Geneticianul scrise şi semnă declaraţia, amintindu-şi totul, întocmai cum se petrecuse. Îi găsise pe cei patru poliţişti din patrula de noaptea trecută; chiar şi pe ofiţerul care-i lăsase cartea de vizită. Redactarea declaraţiei nu-i luă mult timp lui Alex, doar ştia ce să scrie şi de ce... Martori nu existau, cu excepţia "Ucigaşei", dar aceasta nu putea părăsi deocamdată apartamentul doctoriţei, apartament situat la etajul 13, nu din cauza numărului etajelor, ci din cauza interdicţiei doctoriţei. Nu era însă nevoie de martori; cei doi agresori (cei conştienţi) îşi recunoscuseră fapta. Al treilea, neavând încotro, probabil va recunoaşte şi el totul, când îşi va reveni, dacă-şi va mai aminti ceva din cele petrecute, după straşnica lovitură primită ("Ucigaşa" nu-l menajase deloc, cu toate că avusese mare grijă să... nu-l ucidă). Cei trei "oaspeţi de seamă" nu plecară de îndată ce Alex terminase cu declaraţia, mai rămaseră câtva timp, spre mulţumirea poliţiştilor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că miezul nopţii fusese depăşit de destul de multicel, se putea considera că era deja luni, 18 iunie 2085. În liniştea nocturnă, nu foarte profundă, Alex, însoţit de patrula poliţiştilor, se îndrepta îngândurat, spre... "locul faptei". Se întreba în gând dacă într-adevăr, chiar se petrecuse totul aievea, sau doar i se păruse lui? Chiar îl salvase?! Tocmai ea, "Ucigaşa"?! Ce s-ar fi întâmplat dacă nu sosea ea?! Acum îi era atât de recunoscător, de dator... Şi totul se petrecuse atât de repede... Practic nici nu avusese suficient timp să se dezmeticească; încă îi era cam neclar, totul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctoriţa se avântă hotărâtă spre trepte. Primele şase, şapte etaje le urcă în fugă, apoi o luă mai uşurel, mai încetişor. După câteva minute, ajunse şi la etajul 13, unde se afla apartamentul ei. Era obişnuită să urce, deci, nu gâfâia din cauza efortului depus, doar era o ascensiune pe care o efectua zilnic de foarte mult timp, uneori chiar de mai multe ori pe zi. În acest apartament de patru camere, destul de spaţioase, locuia împreună cu părinţii ei de vreo câţiva ani. Blocul era situat în zona centrală a oraşului, iar deasupra mai existau încă şapte etaje. Era un bloc destul de nou, a cărui construcţie fusese terminată nu cu mult timp înainte de a se muta ea cu familia ei acolo.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând poliţiştii intrară în dubiţa cea albă cu cei trei infractori şi armele acestora, iar maşina porni spre secţia de poliţie la care lucrau cei din patrulă. Ofiţerul îi lăsase o carte de vizită lui Alex, pentru ca geneticianul să ştie unde să vină ziua următoare şi pe cine să caute, pentru declaraţiile necesare. Alex rămase cu Petra Neţoiu, care se sprijinise de motocicleta ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Body-guardul cu porecla "Cocoşul" luă legătura cu colega lui, Petra Neţoiu, poreclită "Ucigaşa", vorbind pe un ton cât mai convingător. Alex ascultă convorbirea, iar după ce domnişoara Neţoiu spuse că va sosi în câteva clipe, se ascunse bine. Iată cum planul lui Alex, pe post de Cupidon, funcţionase. Geneticianului nu i-ar fi trecut prin minte că în această ultimă seară pe Terra va avea o asemenea ocupaţie, după părerea lui, foarte plăcută, doar nu putea fi ceva urât să unească destinele a două persoane, sau cel puţin să ajute la consolidarea legăturii sentimentale dintre aceştia; dacă era vorba chiar despre body-guarzii care-i asiguraseră protecţia timp de trei săptămâni, cu atât mai bine (gestul lui putea fi considerat cel puţin drept unul nobil). Petra spusese că va sosi în câteva clipe şi chiar aşa se petrecu; de abia avu timp geneticianul pentru a se ascunde, să nu fie observat de vigilenta domnişoară (de parcă "Ucigaşa" s-ar fi aflat prin zonă în timpul convorbirii). Deşi ştia că Petra era inteligentă, Alex spera ca ea să nu-şi dea seama de şmecherie, cel puţin nu înainte ca Ovidiu să reuşească să-i spună ceea ce avea pe suflet cine ştie de cât timp...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex, mândru, porni şi el spre director pentru a-şi primi accesoriile care-i vor definitiva uniforma. Evident, tot trei bulinuţe mici va primi şi el, iar de prinderea lor de uniformă se va ocupa tot directorul Institutului. Nu după mult timp şi Alex arăta ca un membru al echipajului şi primi felicitările ce i se cuveneau. Urmară strângerile de mână, iar geneticianul reveni la locul său, alături de colegi, ascultând scurta prezentare pe care i-o făcea directorul.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi intrară toţi şase, pe rând, fără a se înghesui; mai întâi intră preferatul, directorul dându-i prioritate, apoi Alex şi Traian Simionescu, după aceea cei trei body-guarzi. Liftul îşi începu ascensiunea spre etajul 13, unde opri în curând. Toţi ştiau deja unde locuia doctoriţa, aşa că nu ezitară în dreptul uşii apartamentului. Sunară. Le răspunse chiar Stela; nu păru surprinsă de prezenţa directorului. Îi întâmpină zâmbitoare şi-i invită în interior. Avură astfel ocazia să constate că veniseră, într-adevăr, toţi ceilalţi colegi de echipaj, cu body-guarzii lor, ba chiar şi cu domnul profesor Eugen Manea. În plus, se aflau şi părinţii doctoriţei, deci, oricât de spaţios ar fi fost apartamentul, tot s-ar fi produs înghesuială. Zâmbind, Lucian o remarcă pe... domnişoara consilier Lia; era şi ea acolo, iar dacă era, bineînţeles, îi atrase lui de îndată atenţia spre ea. Ar fi vrut parcă să-i spună ceva, dar nu ştia ce; în prezenţa ei, nu-şi găsea deloc cuvintele potrivite, cu care să i se adreseze.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: 13... Număr cu ghinion! Vă spun eu, ceva rău tot o să se întâmple, doar e vorba despre 13 ani.
Nistor: Aş... Alex, fii serios! Şi mai lasă superstiţiile! N-o să se întâmple absolut nimic rău. Poţi fi sigur de asta! Îţi garantez.
Alex: Pariezi cu mine? Ai curaj?
Nistor: Sigur că am! Pariez, pe una dintre cele mai bune prăjituri, la întoarcere.
Alex: Fie... Ai să pierzi. Îmi vei da prăjitura.
Nistor: Vom trăi şi vom vedea...
Alex: Fii atent, n-o să mă poţi trage pe sfoară; va trebui să-mi dai prăjitura, doar am martori care au auzit totul, deci ştiu în ce constă pariul nostru.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ucigaşa" privi emoţionată spre cei prezenţi în încăpere; părea impresionată de atenţia care i se acorda. Bineînţeles, spuse şi profesorul Manea vreo câteva cuvinte cam la fel de "răsunătoare" ca ale directorului, iar în cameră mai erau alte câteva buchete de flori primite de domnişoara Petra Neţoiu în acea zi. După ce directorul, profesorul Manea, Alex, Lucian şi Ovidiu Băloi, zis "Cocoşul" ieşiră, intrară alţii trei, avându-l ca protagonist principal pe cel ce deţinea recordul la înălţime în echipaj, Nistor. Lunganul renunţă cu greu la o cutie cu bomboane fine de ciocolată în favoarea domnişoarei Petra, însă renunţă; i-o lăsă deci "Ucigaşei". Nu râse deloc de de domnişoara body-guard din cauza poreclei sale, dar Alex n-avea cum să scape de cicăleala înaltului său coleg; lunganul deja se amuza pe această temă... După lungan intră micuţa Maria şi cei doi body-guarzi care-i asigurau paza.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneticianul nu ieşise deloc din casă, ca şi ziua trecută; poate doar până în curte, pentru vreo câteva clipe, după care revenea rapid în casă. Motivul lui era foarte clar şi putea fi explicat printr-un singur cuvânt: "Ucigaşa", pe care Alex o vedea aşteptând la poartă răbdătoare, ori de câte ori geneticianul privea în acea direcţie. Iar avântul de a ieşi din curte, măcar pentru o scurtă plimbare, i se tăia de fiecare dată după ce o zărea pe această domnişoară body-guard cu o poreclă atât de grăitoare...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela putu remarca faptul că directorul rezolvase în mod eficient problema body-guarzilor, regăsindu-l pe Şerban Fulger, zis "Tunetul", alături de Costel Frunză – "Violentul"; vechii ei body-guarzi. Şi se linişti, ştiindu-l pe body-guardul bolnav în apropierea ei. Cât despre Petra Neţoiu, "Ucigaşa", ea încă-l aştepta pe genetician, alături de Ovidiu Băloi, "Cocoşul". Alex ieşi ultimul din nava albastră, ferindu-se din nou de colegii săi; deocamdată scăpase din vizorul acestora. Va putea însă păstra secretul despre "Ucigaşă" până pe 27 iunie? Asta era cam dificil. Ajuns în afara Institutului, ştia că pe el îl aşteptau două persoane, lângă o maşină. Din cauza ploii, urcă grăbit; la fel şi cei doi. "Ucigaşa" era la volan. Înainte de a porni maşina, se întoarse spre Alex, fixându-l cu privirea ei, oarecum fioroasă, cu acel chip băieţos.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Manea porni grăbit spre una dintre cutiile pe care observase numele lui Alex; spera ca măcar în pachetele geneticianului să găsească totuşi, ceva mai serios. Rămase însă doar cu speranţa, căci de îndată ce deschise la întâmplare una dintre cutiile pe care era trecut numele lui Alex, din aceasta se rostogoliră rapid, în toate direcţiile, o sumedenie de bile de sticlă, transparente, divers colorate şi de diferite dimensiuni; biluţele se răspândiră peste tot în scurt timp (nu erau deloc puţine).

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneticianul nu mai comentă; nu zise nimic altceva. Îl ştia pe director dispus să-l ajute oricând pe favoritul său, nu şi pe el... Semnară actele necesare, atât el, cât şi directorul, acte prin care Alex era de acord să fie reprezentat de Traian Simionescu la procesul care va avea loc când îşi va reveni cel de-al treilea infractor. Directorul lăsă o carte de vizită, cu numerele de telefon la care putea fi găsit şi adresa Institutului, pentru a fi contactat când va fi nevoie de prezenţa dânsului la procesul respectiv. Următoarele semnături, de care nu scăpară, nu erau pe alte acte oficiale; poliţiştii le solicitaseră autografe; ba chiar şi fotografii, de la cei doi băieţi din echipaj, dar şi împreună, toţi şapte.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar pentru că ascensorul ajunsese deja la etajul 13, se opri, cei patru ieşind pe rând. Stela îi conduse până la uşa apartamentului ei, pe care o deschise în curând. Intrară şi se opriră în camera în care se afla echipamentul medical. "Ucigaşa" se intinse pe patul existent în acea încăpere. Inevitabil, urmară câteva injecţii şi recoltarea unei probe de sânge din braţul pacientei, probă necesară pentru analizele care se impuneau. Doctoriţa dădea dovadă de mult profesionalism în intervenţia ei; la cererea ei, pentru mai multă eficienţă, domnişoara body-guard fu nevoită să renunţe la tricou, rămânând în sutien şi pantaloni; cei doi băieţi se străduiră să nu ia seama la acest amănunt, deşi Alex se gândi, mirat: "Ia te uită, poartă şi sutien; n-aş fi crezut..." Nu după mult timp, în încăpere intră şi domnul Sergiu Stejăran, tatăl doctoriţei. După ce-i salută pe cei doi tineri, dânsul i se alătură fiicei sale pentru îngrijirea pacientei; într-adevăr, rana nu era deloc superficială. Fără a-şi neglija pacienta, Stela privi spre colegii ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două prietene urcară treptele, iar în momentul în care trapa navei se deschise, emoţia Dorei crescu în intensitate, mai ales că toţi cei aflaţi în interior îşi îndreptară privirile în direcţia trapei. Dora îl recunoscu pe directorul Institutului, deşi nu-l mai văzuse niciodată de atât de aproape... Nici ceilalţi nu-i erau necunoscuţi, chiar dacă nu-i mai întâlnise; îi ştia însă pe toţi: pe profesorul Manea – doar dânsul şi directorul nefiind în uniforme; pe Nistor – inconfundabil datorită înălţimii sale (era, inevitabil, deasupra tuturor, la propriu vorbind); pe Alex – mai ales după ultimele evenimente din zilele trecute, intens mediatizate; pe Mihai – se cunoştea că era încă doar un băieţandru şi nu s-ar fi zis că ar fi fost vreodată campion mondial la lupte, nici chiar la juniori; pe Maria – mărunţică şi foarte blondă, nu putea fi trecută cu vederea; pe Stela – înaltă (nu chiar cât Nis) şi tunsă scurt; iar în mijlocul lor se evidenţia Lucian – comandantul misiunii, frumosul Don Juan... Deşi nu-l mai văzuse până atunci, nu se putea ca Dora să nu-l recunoască, nu datorită publicităţii din ultimul timp, cât, mai ales din descrierile pe care, bineînţeles, le auzise de mult şi Dora. Iar dintre toţi, tocmai el se desprinse surâzător, pentru a le întâmpina pe cele două fete; şi pe Lia, dar mai ales pe prietena ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fu vorba de plecare spre casă, doar Alex şi Nistor porniră spre oraş, cu taxiul; Lucian rămăsese. Nu intenţiona să-l deranjeze pe director, însă acesta venise din nou în navă şi-i puse la dispoziţie camera lui; aceeaşi... Favoritul nu-l refuză, rezolvând astfel problema cu dormitul şi în noaptea aceea. Ba chiar şi-n nopţile următoare – îl asigură directorul – atâta timp cât va fi nevoie, adică până când băiatul va ajunge la un acord cu familia lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară se luminase complet; soarele, strălucitor, răsărise de câtva timp. Nu avusese când să usuce totul, dar începuse deja, razele sale călduroase pătrunzând cu uşurinţă peste tot. Era plăcut afară, era senin; ploaia încetase. Lucian străbătu grăbit rachetodromul. Ieşise singur; colegii săi şi profesorul Manea rămăseseră, deocamdată, la bordul navei albastre. Din nefericire pentru el, de cum părăsi rachetodromul, în drum spre sediul principal al Institutului, apăru o piedică în calea sa: mai multe domnişoare, pe care, evident, le cunoştea, îi blocau trecerea. Ieşiseră şi ele odată cu soarele. Nu avea încotro; nu le putea evita, trebuia să treacă printre ele, deci, merse drept spre ele, iar în curând se trezi înconjurat. Spera totuşi ca ele să se arate mai înţelegătoare, mai îngăduitoare, doar cunoşteau situaţia lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea poliţiştilor nu se îndepărtase foarte mult de locul în care rămăsese "Ucigaşa", deci ajunseră destul de repede înapoi. Petra, încă în picioare, veghea neobosită spre cei trei infractori. Între timp, îşi mai revenise unul; cel pe care ea-l lovise cu piciorul imediat după ce coborâse de pe motocicletă. Celălalt încă mai zăcea inconştient, dar era într-adevăr viu. Poliţiştii se apropiară de domnişoara Neţoiu şi o salutară ca pe una pe care o cunoşteau foarte bine, de câtva timp; ea le răspunse în acelaşi stil.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îşi va schimba sau nu această părere, Alex încă nu ştia; rămânea de văzut. Deocamdată, i se părea antipatică, iar într-un top provizoriu al fetelor pe care le considera cam nesuferite, doctoriţa se situa pe locul 2, după domnişoara consilier Lia, care ocupa locul fruntaş, în urma acţiunii de a-l fi reclamat pe Lucian Comisiei Disciplinare. Şi doar ele două i se păreau cam nesuferite, deci, aici se oprea lista lui Alex, pentru că n-avea nimic cu blonduţa cea mititică Maria; ea era chiar foarte simpatică. Într-un timp, fusese şi "Ucigaşa" inclusă în acest top imaginat de Alex, când pe locul 1, apoi pe 2, după care pe 3, dar acum ieşise definitiv de pe această listă; "Ucigaşa" devenise drăguţă... Oare vor deveni şi celelalte două, colegele lui, măcar suportabile, desfiinţând astfel această listă? Altfel, cum se va descurca geneticianul cu ele, în următorii, cel puţin 13 ani? I se părea dificil, dacă nu chiar imposibil, dar încercă să nu se mai gândească la asta, deşi se întrebă cum naiba reuşea oare Lucian s-o suporte pe domnişoara consilier, ba încă îi lua mereu apărarea cu înverşunare, în faţa tuturor şi o conducea zilnic acasă... Oare nu cumva îi plăcea de ea? Alex se înfioră numai la gândul unei asemenea posibilităţi, pe care o alungă rapid din minte. Ajunseră în curând acasă, la genetician, aşa că maşina opri acolo, în faţa casei respective. Din autovehicul coborî doar Alex.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precaut, Alex o luă prin locuri mult mai iluminate şi nu chiar pustii, deşi ora era târzie. Avu parte şi de noroc; nu departe de locul în care o lăsase pe Petra cu agresorii, zări o patrulă de noapte. Perfect! Se îndreptă grăbit spre poliţişti, ca nu cumva să-i piardă din vedere, deşi aceştia se deplasau destul de lent. Considerând că se apropiase suficient, strigă, nu foarte tare... Poliţiştii se întoarseră spre el; fiind noapte, nu-l puteau zări prea bine. Totuşi, se opriră, astfel că Alex îi ajunse fără probleme şi-i salută.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp, în oraş, două maşini se apropiară de secţia de poliţie în arestul căreia se aflau doi dintre cei trei agresori din noaptea trecută. Body-guarzii nu coborâră din vehiculul lor, în schimb din maşina albastră coborâră trei persoane (două în uniforme albastre) şi intrară în sediul Poliţiei. Poliţiştii îi recunoscură de îndată şi-i întâmpinară cum se cuvine. S-ar fi simţit onoraţi şi doar de vizita geneticianului, la a cărui prezenţă se aşteptau, doar acesta era nevoit să dea declaraţie; văzându-l însă însoţit, atât de comandantul misiunii, cât şi de directorul Institutului, nici nu mai ştiau ce să spună sau să facă; erau cam derutaţi de prezenţa celor trei. Totuşi, nu se lăsară copleşiţi de "înalta" vizită neaşteptată.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!