În cazul uitării numelor proprii de persoane, se înţelege de la sine, pentru oameni diferiţi au, prin forţa lucrurilor, o valoare psihică cu totul diferită. Să luăm, spre exemplu, prenumele Teodor. El nu semnifică nimic pentru unele persoane, pentru alţii, este prenumele tatălui, al unui frate, al unui prieten, sau chiar prenumele lor. Experienţa analitică va dovedi că primii nu riscă să uite că o anumită persoană străină poartă acest nume, pe când ceilalţi vor avea mereu tendinţa de a fuza altuia un nume care li se pare rezervat relaţiilor lor personale. Deoarece la acest obstacol asociativ se adaugă acţiunea principiului neplăcerii şi aceea a unui mecanism indirect, în acest caz, vă veţi putea face o idee adecvată despre gradul de complexitate al cauzelor uitării momentane a unui nume. Dar o analiză riguroasă este capabilă să descurce în întregime iţele acestui scul încâlcit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vă aflaţi în prezenţa cuiva care are tendinţa să uite nume, cercetarea analitică vă va permite întotdeauna să constataţi că, dacă anumite nume îi scapă, nu este pentru că îi displac sau îi evocă amintiri dezagreabile, ci pentru că la el se includ în alte lanţuri de asociaţii cu care ele se află în rapoturi mai strânse. S-ar putea afirma că aceste nume sunt legate strâns de aceste lanţuri asociative şi sunt respinse de alte asociaţii ce se pot forma după împrejurări. Amintindu-vă de asociaţiile mnemotehnicii, veţi constata nu fără oarecare uimire, că unele nume sunt omise ca urmare a însăşi asociaţiilor care sunt stabilite în mod intenţionat pentru a evita fenomenul uitare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte deformarea numelor, nu putem admite că ar fi întotdeauna vorba de o concurenţă între două nume, în acelaşi timp asemănătoare şi diferite. Chiar şi în absenţa acestei concurenţe, cea de-a doua intenţie nu este greu de descoperit. Deformarea unui nume are adesea loc în afara oricărui lapsus. Prin deformare se încearcă transformarea unui nume în ceva ce sună urât sau în ceva care aminteşte de un obiect vulgar. Este un gen de insultă foarte des răspândit, la care omul cultivat sfârşeste prin a renunţa, dar adesea fără convingere. De multe ori el îi dă forma unei "vorbe de duh", de o calitate cu totul inferioară. Pare deci indicat să admitem că lapsusul rezultă adesea dintr-o intenţie injurioasă care se manifestă prin deformarea numelui.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care însă, nu deţinem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări şi indicii pentru demonstraţie? Aceste puncte de sprijin şi indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparaţia analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are acelaşi sens injurios ca şi acela pe care l-ar avea o deformare intenţionată. Dar puncte de sprijin şi indicii ne sunt furnizate şi de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoştinţele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâşeşte acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act şi împotriva cărora ea poate că reacţionează prin acesta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraş morav Bisenz şi analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi faţă de acest oraş, ci că amnezia ţinea mai degrabă de asemănarea care există între numele său şi acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraş italian situat cam la jumătatea distanţei dintre Roma şi Florenţa), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezenţa unui principiu care, din punct de vederea al motivaţiei tendinţei care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzaţii penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzaţii. În această tendinţă de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din faţa a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima raţiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci şi a multor alte acte ratate, cum sunt neglijenţele, erorile etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În arta obiectivă, veritabilă, nimic nu este accidental, totul este matematic. Artistul ştie şi înţelege mesajul pe care vrea să-l transmită şi opera sa nu poate produce o anumită impresie unui om şi o impresie complet diferită altuia - asta în cazul unor persoane aflate pe acelaşi nivel de conştiinţă.

citat clasic din George Ivanovitch Gurdjieff
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sensul uitării de proiecte este neîndoielnic chiar şi pentru profani, veţi fi cu atât mai puţin surprinşi să constataţi că scriitorii utilizează acest act ratat în acelaşi scop. Aceia dintre dumneavoastră care au văzut sau au citit piesa "Cezar şi Cleopatra" de Bernard Shaw îşi amintesc fără îndoială ultima scenă în care Cezar, pe punctul de a pleca, este obsedat de ideea unui proiect pe care îl concepuse, dar de care nu-şi mai putea aminti. Înţelegem în final că proiectul consta în a-şi lua adio de la Cleopatra. Prin acest mic artificiu scriitorul vrea să-i atribuie marelui Cezar o superioritate pe care el n-o avea şi pe care nici nu pretindea să o aibă. Din surse istorice puteţi afla că Cezar a adus-o pe Cleopatra la Roma şi că ea a rămas acolo cu micul ei Cezarin până la asasinarea împăratului, după care a fugit din oraş.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea de nume proprii, de denumiri şi de cuvinte străine se lasă explicată printr-o intenţie contrară, care se leagă direct sau indirect de numele sau cuvântul cu pricina. În acest gen de amnezii determinarea indirectă este cea mai frecventă şi cel mai adesea nu poate fi stabilită decât în urma unei analize minuţioase.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omiterea impresiilor şi a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie şi într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acţiunea tendinţei care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienţei de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare şi nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absenţă reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care credeţi că este cea mai mare valoare a unui milionar? Milionul de dolari? Nu cred. Nu, cea mai mare valoare constă în aptitudini, cunoştinţe, disciplină şi în calităţile de lider pe care le capeţi în timp ce ajungi la acest statut elevat. Este experienţa pe care o dobândeşti în planificarea şi dezvoltarea strategiilor. Este forţa interioară pe care o dezvolţi pentru a avea suficient curaj, devotament şi dorinţa de a atrage un milion de dolari.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş (redacţiei revistei "Cugetul", care-mi încurcă mereu prenumele)

Mă cheamă Dem sau Dumitru
Şi nu Dan, rebotezat,
El este, poate, altul,
Cu nume adevărat.

epigramă de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste nu trebuie neapărat să ai un nume. E suficient prenumele.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se fac fotografii din dirijabil al unui stadion plin de fani ai fotbalului sau al unui concert rock, ne facem o idee de cum arată 100 000 de oameni. Toţi ne gândim la Hiroshima ca cea mai gravă ucidere de oameni de către oameni. Aceasta a însemnat cam un stadion cu o capacitate de 75000 de persoane plin. În fiecare zi al fiecărui an, an după an, un stadion cu capacitatea de 75000 de persoane plin de oameni din întreaga lume pier din cauza foametei sau din cauzele efectelor secundare ale acesteia, în ciuda unei medii de 5% la nivel mondial surplus anual de producţie alimentară peste cantitatea de mâncare adecvată pentru toată populaţia lumii. Această ucidere zilnică de nevinovaţi face să pară mici crimele îngrozitoare de la Auschwitz.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşinea este sentimentul adânc înrădăcinat de însăşi mama natură în fiecare om. Ruşinea îi spune omului că anumite acţiuni sunt total împotriva firii. Problema este că ceilalţi oameni au învăţat să folosească acest sentiment pentru a-i manipula pe cei din jur. Ruşinea este una dintre cele mai primare emoţii umane. Ea este şi periculoasă pentru că îi spune unui om că el, ca individ, nu are valoare şi nu este destul de bun pentru a exista. Sentimentul de vinovăţie este sentimentul că acţiunile noastre au fost greşite însă ruşinea ne spune că noi suntem greşiţi. Omul va face orice ca să evite sentimentul de ruşine şi de aceea poate fi manipulat prin acest sentiment. Invidia, ruşinea şi vinovăţia sunt cele 3 emoţii negative pe care trebuie să le evităm în viaţa noastră socială.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul ghid pentru poezie

1
Dacă un om înţelege o poezie,
va avea necazuri.

2
Dacă un om trăieşte cu o poezie,
va muri singur.

3
Dacă un om trăieşte cu două poezii,
o va înşela pe una.

4
Dacă un om concepe o poezie,
va avea un copil mai puţin.

5
Dacă un om concepe două poezii
va avea doi copii mai puţin.

6
Dacă un om poartă coroană pe cap când scrie,
acest lucru va fi aflat de toată lumea.

7
Dacă un om nu poartă coroană pe cap când scrie,
nu va dezamăgi pe nimeni, ci numai pe sine.

8
Dacă un om este supărat pe o poezie,
va fi dispreţuit de oameni.

9
Dacă un om continuă să fie supărat pe acea poezie,
va fi dispreţuit de femei.

10
Dacă un om acuză public poezia,
în pantofii lui va curge urină.

11
Dacă un om renunţă la poezie pentru putere,
va avea şi mai multă putere.

12
Dacă un om îşi laudă poeziile,
va fi iubit de toţi proştii.

13
Dacă un om îşi laudă poeziile şi iubeşte proştii,
va înceta pentru totdeauna să scrie.

14
Dacă un om tânjeşte să fie preamărit pentru poeziile lui,
va ajunge şacal în lumina lunii.

15
Dacă un om scrie o poezie şi laudă poezia unui prieten,
va avea o amantă frumoasă.

16
Dacă un om scrie o poezie şi laudă excesiv poezia unui prieten,
va pierde amanta.

17
Dacă un om îşi însuşeşte poezia altuia,
i se va dubla mărimea inimii.

18
Dacă un om îşi lasă poezia în pielea goală,
se va teme de moarte.

19
Dacă un om se teme de moarte,
va fi salvat de poeziile lui.

20
Dacă un om nu se teme de moarte,
el va putea sau nu fi salvat de poeziile lui.

21
Dacă un om termină de scris o poezie,
se va scălda în siajul vid al patimei sale
şi va fi sărutat de coli albe de hârtie.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul plăcerii şi instinctul de conservare sunt departe de a-şi veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluţia căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoţiilor care au o influenţă asupra factorului traumatic care paralizează acţiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situaţiei periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acţiona ca o creaţie nouă şi pentru motive noi.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva uită de o întâlnire pe care a acceptat-o şi la care el însuşi este hotărât să meargă, motivul cel mai verosimil al uitării ar trebui căutat cel mai adesea în puţina simpatie nutrită faţă de persoana cu care urmează să se întâlnească. În acest caz, analiza ar putea să demonstreze că tendinţa perturbatoare se raportează nu la persoană, ci la locul unde trebuia să aibă loc întâlnirea şi care era evitat din cauza unei amintiri penibile legată de acel loc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandemia Covid-19 este copacul care ascunde pădurea. De ce copacul care ascunde pădurea?..
Prevăzuseră totul. Nu doar pandemia unui virus necunoscut care coboară din cerul senin, ci tot ce se va întâmpla după aceea; Supravegherea în masă şi controlul cetăţenilor din întreaga lume până la suspendarea drepturilor constituţionale.
Acest nume nu a fost ales întâmplător, deoarece aşa cum vom vedea mai târziu, din această pandemie se va naşte un sistem politic complet autoritar în care nu este permisă nici cea mai mică disidenţă.
"Nimic nu va mai fi ca înainte".
Lumea care va ieşi din această pandemie va fi una în care nu va mai fi loc pentru disidenţă. De fapt, se prevede naşterea unui autoritarism global în care cetăţenii înşişi vor preda drepturile lor fundamentale guvernelor în numele unei pretinse securităţi.
Paşii următori: microcip şi guvern unic în lume.

Camelia Opriţa în Palimpsest (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât cel care visează ignoră el însuşi sensul simbolurilor pe care le foloseşte, problema originii acestor simboluri şi a raporturilor pe care le pot avea cu obiectul lor rămâne în întregime obscură. Dar faptul în sine este cert şi acest fapt pare de primă importanţă pentru tehnica interpretării visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un val este ocean, şi când se ridică, i se dă numele "val". Când i se dă acest nume, este ca şi cum ar avea o existenţă independentă. Pare că se rostogoleşte de-a lungul suprafeţei, care este tot apă - apă care curge în apă - şi pe aceasta o numim viaţă. Apoi dispare şi aceasta se numeşte moarte. De fapt, nimic nu s-a întâmplat cu apa. Este doar o mişcare naturală, dar pentru că îi sunt atribute un nume şi o formă, apare ca o existenţă separată, sau entitate distinctă. În tot acest timp, este doar joaca apei care creşte, curge, scade - nicio poveste. Mintea inventează povestea prin crearea unei identităţi iluzorii. În adevărata înţelegere, totul este unicul. Când identitatea se ridică, o sărbătorim ca pe o naştere şi când curge, o numim viaţă. Când dispare, îi spunem moarte şi întristare. Dar, într-adevăr, dacă priveşti din perspectiva Absolutului unic, Adevărului, nimic nu s-a întâmplat cu adevărat, cu excepţia faptului că viaţa visată a unei fantome ajunge la sfârşit.

citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimul

uite îmi acord acest timp
unui exerciţiu de concentrare ascult sunetele
acestei seri de vară
nebuloasa nu are nicio logică
şi de-ar avea ce-are de-a face cu logica mea
n-are niciun rost
sună ca şi cum nu aş şti nimic
sau aş şti totul
despre seara aceea atunci de ce să nu o ating
uite prevăd şi privesc mai cu luare-aminte
nu ca să o mai descopăr încă o dată
şi că va fi la fel de cald
luntrea mea uşoară cum e
o va străpunge şi o va treace pentru revărsarea nesfârşitei
promisiuni de bucurie
a curajului de a fi unde nu am fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!