Umbrele morţii

Ameninţă moartea şi seceră vieţi
Flămândă de trupuri în plină rodire,
Privim către dânsa cu ochi de asceţi
Şi crucile-mbracă în alb cimitire.

Îşi caută prada în tot şi în toate,
Ne cerne prin sită şi schimbă destine,
Stau clipe de viaţă de cer agăţate
Şi umbre tăcute păşesc prin ruine.

Se-ntunecă cerul de-atâta durere
Iar îngerii plâng pe umeri străini,
Cerşindu-Ţi speranţe, urcuş spre-nviere
Tu, Doamne ne iartă, nespusele vini!

poezie de Angelina Nădejde (26 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere în stele

Câtă durere este-n stele, Doamne?!
Oh, s-au topit şi curg prin ochii Tăi!
Iar Tu ne cerţi cu boală şi cu foame,
Cu moarte şi cu viruşii-călăi,
Fiindcă am fost copii rebeli şi răi
Şi nu ne-am plâns greşeala la icoane.

Ori poate ceri dreptatea pentru care
Cei asupriţi, în viaţă au luptat...
Acum îngenunchem şi-ţi dăm crezare
Şi Doamne, ştim că am făcut păcat.
Azi fiecare este vinovat
Şi lacrimile noastre sunt amare.

Să ne unim în luptă, toţi, ca unul!
Iubirea nu ne fie în zadar...
Ne iartă, Doamne! Plânge azi românul.
Ne iartă şi ne ai în paza Ta!
Plâng toţi cei dragi, pier unul câte unul...
Ne iartă Doamne! Nu te mânia!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de viaţă

Sunt clipe
când te iubesc
atât de mult
încât dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
să ne fim clipe;
clipa unuia
pentru altul.

poezie de Angelina Nădejde (3 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auziţi? Ne plâng copiii...

Doamne, strigă omenirea, şi parcă te-ai supărat
Că ne-am înrăit de lacomi, răzvrătiţi ne-am depărtat
De cuvântu-ţi şi blândeţea, bunătatea ce ne-ai dat,
Ne-ai iertat, şi-am tot greşit... încă Doamne, ne-ai răbdat!

Cu odorul strâns de mine mă trudesc să îl feresc
De primejdii ucigaşe, i-alint chipul îngeresc,
Şi l-aş duce peste lume, într-un loc curat, steril,
Să-l botez în rugi pioase... sărmănelul meu copil...

Mă priveşte cu candoarea ce doar pruncii o mai au,
Cu doi ochi miraţi, albaştri, când măicuţe-ngenuncheau
Şi-şi plângeau copiii care au rămas printre străini,
Şi-i ascund că noi, adulţii, suntemi răi şi plini de vini...

Eu îl rog pe Dumnezeu să-i dea îngerii aproape,
Să-l vegheze zi şi noapte, eu să îl sărut pe pleoape,
Şi să-l liniştesc, să-l legăn pe frumosul meu odor,
Şi să-i spun că i-aş da cerul, pentru el pot să şi mor!

Auziţi? Ne plâng copiii sfâşiind inimi de mame,
Doamne, nu mai vreau s-asist la durere şi la drame...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări târzii

Te-aştept în gara unde ieri,
Printre bagaje, trenuri goale,
Tu ai plecat spre nicăieri,
Eu rătăcind prin lumi duale.

Am scris pe suflet cu uitare
Zi după zi, rând peste rând,
De stau ticsite acum sertare,
Nu te găsesc măcar în gând.

De ce te-aştept? Să-ţi spun atât:
De te-am iubit, azi a murit,
Ai fost de îndoieli înfrânt!
Ce vreau să-mi spui? Că ai greşit!

Deşi nu cred c-ai să mai vii,
Să-ţi recunoşti atâtea vini,
Când mai sosesc trenuri târzii
Mai sper să fii, printre străini!

poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi pleci, Poezie!

Vii, mai ales, când norii îmi vârtejesc prin viaţă
Cu versurile prinse în acele de gheaţă.
Cuvintele-s orfane de muză şi-n tăcere
Mă caută prin gânduri şi răscolesc viscere...

Şi dacă toată-n iceberg nu văd lumina lunii,
Tu îmi răsari sub gene şi îmi nunteşti păunii.
Pătrunzi printre ruine, desfiinţând hotare
De dincolo de lume, de dincolo de soare...

Nu ştiu prin ce minune înnobilezi cuvântul,
Epustuflant te-ncumeţi să te întreci cu vântul
Şi îmblânzeşti furtuna şi fiarele pădurii,
Metafore-ngenunche atacurile urii...

Ai armele cu tine şi nu sunt la vedere,
Silabele valsează-n alint şi în durere,
Vocalele vibrează în acolade-albastre,
Consoane stau de pază-n oceanele sihastre...

Mă porţi prin universuri, de mine, neştiute,
Unde m-aşteaptă stele, magii, să-mi împrumute
Şi din decorul static al stazelor letale
Tu mă învii spasmodic în clipe ireale...

Şi-mi cresc pe umeri aripi şi zboru-i la-ndemână
Cu iambii şi troheii alerg acum de mână
Şi timpul se opreşte în loc... doar eu cu tine
Schimbăm în bine răul şi dăltuim destine...

Să nu-mi pleci, Poezie, vreodată înspre nord,
Rămâi unde ţi-e locul, de când mă ştiu, în cord!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin nopţi tăcute

Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.

Lumea senină,
Luna cea plină
Şi marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng şi cânt.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu dă culoare pământului prin flori,
Mamelor, prunci spre mântuire,
Oamenilor, bucurie prin muzică,
Speranţă şi pace prin rugăciune.
Toate acestea le primim în dar.
Ce dăm noi la schimb?

poezie de Angelina Nădejde (16 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi negri

Mai străini ca niciodată,
Mai pierduţi ca nicioricând,
Se privesc doi ochi de fată
În privirea lor cătând.

Nu-nţelegem ce mai este
Nici e rost de întrebat,
Stau pe margine de lacrimi
Doi ochi negri, destrămaţi.

Poate cer vre-o evadare
Ori răspunsul inserat?..
Din adânc, odinioară
Zorii m-au cutremurat.

Plâng uimite mărgărite,
Roua spală umbre noi,
Ce se-alege din speranţe
Când sunt arse de cei doi?!

Urlă vântul a turbare,
Ceaţa dă năvală iar...
E prea mică dimineaţa,
Valul vine după val.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pustiu

păşesc prin timp
rătăcit pe aleile sufletului
caut ceva, caut demult
ce nu găsesc nicicând
un ceas bate
tic-tac
în trista cetate
ce pot azi să fac
e viata, e lumina
nu, nu
e doar o veşnică minciună
eterna, fascinanta minciună
pătrunde adânc în noi şi în toate
în noapte, pe furiş şi pe la spate
aşa nu se poate
şi totuşi trece, toate trec
sau se petrec, mai departe
aici, nu în altă parte
stau pe un ciot de ţărm, de viaţă
plâng, mă plâng
privind pustiul omeniri pe acest pământ

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

iartă-mă, Doamne,
mă caţăr spre cer
pe picioare de lemn
sunt suflet de humă
murdar de gânduri, frică, păcate
iartă-mă Doamne,
că plâng pe braţele crucii
păşesc către El şi paşii se pierd
printre cruci frânte de suflet
azi pier în stropii de sânge
căzuţi de pe crucea fiului Tău
zac la marginea lumii
în şuvoaie de lacrimi
la cap mi-au pus bolovani
să nu mă ridic şi să sper
iartă-mă Doamne
că plâng şi iar pier, la picioarele crucii
iartă, Doamne,
fiul tău, umil şi stingher

rugăciune de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai iartă încă un copil...

Mi-e frică de-ntuneric, Doamne,
Nu-mi lua lumina ce-o mai am,
Ci iartă-mă, cu tot cu neam,
Fii blând şi bun cu mine, Doamne!

La Tine-s toate cu putinţă.
Mai iartă încă un copil,
Risipitor şi pueril,
Aducător de suferinţă.

Ştiu că îmi poţi citi în suflet
Şi mă încred că-i unul bun.
Nu mă lăsa s-ajung nebun,
Prin rătăcirea mea din umblet.

Eu îţi râvnesc Împărăţia,
Nu prin durere şi suspin.
De bună voie vreau să vin
Şi să-ţi slăvesc Mărinimia.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul cerne ca prin sită,
Ploaia peste veşted lan.
Iarba-i bună-a fi cosită,
Buruiana mai avan...

catren de Mihaela Banu (27 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări fără răspuns

Doamne, oare, nu-i prea mult?! Boli, războaie şi suspine...
Moartea iar a renăscut de sub lumea în ruine.

A pătruns subtil, tăcut, azi, în sufletele noastre.
Poate n-am murit demult. Plâng întinderile-albastre!

Ploi acide ne-au atins sufletul, cu cianură.
Talpa cerului zvâcneşte sub mormanele de zgură.

Plâng străbunii, plâng de dor, sufletul de-acum, i-nţeapă
Îngerii-au adus în zbor, veşti că-s cu-un picior în groapă.

Sufletul s-a resetat, diavoli le-au săpat în carne,
Nu mai au de aşteptat. E război într-ânşii, Doamne!

Moartea-i azi un giuvaer, poleit. Inundă trupuri
Şi îi poartă spre părinţi, dinspre viaţă, spre mormânturi.

Ce sclipiri, ce poleieli! Sunt gonaci după avere,
Dar zadarnic ce-au fost ieri – bogaţi, falnici, în putere!

Clopot în cuvântul tău... şi o zbatere finală.
Numai Bunul Dumnezeu carnea sufletului ară...

Va renaşte iar, dintre ruine, moartea, întrecându-se pe sine...
Şi ce rost, când toate-s trecătoare?! Numai morţii îi voi fi datoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi doi

Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeţi,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineţi.

Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Şi să ţâşnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.

Buchete de speranţe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aş vrea să le udăm,
Veşminte din petale ne-om pune de la flori
Şi-n valsul vienez prin nori să alergăm.

Să fim pe cerul vieţii doi fluturi prinşi în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste şi viaţă să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!

poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedere spre viaţă

Vis ce tăcut păşeşte-n delir în noaptea pustie
Cântec de leagăn se-aude când vântul adie.
Şoapte tăcute, ecou infinit.
Fragmente de sunet pierdute în vid.
Secunde din timpuri lăsate drept bir.
O gaură neagră ce-atârnă de-un fir.
Vibrează tăcerea, loveşte un zid.
Dărâma cuvinte, ruine clădind
Vreme marcată de clipe ,
Pustii, de gânduri oprite,
Castel de fantasme-amăgite
Ce bântuie holuri umbrite.
Tărâm amuţit de-atâta durere
Rămâne uitat in veacuri stinghere.

poezie de Raluca Oprea
Adăugat de raluca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un alt anotimp

Vino toamnă să mă vezi
Îmbracată-s în pastelul
Florilor de primavară.
Am şi roua dimineţii
Izvorâtă pe sub pleoape
Şi parfum de bucurie
Şi tristeţe... câteodată.
Ţin pe umeri doi luceferi
Rod de dragoste-mplinită
Iar în braţe-mi duc minunea
Din iubire zămislită.
Nu-s frumoasă ca şi tine,
Tu eşti plină de culoare
Îţi lipseşte strălucirea
Ochilor ce-i am,
De... mamă!
Tu ce ai de toţi poeţii
Slove-ţi scriu şi te răsfaţă?
Ai culoarea ruginie
Şi lipsită eşti de viaţă.
Eu am suflet, am Lumina
Creatorului în mine!
Am trăire, am durere
Şi nădejde-n... nemurire!

poezie de Angelina Nădejde (26 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lumea ta

Aceasta este lumea ta,
Eşti prins în ea ca într-un cleşte.
Oricât de greu ţi-ar fi a sta,
N-o părăsi, Doamne fereşte!

Adună-ţi doruri la un loc,
Le pune şi pe chip pomadă
Şi când îţi spui că n-ai noroc
Zâmbeşte larg, să nu se vadă!

Nu căuta vreun vizitiu
Trăsurii cea închipuită
Care te-ar duce-ntr-un târziu
De unde treci mereu prin sită.

Îţi iartă orişice păcat,
Nu da pe el afurisenii
Şi-alungă ceru-nnegurat
Punându-i stele mirodenii!

Coboară-ţi doinele în glas
Dacă eşti treaz în ceas de noapte,
Durerile ce ţi-au rămas
Să ţi le-asculte Luna toate!

Iubeşte mult, orice ar fi,
Iubirea-i darul cel mai mare!
Un soare nou va străluci
Cândva, în ochi la fiecare.

Aceasta este lumea ta
Şi-i pururi cu de toate plină,
Scufundă-te, iubind, în ea,
Din ea urcând către lumină!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor îngerii!

Mor îngerii! În ceruri e doar suspin şi plâns
Sunt trişti, tăcuţi şi gârbovi, li-i aripa lăsată,
Chiar aura din juru-i le e întunecată;
Li-s ochii în orbite; de lacrimi câte-au strâns!

Mor îngerii! Pământul e numai plâns şi jale;
Priviri fără lumină, destine retezate,
Au frunţile-n ţărână, au trupuri sfâşiate,
Şi-n drumul către ceruri n-au nici o lumânare!

Mor îngerii! Nimic nu mai e sfânt!
Mor îngerii! Şi-n Cer... şi pe Pământ!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare lucru te caut

În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
şi cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinţi, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viaţa.

În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
şi te cioplesc până îţi simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simţurile
ca şi când aş sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...

În fiecare durere mă sprijin de tine
şi tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aş vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineaţa,
să înfloresc la fiecare înghiţitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aş mai putea să-ţi ofer...
ce-aş mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îţi ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ţi spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! şi îngerii coboară din cer...
ţi-aş dărui viaţa mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ţi-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!