O rândunică
rupând un boţ de noroi
zideşte cuibul

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stejarul bătrân
ţine piept vijeliei –
şi cuibul pe ram

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţie

Cete de îngeri,
Rostogolesc În noroi,
Propria neprihănire.

poezie de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

teiul înflorit -
fum în cuibul părăsit
de rândunică

haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lacrimă rece -
pasăre în cuibul cald
o rândunică

haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Am încercat să picur în noroi
Sămânţă de muştar şi de lucernă,
Sperând ca un trifoi cu patru foi,
Să facă epigrama mea eternă.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un strop de noroi
din cuibul rândunicii
pică în ibric

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Constantin Păun

Împăunarea sa e vană,
Pozând în dur inteligent,
Căci n-are pene, are-o pană
Şi-aceea-i... pană de talent.

epigramă de Janet Nică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor preocupaţi de Păun şi Corbu

Dacă totuşi vă frământă
Poanta este următoarea:
Păsările astea cântă
În rând cu privighetoarea.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Constantin Păun

Gândurile îmi adun
Si o spun întemeiat:
După cum e înfoiat,
Sigur este un... păun!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Uneori, acolo sus,
descoperită de adevăr,
alunecă poteca soartei.
Creaturile molatice,
cu ţipătul dogit de aşteptare,
suspină-n cuiburi de lacrimi.
Haloul pământului,
acoperiş de milă vulnerabil,
pentru sămânţa cerului.
Topit de durere,
globul stins visează vedenii;
culese de pe alt tărâm
Şi somnul înghite în sec,
cu voluptate,
hrana care trebuia,
digerată demult...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

George Corbu - Preşedintele actual al U.E.R.

Maestre, încă presupun,
Că am o pană de... Păun,
Şi-aş da orice, că nu sunt orb,
Să am o... *aripă de Corb*!...

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolele

Plutind deasupra cărucioarelor, manevrând
cumpărăturile, fiind tot timpul fisa de cincizeci
de bani, aterizată de dincolo de cer, de parcă
ai fi fost dată vamă, rândunică, cum străbaţi
tu parcarea mall-ului, în dâre concentrice
cum tai orizontul de după lac, cum câmpurile
de floarea soarelui se cojesc din zborul tău
de parcă ar fi fost crestate, rândunică, cum treci
jur-împrejur, dezvirginând aerul fraged.
Eşti aici de parcă n-ai fi aici, ca şi cum
te-ai da pe role prin cer, eşti cumva
propria ta rândunică, alunecând
infinitezimal pe ecran, în cărucioare albastre
eşti cea care va fi cumpărată şi cea care cumpără
eşti cea congelată, cea disecată
tu rândunică: eşti cea care nu vei fi vândută
care vei fi mereu cea sacrificată, cea
glorificată de mulţimi.

Eu intru păzit de zborul tău, tu
mă veghezi din înalt, către tine
îmi îndrept privirile înceţoşate, tu eşti
acolo ca să mă încredinţezi, tu
îmi garantezi
ieşirea, tu
eşti
o rândunică în toată firea.

poezie de Mircea Ţuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Ţuglea
Comentează! | Votează! | Copiază!

macaz

Macazul

Pentru accelerat o armă,
Comparabilă c-un tun!
Pentru alţii o alarmă,...
Că acarul e... Păun!

definiţie epigramatică de Constantin Păun din Cu ochii-n patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haz de necaz

Din Craiova la Piteşti
Poţi să cauţi cât doreşti
Că epigramist mai bun
Nu există ca Păun!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi plac păsările de pradă,
Ciugulind clipele diamantine,
Au clonţul de piatră, ochiul de fulger
Şi întrucâdva le-aseamăn cu tine!

Îmi place cuibul, trăsnet şi foc,
Ades creator de destine,
Cu storurile trase, zăvoarele scoase,
Aşa cum găsesc în tindă la tine!

Păsările de pradă au clonţul mai lung,
Anume creat să prindă rubine,
În el mă simt teafăr, chiar dacă pe drum,
Mă topesc în tufişuri alpine!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1963)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

De prea multă lumină a zilei,
Se aprind licuricii,
Stele care sar comete,
Din noroi pân-la erete.
De prea multă stamină,
Cad storurile zilei,
Rămân afară,
Cu o mână, cu o cicoare...
Dar greul storurilor doare!
Nu mi-e de mine,
Nici de mână,
Ci de câmpul împreună,
Că întunericul îl plâmge
Şi-un poem e scris cu sânge!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestie

De când scrie Păunescu
N-am văzut talent mai bun!
Eu sunt unul fără... "escu"
Deci semnez modest, Păun!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact aşa eşti şi tu. Când îi permiţi Conştiinţei să te îmbrăţişeze eşti exact ca puiul în cuib de rândunică. Totul este sacru. Doar reîntoarce-te şi fii aidoma acestor pui de rândunică: Fii "Eu sunt" neasociat cu nimic din ce îţi vinde mintea şi atunci nici măcar libertatea eternă nu te va putea refuza.

Atmaji Maharaj în Pui în cuib de rândunele, YouTube
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se zideşte sau se distruge singur, prin el însuşi. În arsenalul gândirii lui, el îşi făureşte armele prin care singur se distruge. Dar el îşi creează de asemenea uneltele cu ajutorul cărora îşi zideşte lăcaşuri cereşti de bucurie, de forţă şi de pace. Printr-o bună alegere şi o bună folosire a gândurilor sale, el poate atinge perfecţiunea divină

citat din Baird Spalding
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoarea

Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil.
Plouă doamne şi transformă în noroi
sufletul meu de câmp arabil.

Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este şi nici nu există.
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numeşte cu vorba cea tristă,

Numărătoarea începe cu doi,
dar, şi sfârşitul...
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!