Nici o unealtă a timpului nu lucrează atât de intens ca târnacopul omului. Omul e un adevărat rozător. Sub mâinile lui totul se schimbă şi totul se transformă fie în bine, fie în rău. Omul, această fiinţă cu o existenţă atât de scurtă, această vieţuitore care se apropie cu fiecare zi ce trece de mormânt, întreprinde acţiuni care sfidează infinitul. Tuturor acţiunilor şi reacţiunilor naturii, elementelor care tind să comunice cu alte elemente, fenomenelor lumii încojunratoare, vastei circulaţii a forţelor din adâncul lucrurilor, omul le opune blocada sa. Şi el, la rândul lui, le spune: "Pe aici nu se trece". El are interesele sale şi universul trebuie să ţină seama de ele. Nu are el, de altfel, un univers al lui? Şi întelege să dispună de el după bunul său plac?

Victor Hugo în Oamenii mării
Adăugat de Marian Leca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este tragic datorită naturii sale ambivalente, care îl face să aparţină celor două universuri şi să nu se mulţumească doar cu unul din ele. În spatele omului natural (şi includ sub această denumire omul social) se ascunde un altul, pe care îl voi numi transcendental. Acest om transcendental este omul interior, a cărui existenţă se situează în afara obiectivării. Lui îi aparţine tot ceea ce, în fiinţă, n-a fost aruncat la periferie, tot ceea ce nu este alienat sau determinat în exterior; tot ceea ce este, în el, un simptom al apartenenţei sale la împărăţia libertăţii. E inexact şi convenţional să numim aceasta natura omului, chiar adăugând epitetul corectiv "superioară", căci libertatea nu este "natura", spiritul nu este natura, e o realitate de o altă specie... Omul transcendental se situează în afara distincţiei subiect-obiect.

citat clasic din Nikolai Berdiaev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate să-şi realizeze esenţa doar atunci când o realizează obiectual, adică atunci când prin "forţele sale esenţiale" produce o lume exterioară, materială, obiectuală, în crearea căreia el există cu adevărat. Crearea practică a unei lumi de obiecte, prelucrarea naturii neorganice este autoafirmarea omului ca fiinţă generică conştientă. În această activitate omul se manifestă conform genului său, ca fiinţă umană, spre deosebire de plante, animale şi lumea anorganică.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e omul pe pământ

Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, şi nici sfârşit.

Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Şi când vin zorile moare?

Omul, cine e el?
O fiinţă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.

Dar face cum vrea el,
Şi bine, şi rău!
Căci aşa a fost şi va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu

poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări prin care omul trece

Zâmbetul - strop de fericire.
Cântecul - dor de iubire.
Râsul - scurtă desfătare,
Plânsul - dulce alinare.
Stări prin care omul trece,
Cât timp viaţa îşi petrece.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este mai umil? Omul de ştiinţă care priveşte Universul cu o minte deschisă şi acceptă orice are Universul să ne înveţe, sau cineva care spune: "tot ce este scris în această carte trebuie considerat adevărul literal şi posibilitatea de a se înşela a tuturor fiinţelor umane implicate (în scrierea acelei cărţi) nu contează."

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă ce are nevoi, întrucât aparţine lumii sensibile şi în această privinţă raţiunea lui are desigur din partea sensibilităţii o sarcină pe care nu o poate respinge: sarcina de a se îngriji de interesele ei şi de a-şi face maxime practice cu privire la fericirea din această viaţă şi, pe cât posibil, cu privire şi la fericirea unei vieţi viitoare.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre conceptul unui obiect al raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul, din toate creaturile pământeşti, are privilegiul de a conştientiza această prezenţă divină şi de a-i răspunde personal, oferindu-i lui Dumnezeu, la rândul lui, însuşi darul pe care Dumnezeu i-l face prin prezenţa lui. Prin însăşi vocaţia sa, omul este chemat să se facă prezent lui Dumnezeu în felul în care Dumnezeu i s-a făcut prezent creându-l, în felul în care, în misterul Persoanelor divine, Tatăl este prezent Fiului şi Fiul Tatălui. Această prezenţă reciprocă a Tatălui şi a Fiului la care participă omul în fiinţa lui profundă este şi însăşi rădăcina prezenţei omului faţă de semenii lui în comunitatea umană.

citat clasic din Henri Le Saux
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debarcând acolo în '31, fără să ştiu mare lucru, cu memoria agasată de relatările unor pedanţi, dau peste omul de pe stradă. El mă înhaţă, mă înşfacă, nu mai văd altceva decât pe el. Mă iau după el, îl urmez, îl însoţesc, convins fiind că împreună cu el, mai presus de orice, cu el, cu omul care cântă la flaut, şi cu omul care joacă într-un teatru, şi cu omul care dansează şi gesticulează, am ce trebuie ca să pricep totul... cu aproximaţie. Împreună cu el, pornind de la el, reflectând, străduindu-mă să urc pe firul istoriei.

Henri Michaux în Un barbar în Asia (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expresia nu a fost niciodată proprietatea imanentă a muzicii şi nu a putut condiţiona în nici un caz raţiunea ei de a fi. Dacă, aşa cum se întâmplă aproape întotdeauna, muzica pare să exprime ceva, este de fapt o iluzie şi nicidecum o realitate. Este pur şi simplu un element adăugat care, printr-o înţelegere tacită şi înrădăcinată, i-a fost împrumutat, i-a fost impus, ca o etichetă, ca un protocol, în sfârşit, un aspect exterior care, din obişnuinţă şi inconştienţă, a ajuns să fie confundat cu esenţa ei. Muzica este singurul domeniu în care omul realizează prezentul. Din cauza imperfecţiunii naturii sale, omul este sortit să sufere trecerea timpului fără ca vreodată să poată face în aşa fel ca prezentul să devină real şi, deci, stabil. Fenomenul muzicii ne-a fost dat cu singurul scop de a pune o ordine în lucruri şi, mai ales, o ordine între om şi timp. Pentru a se materializa el pretinde aşadar în mod necesar şi unic o construcţie. În momentul în care s-a desăvârşit construcţia şi s-a obţinut ordinea, totul a fost spus. Ar fi în zadar să se caute şi să se aştepte altceva. Tocmai această construcţie, această ordine la care s-a ajuns este cea care produce în noi o emoţie cu totul deosebită, neavând nimic comun cu senzaţiile obişnuite şi cu reacţiile noastre datorate impresiilor vieţii cotidiene.

Igor Stravinski în Cronica vieţii mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate relele de care specia noastră este bântuită nu provin decât din erorile noastre, din interesele noastre, din interesele noastre rău înţelese, din prejudecăţile noastre, din ideile false pe care le avem asupra lucrurilor. Omul a fost întotdeauna înşelat de prejudecăţile sale, de speranţele şi de temerile sale.

citat din P. H. D. Holbach
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţiaţii, care au obiceiul de a reflecta asupra tuturor manifestărilor existenţei pentru a le aprofunda, au descoperit că această tendinţă atât de naturală, atât de răspândită, de a căuta o altă fiinţă pentru a te uni cu ea, ascunde unul dintre cele mai mari secrete ale universului. Dacă omul ar înţelege semnificaţia acestei tendinţe şi ar şti să o utilizeze în munca spirituală ar deveni o divinitate.

citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar omul care a renunţat la orice rasplată şi lucrează pentru ceea ce e sortit pieririi, ştiind că totul va pieri, acela e singurul om vrednic, cu adevărat vrednic de a locui împăcat în acest univers.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia formală este necesară în acest moment al evoluţiei omului dintr-un singur motiv: frica. Dacă se spune că fără religie ar fi anarhie, este adevărat doar din acest punct de vedere. Cât timp omul este posedat de frică, se comportă violent, şi în acest context, evident că este nevoie de bici – pedeapsa "divină" şi legală - pentru a-l ţine sub control. Din momentul în care omul devine conştient, se eliberează automat de toate condiţionările care îl ţin în întuneric şi implicit, de frică. Când acest lucru este realizat, omul înţelege instant că totul este pentru el şi în favoarea sa, şi că nu are nevoie nici de pastor şi nici de bici pentru a trăi. În acea clipă ar realiza ceva extrem de important: ar înţelege că nu el are nevoie de religia formală, ci că de fapt, religia formala are nevoie de el pentru a menţine lucrurile în mişcare şi pentru a păstra paradigma pe care ea însăşi a creat-o. Fără contribuţia inconştientă a omului, această paradigmă, bazată în totalitate pe frică şi pe manipulare, ar cădea precum un castel de nisip.

Paul Avram în Detox sufletesc - religia formală
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este piatra care apasă atât de profund şi dureros omul, îl constrânge şi îl reduce la un spaţiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbeşte de pământ, făcându-l să respire greu şi cu mânie. Trăieşte în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzaţia că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălţimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-şi momentul de reflecţie. Imediatul imaginar îi dă senzaţia că se află atât de sus şi că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spaţiu, dar procesul se desfăşoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... şi atât.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune (24 februarie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci omul este o fiinţă fără vârstă, o fiinţă care deţine îndemânarea, ca în câteva secunde să devină mai tânără şi aceasta în cadrul zidurilor timpului în care a trăit, în care înoată în sus şi în jos ca într-un bazin, la care oglinda apei se ridică şi coboară şi o conduce când cu această epocă, când cu alta.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există niciun lucru care să fie veşnic plăcut, pentru că natura noastră nu este simplă, ci include şi un al doilea element, diferit de primul, în virtutea căruia suntem fiinţe coruptibile, astfel încât, dacă unul dintre aceste două elemente se află în activitate, această activitate este, din perspectiva naturii celuilalt element, contrară naturii; când cele două elemente se află în echilibru, actul ce rezultă nu ni se pare nici plăcut, nici neplăcut. Dacă ar exista o fiinţă cu o natură simplă, aceeaşi activitate ar fi pentru ea totdeauna cea mai plăcută. Dar, pentru noi "schimbarea în toate ne este plăcută" din cauza unei laturi rele a naturii noastre; căci, la fel cum omul rău este schimbător, şi natura care are nevoie de schimbare este rea, ea nefiind bună pentru că nu este simplă.

citat celebru din Euripide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de la câmpie spune: să dărâmăm acest munte! Omul de la munte spune: să ridicăm un munte, aici, pe această câmpie!

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenorocirea osteneşte; vânturile nu suflă mereu cu aceiaşi turbare; norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate.

citat celebru din Euripide
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care devine dependent de droguri nu foloseşte această încarnare în forma corectă şi îşi comandă reîncarnări suplimentare. El trebuie să înţeleagă că, în fiecare clipă care ni s-a dat în această viaţă, noi trebuie să facem munca spirituală, pentru a înainta spre scopul creaţiei.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, cu cât joacă mai mult un rol mai nobil, mai "pozitiv" cu atât crede că se apropie de Dumnezeu, dar de fapt fără să bănuiască el se apropie şi mai mult de rătăcita lui mămică mintea care i l-a scris. Iar această abulie el o numeşte "evoluţie spirituală". Mintea nici în ruptul capului nu va accepta că tu eşti deja Spiritul complet şi etern liber de ea şi tot ce trebuie să faci este să o îngropi adânc în pământ. Tu nu eşti o persoană, persoana este visul utopic al minţii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!