Bună să ne fie inima!

Mă-nchid adesea şi sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor.
Străini devenind chiar noi în scumpa ţară
Uitând să mai vorbim întâia limbă
Străini suntem cu toţii, prigoniţi...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt şi aţele şi forţa naţiuni s-a pierdut - Rodica
S-au risipit destinele în lut - Rodica
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amuţit cu toţii la intrare,
Am obosit să schiem peste lumi murdare
Am obosit să ne mai ascultăm pe noi...
Dar şi pe altii îi ignorăm?
Am obosit...
Dar poate că lumina nu poate face selecţie divină!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mi-s lacrimi de rouă

poporului meu român

Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea şi sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi în scumpa ţară
Uitând să mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toţi, prigoniţi...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt şi aţele şi ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amuţit cu toţii la intrare,
Am obosit să schiem lumi murdare
Am obosit să ne mai ascultăm pe noi...
Dar şi pe alţii îi ignor
Am obosit...
Dar poate că lumina nu poate face selecţie divină!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună să ne fie inima

Mă-nchid adesea si sufăr in tăcere
Ochii mi-s lacrimi de roua
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.

Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc sa ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor

Străini am devenit chiar noi in scumpa tara
Uitând sa mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toti, prigoniti...
Suntem victimele unui regim?

Nu suntem decat marionete ale marilor puteri
S-au rupt si aţele si ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amutit cu totii la intrare, am obosit sa schiem lumi murdare
Am obosit sa ne mai ascultam pe noi...
Dar si pe altii ii ignor
Am obosit... Dar poate ca lumina nu poate face Selecţie divină!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străini

Străini suntem la noi în ţară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini şi pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem şi între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar şi nostimi

Străini suntem debusolaţi
Pe drumul vieţii pe trasee
Suntem străini şi printre fraţi
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci aşa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Şi foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne ştim
Aici şi-n alte universuri
Suntem străini şi când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem cu toţii banali. Suntem cu toţii plictisitori. Suntem cu toţii spectaculoşi. Suntem cu toţii îndrăzneţi. Suntem cu toţii timizi. Suntem cu toţii eroi. Suntem cu toţii neajutoraţi. Depinde doar despre ce zi discutăm.

citat din Brad Meltzer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că suntem români, că suntem unguri, că suntem greco-catolici, că suntem ortodocşi, suntem cu toţii în aceeaşi ţară. Trăim cu toţii acelaşi destin şi doar cei care vor să ne dezbine, abia aceia sunt adevăraţii trădători.

Corneliu Coposu în 163 de vorbe memorabile (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra divină

Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi şi strălucim
Lumina se opreşte să mă vadă
Suntem pe pajişti atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Şi apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieţii
Îngerii văd armata şi câştigă un marş fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Şi voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiş
Şi voi zbura cu fiecare parte din mine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plâng străbunii

Ne plâng străbunii în mormânt
Văzând ce se întâmplă pe pământ.
De ură, de dureri şi duşmănie,
De viaţa noastră dată chezăşie.

E tot mai plin pământul de sărmani,
De terorişti, de criminali şi şarlatani.
De oameni care pentru-un pumn de bani
Aruncă-n jur doar vorbe de ocară.
Oprşte, Doamne,-această cruntă boală!

Boala-i transfigurată-n pocăinţă,
Dar nu plecăm genunchiul cu căinţă.
E doar o mască falsă-n care arde
Dorinţa lumii pentru libertate.
Dorinţa de-a lăsa pentru Iisus
Povara ce ni s-a ursit de sus.

Se simte clocotind ipocrizia,
Căci am uitat ce-nseamnă omenia.
Sunt tot mai mulţi români plecaţi în lume...
Întoarce-te în ţara ta, române!
Ai fost prea mult străinilor o slugă...
Povara ce o duci, te rog, aruncă!
În ţara ta întoarce-te şi plângi,
Chiar dacă brazdele durerii sunt adânci.

De s-ar întoarce Ştefan sau Corvin,
De-ar şti că suntem slugă la străin,
Cu arma-ar face drum peste hotare
Şi ne-ar salva de greaua întristare.
Şi ar tăia cu fulgeru-n furtună
Pe cei ce la străini întind o mână.
Ei ne-au lăsat, murind, un jurământ:
Să apărăm murind acest pământ.

Noi azi ne vindem glia la străini
Şi-a prins străinu-n ţară rădăcini.
Acum pământul nostru roditor
E dat mai pe nimic străinilor.
Cu toţii l-au prădat, l-au umilit.
Şi în genunchi strămăşii ne-au trudit!
Plânge în suflet cumpăna fântânii
Că s-au pierdut printre străini românii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans din note muzicale

Dansul nostru din pânze se desprinde,
Se proiectează-n spaţiu, lumina ne pătrunde
Suntem atingeri diafane pe ochii strălucind,
Suntem al vostru cântec din inimă şoptit
Suntem balanţa primilor paşi, suntem adieri de vânt
Pe pajisti ne pierdem în sărut,
Iar inimile construiesc vise spumoase,
Redeshizând lumina.
Sufletele cântă în paşi de suspin,
Cântă pe un câmp de flori imortela.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Războiul e în noi, dar sigur se va termina,
Nu e un vis al unui om bolnav, ci doar
Un scenariu nereuşit, dintr-un film neregizat.
Uităm cum să pierdem, lacrimile noastre se scurg,
Sau să pătrundem în esenţă vii, într-o lumină fără sfârşit.
Vom izbăvi în orice mod, cu lumina dragostei divine
Şi vom atinge norii într-un alt decor.

Nu ne mai distrugeţi inimile în zadar,
Noi suntem liberi şi nu suntem sinucigaşi,
Vom lumina ca un far în noapte,
Iar aripile vor zbura spre alte orizonturi,
Evoluăm, ne mântuim, dispunem de vis,
De emoţie, de lumină, de paradisul trist.
Vom izbăvi oriunde, oricând,
În orice mod, de orice mijloace dispunem.

Dominaţia rusească ne ascunde lumina
Sub predicţia unui vis uitat al copilăriei sumbre,
Suntem mai atinşi de vină, sau uităm să luminăm,
Ne pierdem în ale lumii măşti,
Suntem ca un pian dezacordat,
Ce nu mai poate schimba inimile oamenilor,
Nici minţile nu le vor mai relaxa.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele din imprimeu

Noaptea ne-a scăldat printre stele
Şi dorul ni s-a oprit între cele două lumi
Vom fi îngerii călăuzitori ai pietrelor sufleteşti
Pe care le vom proiecta dincolo de un destin
Suntem tot mai departe. Suntem prinşi de inelele de foc
Poate că zborul ne va zâmbi în imprimeu
Ne sfâşiem prin necuvinte-n fiecare zi
Suntem aici, ne vom atinge lacrima de rouă
Şi paşii noştri se vor plimba prin suflete golite.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-mi vei răspunde

De vei răspunde eu voi ştii
Că te conduc în visul fără de sfârşit
Şi ne unim cu noi aprinderi
Ne minunăm de noi colaborori
Cu toţii ne simţim departe
Îndepărtaţi e lumea albastră
Ne luptăm să scriem bine
şi ne atinmgem cu fiecare privire
Suntem aleşi să ne iubim nebuneşte
Suntem suflete proapete şi iubitoare
Nu vom ancora lumina din lumină
Şi ne vom zâmbi cu fioecare colţ de gură
Este o rază e lumină ce-mi intră-mi irisul confuz
Nici mintea nu se vrea deschisă
Ea se ridică din lumina ta
Vom aprofunda frumosul artei în doi
Şi vom atinge cu focul din noi
Cele mai frumoase valuri de glorie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria timpului

Timpul are propria geometrie.
Noi trecem ca o secantă,
Atingându-i fiecare secundă.
În fond, nici secunde nu are...
Noi suntem secunda.
Suntem poate o infinitate de puncte
Mereu în mişcare –
Electroni nestatornici.
Poate că suntem baza unei piramide
Cu susul în jos,
Sugerând pierderea în haosul existenţei.
Ochii ne vor deveni linii drepte,
Iar braţele,
Planuri adiacente.
Clipele vor rămâne
Un unghi mort.
Poate suntem nimic, poate... tot.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din fiecare zori de zi

Cred încă în marea iubire, chiar şi atunci
Când plopii sunt grăbiţi să-şi scuture podoaba
Mai cred în sufletul tău curat ce mă atinge în fiecare dimineaţă Pe genele umede de sărutările tale
Cred în lumea mea frumoasă
Unde cântă păsările în stil macedonean
Şi noi ne sărutăm adesea sub clar de lună
În strigătul pădurii ne confundăm cu timpul
Şi ne luptăm să credem în lungi călătorii pe Marte
Suntem altare fine ale unui suflet prea deschis
Sau poate vom ajunge flori în mâna stânga a unei mirese triste
Uitate-n pridvorul casei fumegând
Geamul odăii este atât de aburit şi noi ne prindem mâna
Şi ne atingem faţa cu ochii umeziţi
Afară-i ger şi casa-i primitoare
Noi ne sărutăm aievea
Luminile se-aprind întâia oară
Cum se aprind călcâiele de ale dragostei văpăi
Suntem atât de singuri... în frumoasa noastră dragoste
Căci vom erupe sigur ca un vulcan
Ce stinge cu iubire văpaia tinereţii şi strigă cu putere
Noi suntem liberi să credem, să trăim frumos
Să ne atingem odată cu zilele pierdute.
Să ne luminăm frumos în fiecare zori de zi.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Acum – e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica.

Şi, ca-nainte de-a ne fi ştiut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer şi-o noapte fiecare,
acum e bine – nopţile-au tăcut.

De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici aşteptarea n-o mai ştim, nici frica.
Suntem şi-n noi şi între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.

poezie clasică de Mihu Dragomir din Versuri noi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina a fost purtată de îngeri

Lumina m-a vizitat azi noapte
Mi-a relatat despre creaţie divină
Am răsuflat prin stele căzătoare
Lumina din lumina s-a risipit spre nori
Odată ce viaţa a fost dată.
Lumina a fost purtată de îngeri.
Nu încerca să-mi mulţumeşti!
Eu am ales libertatea deplină
Nu am făcut nimic forţat,
Ci din iubire pură, sinceră,
Şi adierea vântului îmi e vindecarea
Unui suflet ales de Divin.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna îşi recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colţ în care îngeri se roagă pentru noi.

Şi nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Eşti numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.

Şi nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduieşti prin mine ca o boare
Şi îmi arăţi din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescăruşii plâng în mine
Şi se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune şi ziua care vine
Îmi spui şi tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Şi nu vedem covorul de lacrimi aşternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Şi pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zânele

La miez de noapte zânele-mi vorbesc
Se pierd în zare şi nu spun nimic...
-"Suntem aici ca să te prindem în dans!"
Şi timpul îmi spune cu dorul de necontenit
Lumina e din ce în ce mai mare
Se-aşterne pe chipul purificat de iubire
Dragostea e un repaus din care nu ies pentru a spune ceva
Suntem aici să atingem lumina
Din care să ne creăm rugi către Sfintele altare;
Suntem în ceasul în care anii nu se mai descompun în ulcioare
Luptăm să aprindem focul veşnic
Al dragostei şi vieţii, luminii şi speranţei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Crăciun în doi

O nefericire atât de mare, deşi e Naşterea ta, Doamne.
Un Crin uitat într-un glob de sticlă...
Suntem mai singuri ca oricând, suntem mai trişti,
Deşi sărbătorile se fac în familie, noi suntem aparent fericiţi.
Ca un Crăciun în doi, nimic nu poate fi.
E bucurie-n casă când copii sunt la masă,
E bucurie-n suflet când sunt ei cu suflet mare,
Dar poate fii nemărginitătristeţe
Când sufletul doare.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aprinderi sau scântei de amor

Ninge cu poveşti, cu fiorii dragostei nebune
Ninge şi focul arde-n sobă, liniştit
Copii strigă tare: "Hai să ne dăm pe derdeluş!"
Suntem atenţi la lună... ea ne priveşte-adânc
Şi salbe de lumină, ne proiectează-n rug
Suntem aripi de îngeri purtate printre nori
Suntem aprinderi sau scântei de amor
Sau poate sâmburi de migdale, atent degustaţi
Ne vor crea statuie comună,
Devenind bijuterii ale literaturii române.
Vom şlefui destine prin sfânt cuvântul nostru
Şi vom atinge suflete, în zborul necuprins
Vom adia precum un vânt de toamnă,
Vom strânge emoţione şi vom zâmbi atent.
Viaţa se scrie singură cu tot meritul ei...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mai mulţi...

suntem atât de diferiţi, tu eşti ca ziua, eu sunt noapte,
tu eşti ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu eşti ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu eşti un cer, eu sunt un nor, tu eşti o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiţi, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzleţe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de coloraţi, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeţi, una dorită, una ştearsă

suntem cu toţi un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toţi legaţi cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulţi, mai mulţi de-o mie

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!