Cornelia Georgescu

Deși ceilalți își vedeau în liniște de treabă și nu păreau deloc indiscreți sau curioși să afle ce-ar avea de vorbit domnul Enka cu domnișoara consilier, totuși, domnul Enka îi propuse Liei să se retragă, măcar pe culoarul ce ducea spre rezerve. Ea acceptă și se opriră chiar în dreptul celei pe care străluceau inițialele "E. L." Blondul remarcă acest amănunt și privind ușa aceea, sufletul i se umplu de mândrie; era rezerva fiului său. Poate după ce va discuta cu domnișoara, va intra puțin, s-o vadă, doar nu era interzis. Deocamdată, își îndreptă atenția spre tânăra domnișoară psihiatru. Ea nu îndrăznea să-și ridice privirea spre acel domn blond, deși glasul cu care dânsul i se adresă nu exprima deloc asprime, răutate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Totuși, cuvintele Liei îl indispuseseră pe comandant; domnișoara Barbie... Îi vorbise mereu pe un ton deloc indulgent... Fără a adăuga nimic altceva, porni de data aceasta el însuși spre culoarul cu rezerve, intrând în cea cu inițialele E. L.; ceilalți nici n-avură timp să reacționeze în vreun fel... Brusc însă, se dezmeticiră și-și întoarseră privirile acuzatoare spre colega lor, domnișoara consilier...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian ar fi vrut ca vorbele blondului să-l lase indiferent, dar nu era deloc așa; aceste cuvinte venite din partea celui pe care-l știa drept tată avură darul de a-l readuce în starea de indispoziție în care se aflase anterior. Își plecă din nou privirea și tăcu, deși Diana încercă să-l consoleze. Deși nu avea de gând să declare nimic împotriva fiului său, totuși blondul Iulian Enka se arătă neîndurător față de acesta, pentru că nu-i convenea deloc situația existentă, pe care refuza s-o înțeleagă, mai ales că aflase totul brusc; se părea că tocmai asta avusese un impact mare asupra lui, îl șocase... În curând ieșiră cele două fete, Stela și Maria, iar Horațiu spuse: "Domnul și doamna Enka...". Diana și blondul intrară, nu înainte ca Iulian Enka să-i mai atribuie fiului său o privire albastră deloc îngăduitoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând să-mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ți spun. Doar știi bine că n-am nimic de ascuns; mai ales fața de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Și ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziție?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil și-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine și mie să pot fi așa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deși nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal să-ți fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil și din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naștere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlinește 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine și moș!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greșit nimic! Chiar e blond, enervant și moș, dar... Îl iubesc mult de tot și mi-e tare dor de el; aș fi vrut să-i fi spus asta și când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka știe că totuși ții la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper să știe; blondul meu cel enervant...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian renunțase la compania blondului, pentru... domnișoara Barbie, deci, împreună cu ea plecă nu peste foarte mult timp, când atât directorul, cât și instructorul le permiseră celor șapte tineri plecarea. Doar ei doi se aflau în mașina albastră a directorului, cei patru body-guarzi urmându-i îndeaproape, cu cealaltă mașină. Din când în când, pe drum, Lucian își îndrepta privirea către colega lui, domnișoara Barbie; brunetă, delicată și frumoasă, chiar avea chip de păpușă, o păpușă care-i punea lui răbdarea la grele încercări, iar inima pe jar... Blondul făcuse o legătură între domnișoara consilier și micuța păpușică, se putea afirma – a fiului său. Dacă ar fi știut Lucian că între cele două chiar exista o foarte strânsă legătură, alta decât cea referitoare la acea asemănare fizică evidentă sesizată de blond, poate i-ar fi vorbit Liei despre acea păpușă a lui, dar el nu bănuia nimic de acest gen și nu i-ar fi vorbit ei, o domnișoară psihiatru, despre o păpușă care putea trece drept a lui, comandantul misiunii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul privise spre blondul Iulian Enka; "rivalul" său... Ah; și cât de bine îi înțelegea pe toți, chiar și Traian Simionescu, doar era vorba și despre fiul dânsului, Lucian... Dar de titulatura de "tată" al tânărului comandant se bucura în continuare acel domn blond, Iulian Enka...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Domnul Iulian Enka îi solicită domnișoarei consilier o scurtă întrevedere, între patru ochi. Lia, ușor speriată, se întreba în gând ce dorea de la ea acel domn blond. Probabil că nu s-o felicite pentru acțiunea ei. O clipă privi spre Lucian, de parcă i-ar fi solicitat ajutorul, dar el n-avea cum s-o ajute. Îi făcu doar un semn discret, că totul e-n ordine. Oare chiar așa era? Ar fi preferat să nu vorbească deloc cu tatăl celui pe care ea-l acuzase pe nedrept, către Comisia Disciplinară, dar nu-l putea refuza.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După plecarea blondului, Traian Simionescu oftă scurt. "Rivalul" său... Într-adevăr, se părea că el învinsese, ieșise în avantaj; Lucian și Diana se numeau Enka, nu Simionescu... Deci, el, directorul, pierduse. Era singur... Se resemnase sau nu încă? Oare mai spera la vreo minune? Diana îl preferase pe Iulian, deși acesta era cu 11 ani mai mare decât ea, iar la 49 de ani, Iulian Enka încă era blond. Nefiresc de blond și nu era vopsit; părul nu începuse deloc să-i albească, nici măcar pe alocuri, câtuși de puțin... Iar acest domn blond trecea oficial drept tatăl lui Lucian.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mașina albastră a directorului, urmată de alta, opriră în dreptul casei reclamantei. Din prima mașină coborî chiar domnișoara consilier Lia, căreia Lucian îi spuse doar "Noapte bună, colega!", deschizându-i amabil portiera și zâmbindu-i. Apoi își reluă locul la volan și porni mașina de abia după ce urcară cei doi body-guarzi, Petre și Adi, cu care se înțelegea de minune. Află de la ei, în drum spre casă, că erau invitați la Comisia Disciplinară a Institutului, chiar și ei, pentru a da niște declarații, deși nu știau pentru ce. Lucian îi lămuri că din cauza lui erau chemați, iar cei doi body-guarzi se mirară să afle acest amănunt, dar îl asigurară de sprijinul lor, atât cât se putea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Acum însă blondul Iulian Enka nu-și mai ignora deloc fiul; îi permisese să aleagă el mașina pe care s-o cumpere și chiar pe aceea o luaseră, pe cea indicată de Lucian, nu alta. Domnul Enka nu mai stătuse pe gânduri, acceptase imediat. Plata vehiculului, indiferent de preț, nu mai ridica nici o problemă; blondul dispunea de banii necesari, ba chiar îi mai și rămânea o sumă destul de mărișoară din banii puși de el de-o parte și din salariul primit, prin bunăvoința directorului, pe lunile mai și iunie, mai din timp. Plătise întreaga sumă integral, nu în rate, ci cu banii jos, nu prin intermediul unei cărți de credit sau în alt mod; totuși, ar fi fost acceptată și altă modalitate de plată, dar Iulian Enka preferă să nu se mai încurce în amănunte de acest gen și să scape de o grijă, să poată sta liniștit după aceea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dora își pipăi obrajii, parcă nevenindu-i să creadă că Don Juan chiar o sărutase și porni visătoare spre cabinetul ei. Iar el, Lucian, cum să nu fi fost mulțumit, doar aflase, din surse foarte sigure, de la cea mai bună prietenă a Liei, domnișoara Dora Bercea, un amănunt foarte important pentru el: domnișoara psihiatru Lia, consilierul misiunii, bruneta cu chip angelic, de păpușă, cea care-i pusese de mult inima pe jar, nu avea și nici nu avusese vreodată un prieten, un iubit, care să-i zădărnicească lui cu ceva planurile de a o cuceri în următorii 13 ani de misiune. Aflase că, cel puțin în acest sens, avea cale liberă spre inima ei... Era un prim pas, deloc lipsit de importanță, din punctul lui de vedere. Ajunse la mașina albastră fără a înțelege câtuși de puțin ce se petrecuse în nava albastră, cu directorul și nici nu se mai chinui cu încercarea de a găsi o explicație. Se urcă la volanul mașinii, ieși pe poarta Institutului, iar de afară îi luă pe cei doi body-guarzi, Petre și Adi, continuând drumul spre oraș.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Eugen: Fiul tău... Nu mi-aș fi închipuit niciodată, deși, practic, nu era greu de imaginat. Băiatul are cam aceleași înclinații și trăsături, ca și tine: Luci nu-i blond, iar de altfel, e matematician, ca tine, în timp ce domnul Enka nu suportă deloc matematica.
Traian: Te rog, nu-mi aminti de blondul acela acum; e ultima persoană despre care aș vrea să vorbesc.
Eugen: Te înțeleg. Îl urăști?
Traian: Nu, deloc; n-aș avea motive. E un om bun, demn de toată admirația.
Eugen: Să știi, chiar e.
Traian: Sigur, altfel nu l-aș fi lăsat pe Luci în preajma lui; aș fi luptat din răsputeri pentru el, să câștig tutela, dar n-a fost cazul... În alte împrejurări, mi-ar fi plăcut tare mult ca acest om blond să-mi fie prieten apropiat, dar în condițiile de față nu e posibil. Prieteni sigur n-am putea fi, însă i-aș putea fi recunoscător pentru că i-a dat fiului meu o educație aleasă, l-a crescut cum trebuie, ba chiar l-a iubit ca pe propriul său fiu. Practic, nici n-am ce să-i reproșez acestui domn blond.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Blondul însă trecu nepăsător pe lângă Lucian, privindu-l în treacăt, doar pentru o clipă, cu un aer superior, sau poate chiar cu dispreț, după cum i se păru fiului său și se îndreptă spre dormitor. În drum spre dormitor stinse televizorul, pentru că... presa, mass-media! Inevitabilul se produsese! Se aflase despre reclamație și tocmai despre asta se vorbea în acel moment la știri. De asta aruncase și ziarele, ba nici nu le citise, pentru că mai în toate, pe primele pagini, despre acest subiect era scris: "Comandantul misiunii – indisciplinat?!", sau "Comandantul misiunii anchetat de Comisia Disciplinară a Institutului"; erau unele titluri scrise cu majuscule prin ziare. "Cum or fi aflat atăt de repede?" părea a se întreba furios în gând domnul Enka. Blondul se retrase în camera sa, lăsându-și fiul neconsolat. Deci, de fapt, așa îl pedepsea: prin nepăsare, indiferență, dispreț... Nu-i mai vorbea deloc, nici nu-l mai băga în seamă, de parcă nici nu exista... Ar fi vrut să-i fie indiferent, să nu-l deranjeze atitudinea blondului, dar nu era deloc așa. Se simțea prost, tare prost... Se încruntă și își plecă tăcut privirea. Diana se apropie de el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Blondul Iulian Enka urcă până la etaj și intră în camera fiului său. Acesta nu se trezise, încă mai dormea; îl privi cu drag. "Ce băiat... Iarăși doarme cu păpușica aceea?" observă domnul Enka aceeași păpușă brunetă, cu ochi albaștri, tare simpatică. Privind-o mai bine, parcă i se păru că nu mai era îmbrăcată cu aceleași haine. Fiul său o schimbase de hăinuțe?! Ciudată ocupație pentru un comandant al unei misiuni spațiale, dar Iulian Enka n-avea de gând să-i reproșeze nimic; acum nici nu-l va mai lăuda; ceea ce-i spusese zilele trecute i se părea suficient, poate chiar pentru următorii ani, dar nici de criticat n-ar fi avut motive. Ce dacă lui i se părea interesantă joaca, fie chiar și cu păpușile? Avea dreptul să facă orice dorea; nu-l reținea nimeni, nici chiar tatăl lui. Văzând că doarme liniștit, blondul vru să se retragă; n-avea de gând să-l deranjeze cu prezența lui. Băiatul merita să se odihnească cât mai bine, în liniște. Dar, deși tatăl se străduise să nu provoace zgomot, băiatul se trezise.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Din când în când, Lucian mai privea spre frumoasa lui colegă brunetă, domnișoara consilier; va avea el oare vreodată nevoie de sfaturile ei? Și dacă da, la ce sfaturi se va putea aștepta din partea ei?! Deocamdată, ar fi dorit ca în acea seară s-o conducă din nou până acasă, dar era conștient că nu va putea, din două motive: Rikky și Nero. Deci, domnișoara blondă se va afla alături de el în acea seară, în mașina directorului. Nu-l deranja foarte mult acest amănunt, că doar o simpatiza pe Maria, dar... Domnișoara consilier se bucura de ceva mai mult decât doar simpatia lui, cu toate că ea nu părea a-i împărtăși sentimentele.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înainte de a porni spre culoarul cu rezerve, Lucian privi pentru o clipă, în treacăt, spre Lia. Atitudinea ei i se păru sfidătoare, nu doar agresivă, deși nu spunea nimic, nici dur, nici blând. Dacă Alex și Nis se exprimaseră în cuvinte, măcar o făceau în glumă, nu cu răutate; ea tăcea, însă simțea parcă tăișul gândurilor ei, mai ascuțit ca oricând. Nu întârzie astfel pe puntea principală; nu-i plăcea deloc cum arată, în primul rând, lui însuși. Se retrase spre rezerva lui, pentru a îmbrăca uniforma din rucsac; spera să nu se fi șifonat. Rămași pe puntea principală, colegii lui nu se putură abține de la alte comentarii.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Și intrară toți șase, pe rând, fără a se înghesui; mai întâi intră preferatul, directorul dându-i prioritate, apoi Alex și Traian Simionescu, după aceea cei trei body-guarzi. Liftul își începu ascensiunea spre etajul 13, unde opri în curând. Toți știau deja unde locuia doctorița, așa că nu ezitară în dreptul ușii apartamentului. Sunară. Le răspunse chiar Stela; nu păru surprinsă de prezența directorului. Îi întâmpină zâmbitoare și-i invită în interior. Avură astfel ocazia să constate că veniseră, într-adevăr, toți ceilalți colegi de echipaj, cu body-guarzii lor, ba chiar și cu domnul profesor Eugen Manea. În plus, se aflau și părinții doctoriței, deci, oricât de spațios ar fi fost apartamentul, tot s-ar fi produs înghesuială. Zâmbind, Lucian o remarcă pe... domnișoara consilier Lia; era și ea acolo, iar dacă era, bineînțeles, îi atrase lui de îndată atenția spre ea. Ar fi vrut parcă să-i spună ceva, dar nu știa ce; în prezența ei, nu-și găsea deloc cuvintele potrivite, cu care să i se adreseze.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pentru câteva clipe, Lucian privi spre colega lui, domnișoara psiholog. Tocmai îi promisese și tatălui ei, domnul Stancu Virgil, că nu va încerca să se apropie prea mult de fiica dânsului, că va păstra între ei doar acea relație strictă, de colegialitate. Se întreba de ce oare procedase astfel? Îi promisese același lucru atât ei, cât și tatălui ei, când, de fapt, ea era singura domnișoară care reușise să-i atragă atenția asupra ei, deși o mulțime de alte tinere frumoase încercaseră în fel și chip să-l cucerească. Ea nu încercase deloc, absolut nimic, dar reușise. Iar el tocmai făcuse o promisiune absurdă! Cum să nu se apropie deloc de ea în toți cei 13 ani, cât vor fi plecați în misiune, când, de fapt, el tocmai asta își dorea cel mai mult? Șase buline mici, aurii, străluceau acum pe reverul hainei lui! Ce conta oare acest amănunt minor?! Parcă era sigur că nu-i vor aduce decât neplăceri! Ar fi renunțat cu bucurie la comanda misiunii, în schimbul prieteniei cu acea domnișoară psiholog, dar ea îl refuzase categoric de mai multe ori; nu dorea ca ei să fie prieteni, ci doar colegi; atâta tot! Atunci nu avea decât să rămână comandantul misiunii, doar acceptase acest post, ba încă oficial, în direct, la televiziune; nu-i stătea în caracter să dea înapoi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Tânărul Enka părea puțin trist. Motivul?! Mama lui; nu se împăcase cu ea, n-o mai văzuse deloc de aproape o săptămână, evitase intenționat s-o întâlnească, dar acest lucru nu-i aducea bucurie în suflet. Totuși, era și puțin vesel, datorită posibilității din ce în ce mai aproape de realitate de a o vedea pe domnișoara psiholog Laura Lia Stancu în echipaj, alături de el și ceilalți.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria se încruntă. Domnul Iulian Enka era... "blondul"?! Intră și ea în camera de zi a familiei Enka, pășind timidă în urma colegului ei. Pe o măsuță, domnul Enka înșirase mai multe ziare. Sfioasă, Maria se așeză totuși. Privi spre cele câteva ziare de pe măsuță; într-adevăr, fotografii color reprezentându-i pe ei, cei șapte tineri din echipaj, erau pe primele pagini, iar sub fotografii, titluri lungi, cu majuscule, articole la fel de lungi, cu multe amănunte despre ei. În curând avură și ocazia de a vedea la televizor incidentul din acea dimineață, din fața Institutului, avându-l ca protagonist pe tânărul Enka.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Intrară în casă; Lucian ultimul. Un motan gri sări în brațele Liei și începu să toarcă mulțumit; nu părea a fi deloc interesat de papagalul de pe umărul stăpânei sale. Auzind voci, domnul Stancu se apropie de ei. Nu reuși să-l observe prea bine pe tânărul sosit, căci atenția îi fu atrasă de papagal, care-l întâmpină cu următoarele cuvinte, cu glasul său pițigăiat. Lucian intră totuși în cameră, deși el parcă n-ar fi dorit. Spre surprinderea lui însă, domnul Stancu se arătă destul de amabil.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook