că, printr-o credinţă,
Uniţi mereu prin cuget,
Aduc vreo biruinţă.
Degeaba, eşti tot singur.
Nu sunt mulţi, ci tot singuri
În timpul ipocrit.
Te retrezeşti iar unic,
Timp, condamnat la timp.

Hohotesc milioane
Ce fac un ton întreg
De râsete flambate
În gheţuri de dispreţ.
Dar, dintre milioane,
Tot singur te revezi
În reflectiva gheaţă,
Nu poţi să evadezi.

Eşti onorat de-o sută
De indivizi de vază,
Nu te vorbesc de bine,
Nici nu te venerează
Şi dacă întâmplarea
Te face prin ei, mare,
Tot singur te trezeşti
În ora care moare,
Doar cântecul, nătângul,
Te cheamă, mereu singur.

Dacă pe front de luptă
Cu încă zece, lupţi,
Trăieşti cu ei, alături,
Şi mori cu ei, pe câmp.
Tot singur eşti şi-atunci.

Nu poţi găsi perechea-ţi,
Nu poţi lovi destine,
Cä se anunţă clipa
Ce râde iar de tine.
E-acelaşi orologiu
Bătându-ţi la cap, singur.

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Indubitabil este vorba despre tine,
Atunci când n-am gândit deloc la mine...
Şi implacabil tu vei fi al meu,
Oricum şi-oricât ţi-ar fi de greu.

Inerent te ţii să stai departe...
Eşti jumătatea mea, din mine tu faci parte...
Şi impasibil vrei să îmi apari,
Dar ochii tăi suspină... sunt amari.

Când nu eşti lângă mine, ţi-este greu...
Şi cu cât fugi, cu-atât te-ntorci mereu!
Doar lângă mine eşti un fericit,
Lasă-te de dragoste iubit...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre pagini

suntem doar pagini din marea carte a lumii lipite alături de marele editor
şi trecem dintr-o poveste în alta fără să ne pierdem
unite dar totuşi individuale, aşteptând mâna care ne desparte şi ne apropie mereu

viaţa este o carte plină de pagini
unele pagini migrează ca păsările călătoare
altele îşi păstrează înţelesul chiar dacă sunt rupte

de multe ori, eu sunt erata. cu toate că nu sunt greşeli în carte.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostită de idee de tine

Te simt cum mă priveşti printre imagini
Şi gânduri care strigă... iar te vreau!
Mi-ai răscolit şi ale mele pagini,
Unde te-am înrămat... să nu te dau!

Şi-acum tu mă descoperi într-o alta...
Pe care ţi-e tot mai drag să o alinţi,
Ţi-e teamă oare c-am să-ţi cer iar plata...
De îţi reduci din inimă să simţi...?

E reciproc! Şi cred că ştii ca mine,
Ce se petrece... e peste noi cu mult...
Vreau doar ce e al nostru să se îmbine...
Totul să am... nu doar ce-a fost demult!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Eşti clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-eşti viaţă, chiar neviaţă,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Eşti visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viaţa asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să ştii tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniştea ce-i doar amăgitoare,
Eşti torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naşti curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi şi iubirea ce nu moare!

Tu! Eşti răsăritul şi-asfinţitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împleteşti cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul ascuns

Ascuns între poveşti necuvântătoare
ascultam poezii de mreje picturale,
în locul unde ajuns-am eu străpuns
neştiut, nedorit, dar sfinţit şi uns
cu pagini plumbice şi rare.
În treceri de timp – piese a unui joc –
ajunsă e raza lumină de mijloc
într-al meu zid controversat şi nepătruns,
dar veşnic dorit şi neajuns.
Secret în cea-ngropată regăsire,
m-am bucurat să pot cânta
legende cu miez de iubire
ascunse şi ele într-o stea.
Mister desluşit şi-ncheiat,
oaza de taine se risipeşte...
n-a fost ascuns şi tulburat
decât doar iubitul iubind neîncetat
şi care tot mai iubeşte...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de putere

Uscat de singurătate, el zâmbea,
Umbrindu-mă pe mine în mulţime;
Ştia o taină şi poate o spunea,
Lăsându-şi moştenirea doar la mine.

Un alt scenariu însă, fost-a scris;
Sosit peste o epocă de cuget,
Trăiri de foc irigat-au stins
Florile de zâmbet printr-un sunet.

El aştepta să urc uşor spre el...
Am învăţat în timp, prin trepte grele;
A ajutat să zbor esenţa de rebel,
Cu care am venit aici, de sus, din stele.

Şi la final... am înţeles misterul.
În agonii şi solitudini poţi zâmbi,
Numai când ai simţit un paradis în greul
Clipelor sortite-a ferici.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi acţiona trecutul, dar poţi îmbunăţăţi prezentul, pentru ca viitorul să fie lipsit de regrete.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate şi voi plângeţi ca mine...

Mă văd în pete de culoare
Zburând prin poze şi prin rând...
O mediană călătoare
În scop de viaţă alternând.

Pe alţii, ca o melopee
Cuprinşi de-acelaşi ego pururi,
Văd tot pe veşnica alee
Năpăstuind ca nişte vulturi.

Mai iritat ca niciodată,
Impetuosul meu respir,
Ca şi cameea înfierbântată
Se roagă ploilor de mir.

Şi ce nu este astăzi trist?...
Poate şi voi plângeţi ca mine...
Şi iar chem cerul şi asist
La ridicarea din ruine.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume

O lume fără margini,
Ascunde un mister.
Ce leagă două pagini,
Ce scrie-n caracter.

O lume a iubirii,
A păcii şi iertării.
Cu dragostea privirii,
Purtat pe valul mării.

O lume neştiută,
Ce doar un gând o ştie.
O lume nevăzută,
Stă doar în povestire.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (31 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi cu Dumnezeu

Geme omenirea de boală şi durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veşnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.

Tot în jur se plânge... fiinţe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.

Peste tot, copii născuţi dintre poveri
Şi părinţi ce n-au iubit Lumina...
Strămoşii ce dorm şi-au lăsat averi
Ca alţii pe pământ să le poarte vina.

Neputinţe vin ca ploile nebune
Şi nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng şi vor să se adune
Ca ultima speranţă să tot crească.

Unii se rănesc din prea multă povară,
Alţii se întind a nimici...
Prea puţini îşi vând inima avară
Şi la fel puţini ştiu a sărăci.

Semne avem cu toţii... mult greşim la Cer,
Dar credinţa mică închide ochii mari;
Unii înving răul... alţii de rău pier
Suntem scrişi a fi mai slabi, sau mai tari.

Peste tot în lume, doar cadavre vii,
Morminte văruite năpădesc pământul...
Când viaţa asta moare... cu cine ai să fii,
Când agonia vine neştiut ca vântul?...

De n-ai trecut prin viaţă ca s-o-nţelegi măcar,
Zadarnică venire ai avut!
Sensul vieţii tale îmbărcat în var,
Va cunoaşte Crucea de temut.

La toate sfărâmate-n jur, nu ai ce să alegi...
Îţi vezi ca praful viaţa de ateu.
Trăit-ai pentru tine şi slujit-ai regi
Dar nici unul din ei nu a fost Dumnezeu.

Eternă este clipa când îţi simţi păcatul,
Infernul de durere n-are nume...
Cerşeşti acuma zile de la Împăratul,
De care te-ai ascuns, să nu guşti din brume.

Atunci când mori, vei cauta ce ai respins când ţi-era bine...
Vei învăţa că Unul este şi a fost mereu;
Tu eşti doar vlăstarul noii vieţi ce vine
De ai rămas aici, cu Dumnezeu.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi rămâne

"Am rupt pagini din al vieţii album
De-astăzi nu mai suntem "doi"...
Ne-am spus grăbiţi "un bun drum"
În spate rămân doar lacrimi şi ploi.

Şi-o uşă pentru totdeauna s-a închis,
Destinul e nedrept, iubirea o curmă.
Iar astăzi s-a stins un frumos vis
Din ce a fost cândva... rămâne o urmă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 septembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă dintre azi şi mâine
Alegi să stai mereu în ieri,
Visele tale vor rămâne,
În cufărul plin de tăceri...

Şi dacă nu ţeşi din speranţă,
Covor de flori strălucitor,
Doar ziduri arse de restanţă,
Te vor zdrobi în talpa lor.

Şi dacă te ascunzi de soare,
În umbră veşnic o să stai,
De-a curcubeului culoare,
Cât vei trăi n-ai cum să dai.

Si dacă vei purta cu tine,
Doar spinii amintirilor,
Şi azi, şi mâine şi poimâine,
Însângerat vei fi de dor!

Şi dacă rana disperării
Nicicum nu o poţi vindeca,
E pentru ca n-ai dat uitării
O dragoste ce te seca.

Dar dacă le dai deoparte,
Şi-n gând doar soare vei avea,
Inima ta va sta departe,
De steiul care o strivea.

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de carte

Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi şi zâmbete,
Furtuni şi bolţi senine...
Aceia eram noi.
Îţi aminteşti?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îţi surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine şi îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Şi mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvenţe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina merge mai departe...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de carte

Picături cad peste obrazul unde,
Cândva, demult dezmierdat
În pasiune de sărut cuprins...
Picături cad astăzi peste obrazul nins;
Umbrele de seară se lasă între doi,
Care s-au iubit... prin lacrimi şi zâmbete,
Furtuni şi bolţi senine...
Aceia eram noi.
Îţi aminteşti?... Acum doar doi străini!
Picături cad arse, înflăcărând în minte
Tablou restaurat cu noi prin jurăminte.
Chipul îţi surâde... se-aude un oftat,
El este de la mine şi îl ignori vexat...
Pe un perete negru las urme albe, care,
Strident abundă timpul trecând peste hotare;
Strivesc o nostalgie vrând să mă renască
Şi mă împotrivesc ca ea să ne unească!
Piese de muzeu, secvenţe dintr-un film
Se absorb tăcut, totul e străin...
Ce episod de carte cu doi eroi nebuni...!
Finalul nostru, poate...
Ce s-a născut acum.
Final de episod, finalul meu de carte,
Unde eroul a murit,
Dar eroina, merge mai departe...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire divină

Trecea un dor pe lângă mine şi l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca şi oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când mă ţineai de mână,
Şi mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.

Nu mă înţelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam poveşti astrale, ce-au fost de nepătruns.

Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera mă chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Şi m-ai învăluit cu vorbe... şi eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simţeam cum a scăzut.

Aşa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste să mor...
Şi s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depăşita soartă... un alt final mi-a dat.

A ne iubi cu frenezie, cu dragostea dintâi...
Mereu aşa am vrut să fie... cu mine să rămâi!
Povestea nu s-a încheiat, deşi cunosc ce vine...
Căci tu nu ştii, nu ai aflat... despre iubiri divine.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul

Te-ai gândit vreodată?
Existenţa-i noastră-i
Doar un epilog la veşnicie...
Sufletul ne poartă-n lume inexistente
Unde-am curs ca limpezi ape,
Clipele copilăriei...
Zâmbet? Lacrimi de tristeţe?
Toate-n valuri au pierit
Căci în lumea noastră, toate, început au şi sfârşit
Mai apoi, adolescenţa, dulce vis a apărut
Nu credeam ca soarta noastră
Să mai aibă-un început.
-ntr-un trecut-au anii şi se apropie de noi
Bătrâneţea, haine grele cu necazuri şi nevoi
Împânzim amnezici lumea,
Şi la tâmple argintii
Aşteptăm o nouă lume...
Dar aceasta va mai fi?
Ne rămâne doar speranţa, amintirea şi trecutul
Toate trec în lumea asta
Şi rămâne doar mormântul.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie mai întâi să faci dovada a ceea ce spui că eşti... nu doar să vorbeşti despre asta. Călăuzele oarbe duc şi pe alţii în rătăcire, asemenea unde orbecăiesc ei şi ajung la final în groapă! Atenţie la fariseismul oamenilor care spun doar vorbe nesusţinute despre ei înşişi şi nu demonstrează prin fapte că au roade!

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!