Daniko s-a strâmbat nemulțumit, și-a trecut mâna pin buclele de păr negru. Nu-i surâdea ideea, la un moment dat și el o să îmbătrânească. Tatăl Andradei fusese mentorul lui, îi transmisese toate secretele meseriei, dar și angoasele, neliniștile și obsesiile, astfel el continua munca de cercetare a lui Nick.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniko oftează, își dă ochii peste cap teatral, ca un om suferind din iubire. Fata nu-i acordă nici cea mai mică atenție, el continuă să vobească grav.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko mergea agale, fără să se grăbească, purta un costum elegant, ușor, de vară, de culoarea untului. Trecea pe lângă piscina pustie, cu șezlonguri goale. Privea aceste locuri pustii, "fără femei goale, indivizi cheflii, nelipsiți în asemenea spații"; de obicei un domeniu ca al Andradei, o casă ca a ei este populată cu tot felul de personaje, la ea era pustiu. Parcul plin de flori, erau singurele ființe care-l populau, o lume vegetală explozivă, un fel de grădină a Edenului. "Eu, dacă nu am 5-6 oameni în casă, pe lângă mine, mă plictisesc, să fie acolo... prieteni, iubite, colegi, ceva personaje" se gândea Daniko. Șirul gândurilor analitice i-a fost întrerupt de apariția în fața lui a grădinii cu foișor.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Andrada nu era în foișorul din grădină, de aceea Daniko s-a îndreptat spre laborator, pe o alee îngustă fomată din minuscule pietre de râu. Zâmbea fericit, continua să fluiere și să imite câțiva pași de dans, ca un adevărat dansator profesionist, făcea câteva piruete, rupea cu vârful degetelor câteva frunze în timpul rotațiilor sale energice.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Andrada schimbă subiectul cu grație. Știa că Daniko era un cuceritor, un medic talentat, un profesionist, cu care avea o relație strict profesională. Vorbeau ore în șir despre experimentele la care lucrau, iar când Daniko încerca o ieșire din decor, complimente și alte lingușeli, discuția dintre ei se termina brusc, ea nu avea timp de pierdut aiurea.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Daniko era șeful spitalului, unde lucrase tatăl ei, spital pe care-l cumpărase Andrada. Se cunoșteau de aproape zece ani, el era un medic tânăr foarte talentat care o ajuta pe Andrada cu testele clinice pe care le făcea în spital. Ea era cu aparatura din laboratorul ei, el lucra cu bolnavii, se completau reciproc, profesional formau o echipă redutabilă.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Daniko devenise medicul rațional și rece, ca și cum tipul jovial, pus pe șotii, poate îndrăgostit, care intrase mai înainte în cameră nici nu mai exista; vorbea calm, autoritar.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Daniko se gândea la Andrada "se înțelegea cumva subtil cu lumea vegetală", gândea el, avea senzația că aceasta comunica cu plantele care înconjurau tot timpul. Era o comunicare subtilă la nivel energetic, informațional, pe care nu putea s-o perceapă, nici s-o înțeleagă. «Oamenii păreau lângă ea de conjunctură, prea grosieri, prea impuri, dar cu plantele se înțelegea de minune, fata de "piatră" mă uimește permanent», medita Daniko. "Are o combinație de calități fizice și mentale ieșite din comun".

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ioan Toderașcu

Munca la negru

Și-a găsit și ea, în fine,
Slujbă după cum a vrut,
Și câștigă foarte bine;
Negrul e satisfăcut!

epigramă de din Pe drumul de costișe... (2001)
Adăugat de Ioan ToderașcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Suflete verzi

mi-e verde sufletul
ascuns în celulele unei tristeți prea dense
visele răsfirate pe sârmă au înghețat
ca un prădător mi-ai aspirat angoasele
așa am putut să-mi văd neliniștile la microscop

să nu plângi, copile,
dacă noaptea îți rămâne în brațe
iar gândurile iau forma inimii

când toate tristețile își vor da mâna
tu vei găsi curcubeul pierdut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko oftează dramatic și face o reverență în fața fetei. Tânărul se relaxase și zâmbea fermecător, concentrarea impregnată pe chipul lui în timpul discuției cu Andrada îi transformaseră fizionomia, părea atât de rece, de dur, rigiditatea trăsăturilor lui dispăru la încheierea conversației științifice, redevenind figura carismatică, ușor distrată, cu care cucerea oamenii.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Daniko știa că o găsea de obicei pe Andrada în foișor, citind, înnconjurată de cărți, de manuscrise, sau în laborator, experimentând tot felul de formule. Tânărul medic era înalt, brunet, cu ochi negri, părul ușor ondulat, cu bucle care-i cădeau pe fruntea înaltă. Fluiera o melodie la modă, avea un aer distrat, neatent chiar; era doar o aparență.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ascult pietrele

Am inima grea de iubire
de aceea mă hotărăsc
să ascult pietrele
ele îmi sunt confidente
neclintite și ferme
îmi lipesc tâmplele de ele
duritatea
de răceala lor
ele cunosc secretele împitririi
le ascult șoaptele
cu pleoapele întredeschise
mă apăr de fotonul sâcâitor
al luminii
care pătrunde nestingherit
în toate ființele
cu trufia lui solară
ascult glasul pietrelor
strigătele lor mute.
Spun multe povești
despre oameni și inimi
pietrele.

poezie de din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La capătul aleii, ascunsă printre vegetale, era o ușă de lemn, pe care Daniko intră fluierând într-un antreu în care știa că este Marck, fără să poată preciza unde este ascuns, pentru că nu-l vede, doar îl simte. Pătrunde în laborator, acolo Andrada pivește atentă un monitor, părul ei lung, șaten, cârlionțat, este prins la spate cu o eșarfă pastelată, poartă o rochie lungă imprimată în aceleași nuanțe pastel.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Andrada își îmbrățișează tatăl; el și profesorul Costa erau singurele persoane pe care le tolera, care o puteau atinge, iar florile erau ființele pe care ea le mângâia.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În acel moment, mintea profesorului Costa s-a oprit, nu mai aleargă, se concentrează numai asupra acelui subiect. Nu se mai gândește la altceva, nu mai socotește, nu mai analizează, se gândește numai la Andrada, este îngrijorat pentru ea.

în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nick: Cum te-ai simțit în ziua aia pe plajă când ți-am spus ca Johnny Boz a murit?
Catherine: M-am simțit de parcă cineva îmi citise cartea și îmi juca o festă.
Nick: Dar nu te-a afectat.
Catherine: Nu.
Nick: Pentru că nu-l iubeai.
Catherine: Exact.
Nick: Cu toate că ți-o trăgeai cu el.
Catherine: Tot te alegi cu plăcerea. Nu ți-ai tras-o niciodată cu altcineva în timpul căsniciei, Nick?

replici din filmul artistic Instinct primar, scenariu de
Adăugat de Raluca Daniela CosteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marshall: Barney își pierde casa în care a crescut, a recunoscut în sfârșit că Bob Barker nu e tatăl lui și l-a văzut pe James când și-a cunoscut tatăl adevărat, e cam mult pentru o după-amiază. Nu putem să-l lăsăm să se creadă negru măcar azi?

replică din filmul serial How I met your mother
Adăugat de Adriana Stoica, MttlcSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aleargă-ți frica în jurul pereților

Mă plictisesc obsesiile
mă plictisesc cele două femei
învârtite de pe un picior pe altul
parol
cuvintele astea nu sunt pentru tine
tu ești online
te acuplezi virtual cu prezentul
și-mi insulți mie inteligența
cu atenția ta distributivă
pe care n-o ai
preferi să te concentrezi la o sferă neagră
în care o minoră tolănită pe o lamă de cuțit
îți smulge sămânța
aleargă-ți frica în jurul pereților
e mai sigur
poate n-o să te rănești în crăpăturile zidurilor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Diana: Lasă, scumpule, nu te întrista din cauza tatălui tău; o să-i treacă...
Lucian: Dar, mamă, de ce se poartă astfel cu mine? N-a înțeles nimic? Nu și-a dat seama că sunt nevinovat?! N-am făcut nimic rău.
Diana: L-a deranjat ideea că ai putea fi totuși vinovat sau, pur și simplu, faptul de a fi chemat în fața Comisiei Disciplinare, din cauza ta.
Lucian: Dacă aș fi știut că se va purta astfel, aș fi rămas la Institut; am unde dormi acolo. Și măcar dom' director e mult mai înțelegător; nu mă tratează deloc astfel.
Diana: Luci, dragul meu... Îmi pare rău că tatăl tău nu te înțelege acum, dar își va da seama că greșește și atunci își va cere scuze față de tine.
Lucian: Și-a cumpărat altă mașină?
Diana: Nu, nici gând. Cum crezi că ar mai fi avut chef de mașină nouă?
Lucian: Deci, nu și-a mai luat alta... Mă duc sus, în camera mea.
Diana: Nu rămâi la masă, să mănânci?
Lucian: Nu, mamă, nu mi-e foame.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Dacă a doua oară am ajuns fără să vreau la el, prima oară a fost cu un scop anume. Știi despre ce am discutat cu el?
Maria: N-aș avea de unde.
Nick: Ba da, ai avea, dacă te-ai gândi puțin. Pentru că i-am vorbit despre ceea ce m-ai rugat tu mai devreme, în legătură cu secretul nostru.
Maria: Ah, știu... Și ce-ai rezolvat? A fost de acord să dezlege misterul?
Nick: Nu tocmai. Dimpotrivă! M-a rugat insistent să păstrăm în continuare secretul și i-am promis că-i vom respecta dorința.
Maria: Dar, Nick, n-ai rezolvat nimic astfel.
Nick: Înțelege-mă, te rog! Nu l-am putut refuza. E totuși, tatăl meu.
Maria: De fapt, nu este el.
Nick: Știu, dar asta nu schimbă cu nimic situația. Îmi este ca un tată, doar m-a crescut cu drag. Oricum, e singurul tată pe care mi-l amintesc și pe care-l cunosc. Celălalt...
Maria: Celălalt e un om minunat.
Nick: Sunt sigur că așa e, dar și el e la fel de minunat.
Maria: Știu.
Nick: Tocmai de aceea nu pot să-l dezamăgesc.
Maria: Te înțeleg. Deci, în final, n-ai rezolvat nimic discutând cu tatăl tău.
Nick: Ba da, bineînțeles. Mi-a promis că va încerca să găsească o altă soluție. Zicea că va discuta serios cu Luci, cât de curând, dar nu știu ce anume are de gând să-i spună.
Maria: Așa, deci?! E bine și doar atât. Deși ar fi fost mult mai bine dacă ar fi decis să nu ascundă nimic, să vorbească, să dezvăluie întregul adevăr, în fața tuturor; nu cine știe ce, să-l convingă pe Luci....
Nick: Știu, dar nu l-am putut convinge. De asta venisem la voi în navă; bănuiam că te voi găsi acolo. Voiam să-ți spun că am stat deja de vorbă cu tatăl meu.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook