În derivă

S-au strâns laolaltă în haite ca lupii
Și-atacă flămânde de bani și putere,
Ne sfâșie-n toate pe marginea gropii,
Iar prada și-o împart cu-atâta plăcere.

Ne vând pe nimic tot aurul țării,
Ne joacă la zaruri - profitul să iasă
Trăim zi de zi la voia-ntâmplării,
Legate sunt vieți cu sârmă ghimpoasă.

Ne mor în spitale părinții cu zile
Iar tinerii-ajung doar slugi la străini,
Bătrânii devin chestiuni dificile,
Copiii-s uciși în parcuri de câini.

Se leapadă iute și-aruncă din vină,
Pe vremuri, pe noi și chiar pe-animale,
Nu știu să conducă și atunci ne dezbină,
Paiațe urcate pe morți - piedestale.

Și-n toată aceasta întinsă otravă
Pământul se-neacă în lacrimi și sânge,
Plutim în derivă precum o epavă,
Pe-o mare-n furtună iar farul se stinge.

poezie de (12 septembrie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Întrebări cu lacrimă

Ne iei copiii, Doamne... Ce planuri ai în cer?!
Aici ne viscolește și e atâta ger!
Ni-i sufletul o stâncă pe care s-au urcat,
Părinții, ce de veacuri, din cer, au lăcrimat.

Și inima asudă, aici, de-atâta dor...
Sunt îngeri fără aripi, lipsiți de ajutor.
Străini, în altă lume, pornesc pe altă cale,
Lăsând în lume viața. Și rătăcesc, oh, Doamne!

Li-s aripile frânte, adesea pârjolite,
își tăvălesc iubirea, prin ploaie de ispite,
sunt clopote ce urlă, sunt valuri ce se sparg,
În vremuri de furtună, de-al timpului catarg.

Sunt pruncii noștri, parcă, o ultimă epavă,
Iivită-n calendarul apocalipsei crude.
Stau brațele în plângeri, sub a durerii lavă,
Cerșind doar o speranță, dar, Doamne, sunt prea scurte.

Pe crucea unui munte, s-a strecurat tăcerea,
Se scaldă-n lacrimi ochii, adesea răzvrătiți,
Pământul se scufundă, lipește mângâierea...
La cruci fără de vârste, îngenunchiați, părinți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânzători

Vând nopți, că tot le pierd ca zile,
Mai fac un ban, ca să câștig din viață
Și vând femei adulte, pe copile;
Doar ele cu experiență, vă răsfață.

Vând suflet de valoare contra cost,
Că astăzi nu servește la nimic.
Mă vând deștept, pe cel ce-i cel mai prost
Și îmi mai rămân și bani, să mă destind un pic.

Vând din cinstit în amestec cu onoare,
În întregime sau doar parțial,
Fără pretenții... pentru orișicare
Și dau factură înaltă, sau pe ilegal.

Vând totul, chiar și ce nu am
Căci ține, este obișnuință.
Pot vinde și copii sau câte un organ;
Nu de la morți, direct, direct din ființă.

Vă vând asigurarea vieții, după moarte,
Oricum nu vă servește la nimic.
Vă vând și diplome, fără să faceți carte,
Doar să semnați primirea când dați bani în plic.

Vă vând averi, ce n-ați putea avea...
E prin notar, legist, judecător.
Nu-i important, să fii tu al cuiva;
Costă un pic, dar ești... moștenitor!

E țara unde totu-i de vânzare
Și nu doar bunuri, tot ce nu gândești.
Cu ban, nu-i adevăr, banditu-are crezare;
Dintr-un țigan... ai vițe împărătești!!!

poezie de (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
George Ceaușu

Ziua umblă hoții...

Ziua umblă hoții
Și se procopsesc
Noaptea doar netoții
Se mai haiducesc.

Trăim vremuri grele,
Vremuri de coșmar,
Bani nici de pingele
Nu-s în buzunar.

Azi ca să îți iei pantofi
Frumușei de lac
Mănânci mereu doar cartofi,
Chiar dacă nu-ți plac.

Mănânci o lună sau două,
Ca să îți iei un pantof
Și-alte luni aștepți să vină,
Cu un alt pantof și-un of!

Trăim vremuri foarte grele
Astăzi noi pe TERRA
Și ne lovesc vechi boli rele...
Ciuma și holera!

Crima și corupția,
Ca și râia-s frate,
Mai dihai bejenia
Le-a-ntrecut pe toate.

Etnii se pornesc, măi vere,
În necunoscut
Lăsând casă și avere
Unde s-au născut.

Astăzi, de după zăbrele
Des repetă-un papagal:
-Trăim vremuri foarte grele...
Numai vremuri de coșmar!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbrele morții

Amenință moartea și seceră vieți
Flămândă de trupuri în plină rodire,
Privim către dânsa cu ochi de asceți
Și crucile-mbracă în alb cimitire.

Își caută prada în tot și în toate,
Ne cerne prin sită și schimbă destine,
Stau clipe de viață de cer agățate
Și umbre tăcute pășesc prin ruine.

Se-ntunecă cerul de-atâta durere
Iar îngerii plâng pe umeri străini,
Cerșindu-Ți speranțe, urcuș spre-nviere
Tu, Doamne ne iartă, nespusele vini!

poezie de (26 iunie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Unde ești, Doamne?

În aste zile de restriște,
Ajunsa țara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic și nimeni nu-i oprește
În lupta lor după mărire.

Făcut-au țara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără să aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentințe.

Se bat pe legi și ordonanțe,
Pe constituție, parlament
Și nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.

Și este țara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ținte
Iar ei ochesc fără clipire.

Suntem răniți, unii-s uciși
Și ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde ești Doamne de nu-i vezi
Să le arăți că în curând,
I-așteaptă Dreapta Judecată?

Și nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!

poezie de (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Închisori cu ferestre spre cer

Rătăciți printre vremi
Mereu triști, obosiți
Încărcați de nevoi,
Suferințe și boli -
Suntem prinși în hățiș.
Prizonieri pe pamânt
Plini de ură și-n gând,
În vârtej ne rotim
Într-un cerc vicios.
Nu mai știm ce e jos
Nu dorim decât sus.
Suntem tot mai flamânzi
De putere și bani,
Nu mai știm de cuvânt
Am uitat ce e sfânt.
Ne ucidem părinți
Și ne vindem copii,
Pe bâtrani îi lăsăm
În azile zălog.
Nu privim către cer
Doar spre ce-i efemer
Și datori pe la bănci
Ani am pus amanet
Pentru câțiva bănuți.
Traiul nostru-i acum
O ruletă de joc
De pariuri, noroc,
Unde vieți azi jucăm.
.......................
Nu trăim ci suntem
Prizoneri de închisori
Cu ferestre spre cer.

poezie de (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Ileana Nana Filip

Ochii mi-s lacrimi de rouă

poporului meu român

Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea și sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al țării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi în scumpa țară
Uitând să mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toți, prigoniți...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt și ațele și ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniștea unui mormânt
Am amuțit cu toții la intrare,
Am obosit să schiem lumi murdare
Am obosit să ne mai ascultăm pe noi...
Dar și pe alții îi ignor
Am obosit...
Dar poate că lumina nu poate face selecție divină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Rugăminte

E toamnă, iubite,
Și plouă cu lacrimi;
În suflet furtună
Și vânt.
Sunt pasărea tristă
Cu aripa frântă,
Culcuș căutând
Pe pământ.
Iar inima ca o maree,
Se zbate in valuri
Ce plang,
Aștept pescărușii să vină
Pe cordul rănit
De cuvânt.
Zăpezi vin se-așează
Pe frunte;
Și anii nu-i știm
De mai sunt.
Dar lasă-mi iubite
Astă toamnă,
Ferită să fiu
De cuvânt.

poezie de (31 august 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Îngerii cetății

Mamele nu mor niciodată...
Doar pleacă să se odihnească
dincolo... în odaia cu Lumină;
aici nu și-au găsit tihna.
Candele incandescente cu lacrimi,
s-au stins pentru că au ars
fără oprire.
Iau cu ele durerile nemărturisite
și clipele de bucurie pe care noi
le-am dăruit.
Izvoare din care curge mereu viață;
suntem înlănțuiți de ele de la zămislire
prin noduri gordiene.
E ca și cum ai desface pământul de ape
și luminătorii de cer.
La asfințit devin îngeri păzitori
peste cetățile noastre;
noi reaprindem candelele lor
și le aducem în rugă
la ceas de taină.

poezie de (8 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Marin Moscu

Lacrimi în ochi

Lacrimi în ochi, în suflet, în trup
Se revarsă ca frica de lup
Ce atacă în haite stâna, poporul
Orbit de durere, pătruns de fiorul
Că țara-i săracă și tinerii ei
Se vând la străini ca turma de miei.

Nu-i viziune gândită de bine și nu-i
Doină sau odă pe placul oricui,
Politica noastră e mută pe șahu-i restrâns,
Piesele lor pe noi ne-au învins,
Ne-au adus coloana în sapă de lemn,
Pământul absoarbe lacrima semn,
Europa-și mărește și PIB-ul șuvoi,
Pofta fericirii îi crește iar noi
Suntem dezgustați de viață, de progres
Când țară se-nchină la icoane-n regres.

Lacrimi în suflet, lacrimi în trup
Se desprind din ochi și se rup,
Se fac sare pe obraz și pe piept,
Românul acceptă supus și discret
În virtutea că oase la rând
Au albit bunătatea acestui pământ.

E-o miză ascunsă, nimic nu se face,
Ne sprijinim aiurea de foc și de ace,
Strângem din dinți pătrunși de durere,
Ura din noi râde, cu nesfârșită plăcere!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Rugă către Maică

Nu plânge, mamă, când lovit
Și-nsângerat îmi este trupul,
Nu doare locul biciuit
Cum doare ura și cuvântul.

Bătut, scuipat, batjocorit,
Eu port povara lor în spate
Și-n crucea grea duc istovit
Noianul lumii de păcate.

Nu sunt de cuie azi rănit,
Cu dragoste le rabd pe toate,
Plâng doar păcatul săvârșit
De ei, ducându-mă la moarte.

Nu plânge, mamă, știu că-n gând
Te-ai răstignit și tu cu mine
Te simt în toate îndurând
Chiar dacă jale curge-n tine.

Eu i-am iertat căci am venit
Cu dragoste întru zidire
Precum a fost proorocit
Să fiu jertfit spre mântuire.

poezie de (6 mai 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Ileana Nana Filip

Bună să ne fie inima

Mă-nchid adesea si sufăr in tăcere
Ochii mi-s lacrimi de roua
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.

Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc sa ar pământul roditor al țării
Dar locurile au fost vândute străinilor

Străini am devenit chiar noi in scumpa tara
Uitând sa mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toti, prigoniti...
Suntem victimele unui regim?

Nu suntem decat marionete ale marilor puteri
S-au rupt si ațele si ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniștea unui mormânt
Am amutit cu totii la intrare, am obosit sa schiem lumi murdare
Am obosit sa ne mai ascultam pe noi...
Dar si pe altii ii ignor
Am obosit... Dar poate ca lumina nu poate face Selecție divină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pribegie ,,săracă copilărie"

Și-au plecat români de-ai noștri
De voie și de nevoie,
Prin străini în lumea mare,
Pentru un bani, mai de valoare,
Pentru ce-au uitat legiștii.

Zările îndepărtate crunt onoarea le-a lovit,
Căci român ești doar în țară,
La străini, slugă vândut.
Plâng copiii, plânge neamul,
Când familii se dezbină,
Dorurile îi sugrumă
Și în lacrimi le înghit,
Numai banii îi mai alină,
Prețul lor e scump plătit.

Haideți fraților acasă!
Că și aici este de lucru,
Fața țării să înflorim,
Drept că bani sunt mai puțini,
Dar sunteți lângă copii,
Ocrotiți de-al vostru spirit
Și de bunul Dumnezeu.

De puneți umăr la umăr
Avântul în voi să crească,
Ca și pâinea cea domnească,
Traiul vostru își schimbă fața,
În familia românească,
Libertatea ei cea sfântă,
Nimeni să n-o umilească!
Greu vin banii, ușor pleacă,
Voi pribegi din poartă în poartă,
Munca greatrupul vă-apleacă,
Iar timpul nimic nu iartă.
Când vă deșteptați mai bine,
Aveți doar pe Dumnezeu
Și-o fărâmă de lumină
În înțelepciune voastră,
Înțeleasă prea târziu.
Niciunde nu-i ca acasă,
Adunați cu toți la masă.

poezie de (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

În țara mea

În țara mea copiii sunt povară
Și sunt uciși 'nainte de-a se naște...
În țara mea ne închinăm de paște
Însă Iisus e răstignit afară.

În țara mea e-atât de multă jale
Iar cântecele sunt tot mai puține,
Sunt penitenciare arhipline
Și sunt biserici pe treisferturi goale.

În țara mea surâsu-i floare rară
Iar rânjetul se-ntinde ca o lavă,
De-atât amar, ni-e inima bolnavă
Și așteptăm de mult o primăvară

Ce a uitat să ne mai calce pragul,
Să ne-nflorească viața cu speranțe,
Suntem bogați în datorii, restanțe
Și deznădejdii arborat-am steagul.

Bătrânii mor uitați în reci azile,
Copiii se împart în tribunale,
Focare de infecți-s în spitale
Iar cei săraci sunt condamnați cu zile.

În țara mea e tristă ciocârlia,
Cireșii dau pe floare TVA,
Vampiri politici, sug din țara mea
Comorile și-nstrăinează glia.

Dar vai! (O știu stejarii și feriga)
Amar va fi de voi, fanarioți
Când ne-om unii ca unul singur, toți,
Și o să explodeze mămăliga!

Veți încerca zadarnic, precum struții
Să vă ascundeți capul în nisip
Dar să scăpați nu va fi fel și chip,
Plăti-veți, zâmbăreții, chiorii, muții....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

Pumn de vorbe galbene

șirul clipelor se-nșiruie nopții
dureau falangele de-atâta scâncet
doar clape de pian înțeleg atâtea
de ce frunzele cad
ca și un pumn de vorbe galbene?
pentru că vântul se-mbracă-n petale
veștede de-atâta ploaie de-ar plânge norii
destul că-n gri veșminte
s-ascund atâtea idealuri
restul muntelui l-am sfărâmat
și-n pumni am doar țărâna
pentru că rănile mă dor și-n sânge
nu mai sunt de mult nici măcar leucocite
de vreau să rup trecutul ca pe-un vreasc
este pentru că s-au uscat pe ceas atâtea
trecute fapte și-n joc încă sunt zaruri
le țin strâns în palme și-mi chem destinul
să vină-n puncte înșirate unul câte unul

și pentru că am din nou lumină-n viața mea
ei, bine pentru asta mai beau o cupă din vinul
roșu, hărăzit doar celor fără vină!

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să mă-nchid în vers

Am să mă-nchid în vers să-mi fie bine
Să nu mai știu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.

Să nu trimiteți critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Și mă ucid așa cum știu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.

Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Și acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum și de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc să-mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.

poezie de (17 iulie 2012)
Adăugat de angelinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nu știați că și lupii se îmbracă de la PRADA? Prada lor din vremuri imemoriale: gingașa mioriță fără fiță! Niște imitatori de joasă spiță (speță)!

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Sunt lacrimi

Paharul cu lacrimi e plin si se varsă
Sunt lacrimi ce curg din ochi de român
Străbunii, de-acolo, din cer ne veghează
Și-l tine Hristos în mână, acum!

Sunt lacrimi de prunci rămași fără mamă
Plecate departe... muncind in surghiun
Purtând zi de zi in suflete rană
Of... cât să mai rabde sărmanul român!

Sunt lacrimi din ochi de bătrâni ce așteaptă
Doar ziua în care la cer vor pleca,
Bolnavi și săraci... tot stau să socoată
Ce-or face atunci când n-or mai putea!

Sunt lacrimi vărsate in focul durerii
Săraci suferinzi pe-un pat de spital
Azi vracii moderni slujesc doar averii
De nu le dai plată... ți-e boala calvar!

Sunt lacrimi de mame... ce trupul își vând
La colțuri de stradă, pe câțiva mărunți
Să-si crească cum pot, copilul flămând
Dar tot nu le pasă acelor corupți!

Sunt lacrimi vărsate de cei fără casă
Orfani ce-și duc viața prin guri de canal
Bogații nu văd sau nu le mai pasă
Cu banul încalcă și codul penal!

E lacrima mea... e lacrima voastră
A neamului meu lovit pân' la sânge
Dar tara aceasta va fi tot a noastră
Și n-o vom lăsa la cei fără Cruce!

Nimic nu se pierde, nimic nu se varsă,
Hristos tine-n mână paharul durerii
Și-n clipa cea mare, de Domnul aleasă
Gusta-vor amarul... noi calea-nvierii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Românie, pământ sfânt

De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales să moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră țară?

Și-au plecat plini de speranță
Bravii soldați la război
Într-o frumoasă dimineață
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au vărsat lacrimi și sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.

Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem frații alungați
Străini ajungi la ei în țară
Și-n sărăcie ani de zile uitați.

Însă cu toată ambiția și voința
Ne apăram pământul sfânt.
Limba, istoria, portul, credința
Până vom ajunge în mormânt!

poezie de (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Ileana Nana Filip

Bună să ne fie inima!

Mă-nchid adesea și sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al țării
Dar locurile au fost vândute străinilor.
Străini devenind chiar noi în scumpa țară
Uitând să mai vorbim întâia limbă
Străini suntem cu toții, prigoniți...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt și ațele și forța națiuni s-a pierdut - Rodica
S-au risipit destinele în lut - Rodica
Suntem chiar liniștea unui mormânt
Am amuțit cu toții la intrare,
Am obosit să schiem peste lumi murdare
Am obosit să ne mai ascultăm pe noi...
Dar și pe altii îi ignorăm?
Am obosit...
Dar poate că lumina nu poate face selecție divină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook