Nu te omori decât dacă ai fost, prin unele laturi, totdeauna în afara tuturor lucrurilor. E vorba de o nepotrivire originară de care nu poți să nu fii conștinet. Cel chemat să-și ia viața nu aparține decât accidental acestei lumi; el nu ține în fond, de nici o lume. Nu predispus, ci predestinat ești să te sinucizi, sortit încă-naintea oricărei dezamăgiri, oricărei experiențe: fericirea într-acolo te-mpinge, ca și nefericirea, ea chiar mai mult, căci, amorfă, improbabilă, ea-ți cere un istovitor efort de adaptare, în vreme ce nefericirea îți oferă siguranța și rigoarea unui ritual.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
| daniel stanciu [din public] a spus pe 26 ianuarie 2011: |
| Sinuciderea ca predestinare. Sinucigasul este un ins aflat intr-un dezacord ireconciliabil cu lumea. El nu investeste in lume si pierde, ci e pierdut intr-o lume in care nu stie ce sa investeasca. Cioran ne descrie doar o specie de sinucigasi, un grup "minoritar" al acestora. Cele mai multe sinucideri se produc in urma unui accident (nu unul care iti afecteaza existenta biologica, ci pe cea spirituala), al unei intamplari (sau concurs de imprejurari) care il pune pe individ intr-o situatie "fara iesire". Sunt momente in care simti ca viata s-a incheiat, ca viitorul nu-ti mai ofera nimic sau ca iti livreaza experiente insuportabile. A continua sa traiesti ti se pare nedemn, prea dureros sau fara sens. Majoritatea sinucigasilor investesc in lume mai mult decat "merita". Ei se agata (o implora sa ii inteleaga sau sa-i ia in seama) de viatza, nu sunt separati de ea cum pretinde Cioran. Mai exista si sinucideri demonstrative (mai numeroase decat cele predestinate de care vorbeste Cioran). Sunt insi care se omoara pentru a provoca celor la care tzin "stropul" de emotie pe care nu reusesc sa il stoarca prin prezenta lor. Sinuciderea ca absenta definitiva este modul lor de a fi prezenti in inima celor care nu le acorda sansa unei legaturi umane autentice. |
