Dacă oamenii ar umbla goi, ar câştiga mult mai uşor siguranţa fizică a morţii. Hainele se interpun între noi şi rosturile noastre, creând o iluzie de putere şi neatârnare. Când treci însă gol prin faţa unei oglinzi, te pomeneşti menit pieirii, căci trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăieşte gândul nemuririi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

trup

Trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăieşte gândul nemuririi.

definiţie clasică de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti bolnav, natura te obligă la cunoaştere; te pomeneşti că ştii fără voia ta. Totul ţi se dezvăluie indiscret, căci tainele şi-au pierdut pudoarea în ştiinţa involuntară care e boala.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblânzeşte deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când îşi căuta pulsul prin teroarea nimicului...

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beat de eternitate şi atras de infinit mă prăvălesc prin spaţii ca o figură solară şi mă avânt prin imensităţi, uşor ca o iluzie şi transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătăţile de azur şi transcendente de nori.

Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

agonie

Agonia înseamnă frământare între viaţă şi moarte. Agonia adevărată este aceea în care treci în neant prin moarte, când sentimentul sfârşelii te consumă iremediabil şi când moartea învinge.

definiţie celebră de Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-are sens decât la oamenii care au iubit pasionat viaţa. Să mori, însă, fără să ai de ce să te separi?! Detaşarea este atât negaţia vieţii, cât şi a morţii. Cine a învins frica de moarte a învins şi viaţa. Căci ea nu este decât un alt cuvânt pentru această frică.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toate gândurile s-au înecat în sânge, din filozof te pomeneşti un avocat al inimii...

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de krisztina_monik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea sinelui este permanentă, căci are la bază cunoaşterea de Sine. Ea are o serie de caracteristici. De pildă, ea are puterea de a atrage oamenii sau obiectele de care avem nevoie către noi. Magnetizează oamenii, situaţiile şi circumstanţele, astfel încât acestea să sprijine dorinţele noastre. Acest sprijin este special, căci vine din partea legilor naturii, al divinităţii, al unei stări de graţie. Această putere creează o legătură între noi şi restul oamenilor, de care ne bucurăm deopotrivă noi şi ei. Este puterea iubirii.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţa între oameni se măsoară după rezonanţa afectivă a cuvintelor. Unii se îmbolnăvesc de o sfârşeală extatică ascultând o expresie banală, alţii rămân reci la o probă de zădărnicie.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-ai cufundat nemilos în străfundurile firii şi le-ai despuiat de bogăţii în ochiri subterane, te pomeneşti mândru şi înfumurat în legănările nimicului. Ce te face însă ca în acest dezmăţ metafizic să te opreşti deodată, ca fulgerat de-un este? Rezistenţele ascunse ale sângelui, patimile năvălind cunoaşterea sau instinctele asediind spiritul? E ceva în noi care refuză nimicul, atunci când mintea ne arată că totul e nimic. Acest ceva să fie totul? Se prea poate, de dată ce trăim prin el.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o zădărnicie a umbla după bogăţii trecătore şi a-ţi pune nădejdea în ele. E o zădărnicie a urmării poftele trupeşti şi a dori ceea ce va atrage apoi grele pedepse asupra voastră. E o zădărnicie a te gândi numai la viaţa de faţă şi a nu prevedea cele viitoare. E o zădărnicie a dori o viaţă lungă şi a nu te îngriji de o viaţă bună. E o zădărnicie a iubi ceea ce trece atât de repede şi a nu te gândi să câştigi cerul unde bucuria dăinuieşte în veci. Leapădă-te de toate şi vei găsi pe Dumnezeu!

Thomas a Kempis în Urmarea lui Cristos
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi îngropi fruntea între doi sâni, între două continente ale Morţii...

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952), traducere de Nicolae Bârna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul inimii în faţa golului timpului: două oglinzi reflectându-şi absenţa faţă-n faţă, una şi aceeaşi imagine a nimicniciei.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi tristeţea este un meşteşug. Căci nu te deprinzi aşa de uşor să fii singur şi zi de zi trebuie să te căzneşti în nemângâiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e zadarnic, afară de zădărnicie.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu ştiam că poate însemna o ploaie
lungă şi neverosimilă
cât viaţa unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu ştiam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuţi
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în faţa unui sertar de amintiri
şi de scrum,
în faţa unei uşi
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri şi azi,
între iluzie şi realitate,
între cai verzi pe pereţi,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munţi,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile oraşelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul când aş fi convins că posibilităţile unei schimbări la faţă a României sunt o iluzie, din acel moment o problemă a României pentru mine n-ar mai exista.

Emil Cioran în Schimbarea la faţă a României
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te omori decât dacă ai fost, prin unele laturi, totdeauna în afara tuturor lucrurilor. E vorba de o nepotrivire originară de care nu poţi să nu fii conştinet. Cel chemat să-şi ia viaţa nu aparţine decât accidental acestei lumi; el nu ţine în fond, de nici o lume. Nu predispus, ci predestinat eşti să te sinucizi, sortit încă-naintea oricărei dezamăgiri, oricărei experienţe: fericirea într-acolo te-mpinge, ca şi nefericirea, ea chiar mai mult, căci, amorfă, improbabilă, ea-ţi cere un istovitor efort de adaptare, în vreme ce nefericirea îţi oferă siguranţa şi rigoarea unui ritual.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar îşi caută o cărare prin desişul firii, el rămâne mâhnit, cu faţa spre înfundăturile propriului său duh. Căci, în el, lumina nu s-a despărţit de întuneric. Prin ceea ce încoronează Creaţia, prin spirit, el aparţine începuturilor ei.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul modern, mai mult decât omul dintotdeauna, priveşte cu linişte în jos. Faţa de cer, toate idealurile noastre sunt trădări.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!