Când cineva uită de o întâlnire pe care a acceptat-o și la care el însuși este hotărât să meargă, motivul cel mai verosimil al uitării ar trebui căutat cel m...
Când cineva uită de o întâlnire pe care a acceptat-o și la care el însuși este hotărât să meargă, motivul cel mai verosimil al uitării ar trebui căutat cel mai adesea în puțina simpatie nutrită față de persoana cu care urmează să se întâlnească. În acest caz, analiza ar putea să demonstreze că tendința perturbatoare se raportează nu la persoană, ci la locul unde trebuia să aibă loc întâlnirea și care era evitat din cauza unei amintiri penibile legată de acel loc.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.