Beat de eternitate și atras de infinit mă prăvălesc prin spații ca o figură solară și mă avânt prin imensități, ușor ca o iluzie și transparent ca un zâmbet, mă risipesc într-un nimic îmbietor pe care mi-l acoperă seninătățile de azur și transcendente de nori.
Emil Cioran în Pe culmile disperării, Lirismul absolut (1934)
Adăugat de Violeta Jumatate
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.