Nenorocirea osteneşte; vânturile nu suflă mereu cu aceiaşi turbare; norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate.

citat celebru din Euripide
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul fericiţilor are un sfârşit.

citat celebru din Euripide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cine nu-l atinge cu timpul nenorocirea? Sau care om pe lume este mereu fericit? Nenorocirea şi norocul alternează ca zodiacul ce se învârteşte pe cer.

în Tantrakhyayika
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se schimbă cu claritatea percepţiei tale. Când ochii tăi se schimbă, totul se schimbă.

citat celebru din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia, dacă îmbătrâneşte, se face cu totul albă. Vrabiei, la 50 de ani mai întâi, îi creşte o peniţă albă pe spate, pe urmă îi tot cresc până la 100 de ani; atunci e albă cu totul. O vrabie din acelea când se arată, are să fie anul bun. Dacă o vezi, să n-o ucizi, căci acela ţi-e norocul.

citat din Elena Niculiţa-Voronca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul plăteşte cu clipe din viaţă totul, iar la sfârşit ar da totul pentru o clipă.

aforism de Dan Surducan (15 aprilie 2015)
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul în lume este coruptibil... Nimic nu e întreg şi frumos... şi nici nu poate deveni... Toate se îndeplinesc numai până la o palmă de pământ. Totul e altfel de cum era aşteptat... cel mai frumos măr are viermele în el...

citat celebru din piesa de teatru Jocul Ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o unealtă a timpului nu lucrează atât de intens ca târnacopul omului. Omul e un adevărat rozător. Sub mâinile lui totul se schimbă şi totul se transformă fie în bine, fie în rău. Omul, această fiinţă cu o existenţă atât de scurtă, această vieţuitore care se apropie cu fiecare zi ce trece de mormânt, întreprinde acţiuni care sfidează infinitul. Tuturor acţiunilor şi reacţiunilor naturii, elementelor care tind să comunice cu alte elemente, fenomenelor lumii încojunratoare, vastei circulaţii a forţelor din adâncul lucrurilor, omul le opune blocada sa. Şi el, la rândul lui, le spune: "Pe aici nu se trece". El are interesele sale şi universul trebuie să ţină seama de ele. Nu are el, de altfel, un univers al lui? Şi întelege să dispună de el după bunul său plac?

Victor Hugo în Oamenii mării
Adăugat de Marian Leca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu se schimbă, dar într-o lume unde totul se schimbă El consimte, la nevoile şi la rugăciunile noastre, să schimbe totul.

citat din Vladimir Ghika
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun om nu-şi trece viaţa fără mâhnire; nici nu rămâne fericit până la urmă.

citat celebru din Euripide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea este ca firul de iarbă: chiar şi atunci când nenorocirea a betonat totul, a asfaltat totul, sfârşeşte prin a răsări şi a-şi găsi o trecere către soare.

Christophe Andre în Şi nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfărâmat, va deveni întreg. Îndoit, se va îndrepta. Gol, va putea fi umplut mereu şi mereu. Sfârşit, va fi reînnoit. De are puţin, va obţine mult. De are mult, s-ar putea să piardă tot. Iată pentru ce înţeleptul nu se alătură decât unităţii şi caută să fie model desăvârşit în lume. E umil şi totuşi străluceşte. Nu este niciodată egoist şi i se dă multă stimă. Nu se laudă şi are extraordinar de multe merite. Nu este orgolios şi de aceea suportă şi durează îndelung. Străvechea maximă: "Sfărâmatul se va reface întreg", nu este o vorbă zadarnică. Atunci când omul a devenit întreg, desăvârşit, se reîntoarce la Suprema sa obârşie.

Lao Tse în Tao Te King, 22
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci care au revoluţionat lumea: Moise: Totul este legea! Iisus: Totul este credinţa! Marx: Totul este stomacul! Freud: Totul este sexul! Einstein: Totul este relativ!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica este un sentiment animalic în om; omul întreg nu se teme de nimic, afară de ruşine şi de laşitate.

citat clasic din Iovan Ducici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru e totul

Negru e totul,
O licărire se întrevede,
Lumina rece îmi arde sufletul,
A mea lume în neant se pierde,
Totul neînţeles, negru totul.

În abisul îngheţat,
Privesc adânc,
Prea infim sunt eu, ca pe el să îl fi descifrat
Totul e ruină,
Singur speranţa îmi mănânc
Negru e totul.

Mă trezesc, negru e totul
Dezamăgit, de lume încet devorat,
Aştept o licărire din abisul îndepărtat,
Dar în zadar. Negru e totul.

poezie de Ioan Nechifor (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Ioan Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti atent, vei vedea că diavolul de gând este ciclic, ai fugit odată în aceiaşi perioadă acum un an sau doi, acum vei vrea să fugi din nou.:) Mintea va face totul doar pentru ca tu să nu auzi vorbele mele, ea va face totul ca să nu abdice de pe tron. Până nu vezi cu adevărat cine eşti, te crezi slujitorul obedient al gândului. culmea e că fără umilinţa de a NU ŞTI NIMIC nu poţi obţine realizarea, tot ceea ce crezi că ştii este otrava mândriei cunoaşterii care te desparte de întreg şi te condamnă la o nesfârşită suferinţă. Iată de ce cei mai mulţi oameni nu dau doi bani pe Guru că doar "guru" din capul lor ştie mai bine calea pierzaniei, deoarece deja se află pe povârnişul ei.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e mut...

Afară... timp necunoscut
În cimitir totul e mut,
Azi nu te-am mai recunoscut
Totul e mut...

Şi sufletul îmi este trist,
Iar cimitirul e închis
Nu e la fel ca-n paradis
Totul e trist...

Afară şuieră un vânt
În cimitir coroane plâng,
Tu îmi mai spui doar un cuvânt
Totul e-n vânt...

Amorul devenise mut
În cimitir totu-i urât,
Zarea-i un necunoscut
Totul e mut...

poezie de Alexandra Iulia Nyebela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâi

ni-i viaţa noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer şi pământ,
nu ştiu vântul
încotr-o o poartă
şi nici dacă frunza
e vie sau moartă.

trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
şi sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.

ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,
căci peste tot
e moartea la pândă.

lasă-mi, iubito,
clipa ce vine,
să mai petrec
o noapte cu tine,
că ai fost
văpaie şi foc,
în acest şăgalnic
şi dulce noroc.

mai rămâi
o clipă acum,
până ce totul
nu este fum,
până ce totul
nu este rug,
până ţi-e glesna
un ghiocel
şi n-ai pe deget
nici un inel.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclu

Totul a-nceput într-o continuare...
Cum se naşte floarea zâmbind către soare,
Soarele -o usucă într-o scăldătoare
De raze călduţe şi unduitoare.

Nu-i nimic pe lume care nu foieşte,
Chiar şi piatra, timpul o încărunţeşte
Până când în rosturi o cermăluieşte
Şi o suflă vântul până-o prăfuieşte.

Totul este viaţă şi apoi e moarte,
Moartea se transformă într-o vietate.
Într-o perioadă ciclul se roteşte,
Nu mai ştiu din ce totul încolţeşte.

Din nisipuri fine şi din praful mării
Stâncile se-nalţă până-n vârful zării,
Din apa sărată creşte altă floare
Ce-şi ia din pietroaie frunze şi-o culoare.

Totul este moarte într-o disperare,
Totul este viaţă într-o încântare,
Din oase de păsări fluturii iar zboară
Şi prin iarba crudă câte gâze zbiară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O taină din sufletul meu

Mereu când te priveam, ca pe un înger te vedeam;
O privire aşa de caldă, cum nimeni nu poate să aibă!
Doar o atingere de-a ta, sufletul meu pentru o viata mi-l alina.
Frumos îmi vorbeai, mereu îmi spuneai vorbe dulci, cum numai tu stiai.
Iar când destinul a venit, parcă totul în jurul nostru a luat sfârşit!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asceza

Asceza nu are mădular, dar Ordinea?
Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin şi m-ascund.
Adulţii să nu vorbească de adevăr.
Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată,
indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri.
Ne bucurăm de acelaşi soare, dar nu suntem fraţi.
De ce? Prea mulţi păcătoşi s-au dus în pământ.
Năramzi printre măslini se-mpart, un dor,
apoi durerea, zăpezile, se uită totul?
Grădinile închid în ele o taină.
Tu, cititorul meu aştepţi să spun ceva.
Ascultă şi tăcerea, e un sfat.
Ghitara jalnic sună. Şi nici un drum nu te va mulţumi.
Doar vânătorul ştie al său drum.
Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte.
Diamante lichide. M-aş dărui şi lor,
dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur.
Să nu uităm de facere, de întrupare.
Să ne ferim de abstracţiuni, aşa zic.
Ele ne aduc suferinţă.
Arta este totul sau nimic,
contemplarea este miezul.
Misterele nu se schimbă în timp.
Cea mai eroică este lupta lui Iaacov cu Îngerul.
Până şi stelele cad.
Purtăm peruci sau măşti, dar suntem încă noi,
aceiaşi, din copilărie.
Polonius, cel ascuns pe jumătate.
Nu căuta instrumente în codru, în câmpie.
Nu refuzaţi cântecul. Înflorirea, vestejirea, apar, dispar.
Unde există formă, lipseşte esenţa.
Există mereu o cale de întoarcere,
dar noi nu o recunoaştem.
Eu nu ştiu ce înseamnă omul adevărat,
ştiu ce este omul.
Există cuvinte care cuprind alte sute.
Mai este şi sentimentul că nu exişti.
Sânii tăi îmi acoperă faţa.
Între ei voi plânge şi mă voi bucura.
Să pornim de la sfârşit spre început.
Acolo şi atunci nu mai există.
Timpul devine încâlcit,
ne vom limpezi privind unul în ochii celuilalt.
Suntem veniţi cu arca lui Noe.
Un papagal, o glumă colorată, avataruri.
Orice balanţă – aroganţă.
O despărţire fără despărţiri.
Ce aş putea să-ţi mai spun?
Tăcere, restul sunt vorbe.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!