Trecând frontiera

Stând cu spatele întors spre viitor, veghez
Cum se scurge timpul departe – în trecut.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând frontiera

Stau cu spatele către motor şi urmăresc
peisajul trecându-mi pe sub ochi.
Cred că ştiu unde merg şi cred că am
câte ceva de spus în această privinţă.

Mai cred că aceasta a fost o ţară
a oamenilor din smârcuri, a dezertorilor ajunşi bandiţii frontierei,
a stogurilor de fân şi a acoperişurilor incendiate în bezna nopţii, scânteind
pe hornurile căzute, pe săbiile roşii.
Mă gândesc la vieţile
care încercau să-şi împlinească destinul prin ierburile uscate.

Acum, care e diferenţa?
Stau cu spatele întors spre viitor, veghind
cum se scurge timpul departe – în trecut. Stau, inexorabil
târât prin Controversatele Ţinuturi ale istoriei, ascultând
blestemele, ţipetele înăbuşite,
căderea acoperişurilor
prin întunericul deplorabil.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Londra spre Edinburgh

Scoţia, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care,
cu fiecare minut,
devine tot mai mic.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trecut, prezent şi viitor

Venim cu toţii din trecut.
Am călcat aceeaşi urmă.
Unul câte unul ne-am născut
Şi am devenit o turmă.

Tot cu toţi trăim prezentul,
Dar călcăm o altă urmă.
Folosind bine talentul,
Ne deosebim în turmă.

Încrezători în viitor
Nu ne mai uităm în urmă.
Avem suflu-nnoitor
Şi nu mai suntem o turmă.

Cu trecut, prezent şi viitor,
Timpul tot aşa se scurge.
Omul iese-nvingător,
Viaţa mai departe curge.

poezie de Dumitru Delcă (27 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă cu spatele

întors de la frecţia
cu carmol în trafic
de-ţi suceşte nasul
prin masca pusă sub barbă
neregulamentar
era cu spatele întors răcelii
în patul care miroase
a corp febril stătut

acum merge cu spatele întors
prins de ultima crampă musculară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi merge cu spatele spre viitor şi viitorul pe care l-a pregătit Dumnezeu conţine mai multă fericire decât orice trecut despre care îţi aminteşti.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai gândi

În spatele oricărei îndoieli
există o teamă de necunoscut.
În spatele fricii se află un trecut,
ce a fost trăit sau a fost un vis.
În spatele unui trecut,
există remuşcările unui trecut regretat.
În spatele regretelor şi în spatele remuşcărilor,
totuşi, există îndoieli că putea fi mai bine.
Fă-ţi călătoria şi nu te mai gândi,
altfel vei fi turist intr-o viaţă
pe care nu o simţi a ta.

poezie de Eugenia Calancea (16 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara la fermă

O găină scrutează cu un ochi nimicul,
Apoi, atentă, îl ciuguleşte

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Londra spre Edinburgh

Sunt în aşteptarea acelui moment
când trenul traversează Frontiera
şi casa se apropie din ce în ce mai mult
cu şaptezeci de mile pe oră.

Renunţ la ultimele patru zile
şi la străinii prietenoşi care le-au locuit,
cedându-le trecutului
care devine cu fiecare minut mai mare.

E o urgenţă în fluieratul trenului şi în mine,
care spune acasă şi acasă şi acasă.
Aprind o ţigară
şi aştept zâmbind în colţ.

Scoţia, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care
cu fiecare minut
devine din ce în ce mai mic.

poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este un balaur cu două capete, unul priveşte spre viitor, celălalt către trecut.

aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este cel născut

în umbra tăcerii pe zdrenţe de piatră?
E timpul să-şi detensioneze muşchii
pentru a i se zări nordul.
Nu se ştie în altă stare decât cea de călcâi
al direcţiei vulnerabile la somnul privirii
cu spatele întors spre lumină.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Embleme – după boala ei

S-a dus vremea tristeţii.
N-am fost eu cel care a împins-o pe uşă afară,
ci altcineva.

Lăstunii s-au întors. Au scăpat
de povara acelei călătorii lungi. Cât de vesel
ciripesc pe acoperiş.

Torn cafeaua. Stau lângă focul
care murmură acasă. De mâine, vom spune
bine-aţi sosit tuturor dimineţilor care vor mai veni.

Auzi lăstunii? Ei leagă unele de altele
razele luminii. Ei cuibăresc
în locuri ascunse.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte cu faţa la trecut şi cu spatele la viitor, în loc să facă invers.

aforism de Mihail Mataringa (30 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

După

Am putea rosti fără încetare
"Iubire" până când incantaţia ne va face
Să uităm cât suntem de singuri?

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriot

Singura mea patrie
Are înălţimea de o sută optzeci şi doi de centimetri
Şi indiferent dacă îmi place sau nu
Sunt gata să mor
Pentru independenţa ei.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet bătrân

Arinul
încreţit de vântul salin
a trăit atât de mult...
susţinând şi-adăpostind
propria greutate
de cuiburi.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaşte

Broaştele stau într-un mod mai solid
decât orice lucru care stă. In mijlocul saltului sunt
paraşutişti în cădere liberă. Mor pe şosele
cu membrele încrucişate pe piept şi
cu capul înălţat.

Iubesc broaştele stând
într-o poziţie de Buddha, care cad fără
paraşute, care mor
precum tenorii italieni.

Mai presus de orice, le iubesc pentru că,
urmărite în apă, niciodată
nu se sperie până acolo încât să renunţe
la a construi cu picioarele lor de balerine
triunghiuri stilizate

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Năvodul lung, înţesat cu peşti, venea
Arzând prin apă, lunecos.
Rechinul care-i urmărea ieşirea la suprafaţă
S-a întors încet-încet înapoi în abis.

Daffodil s-a apupat, înşurubându-se înainte
Prin apa roşie-a canalului, cu cinci tone
De argint sufocat în burta ei.
Ancora sforăia în mijlocul lanţurilor.

Iar memoria aduna aşchii întârziate,
Punea scântei de umbră-n sac,
Îşi sufleca mânecile peste dealurile lui Harris
Şi-i jefuia pe Orion şi pe câinele lui, Sirius.

Am trăit cu acel pungaş cumsecade-n mine;
Am trăit cu nişte ani pe care nu i-am cunoscut
Îngrămădiţi pe genunchii mei. Cu aceste două comori
Navigam spre casă prin Marea Celtică.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecere

Privind felul în care faţa ta
Face vid în acest loc aglomerat, aş tot sta,
Fără-a scoate-o vorbă, înfricoşat să văd cum devine
Din ce în ce mai frumoasă – şi pierdută pentru mine.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horoscop

Ştiu că sunt cuvinte pe care nu le înţeleg,
cum ar fi apogeu sau azimut.
Ştiu că sunt diagrame care se pretind a fi
diagramele trecutului şi prorociri
privind viitorul.

Dar eu sunt îndrăgostit de frumuşelul Azi
care nu stă încremenit
pentru a fi măsurat. Trecutul
e plecat într-o ţară îndepărtată, iar viitorul
n-are-n el viitor.
Dar pe frumuşelul Azi îl iubesc, îl iubesc
pentru că mi se arată...
şi-i voi fi întotdeauna fidel.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am iubit

Ţi-am întors spatele şi nu te-am iubit
am fugit iar şi iar în alte comedii
scriu mereu despre alţii,

(ştii pe cineva căruia îi e frică?
aprinde-i lumânarea
la căpătâiul lui va arde o altă lume)

dar să revenim la paharul de vin
ţi-am întors spatele şi nu te-am iubit
deşi ai vrut să dormi pe oasele mele
deşi ai fi vrut să scrii o prefaţă
deşi... ai strigat odată la mine să mă urc într-un pat
şi să nu înţeleg

dar e bine şi aşa

tu, plecat în călătoria spre orfelinatul din colţ
eu, ascultând sunetul clinc! al deznădejdii.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!