Joc de putere
Uscat de singurătate, el zâmbea,
Umbrindu-mă pe mine în mulțime;
Știa o taină și poate o spunea,
Lăsându-și moștenirea doar la mine.
Un alt scenariu însă, fost-a scris;
Sosit peste o epocă de cuget,
Trăiri de foc irigat-au stins
Florile de zâmbet printr-un sunet.
El aștepta să urc ușor spre el...
Am învățat în timp, prin trepte grele;
A ajutat să zbor esența de rebel,
Cu care am venit aici, de sus, din stele.
Și la final... am înțeles misterul.
În agonii și solitudini poți zâmbi,
Numai când ai simțit un paradis în greul
Clipelor sortite-a ferici.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.